Cinci motive pentru care Clujul nu va înlocui Bucureștiul niciodată

După ce ieri ți-am explicat de ce cred eu că ar fi mai cool să fie Cluj capitala României, astăzi o să-ți arăt și lucrurile care nu-mi plac la orașul în care locuiesc. Da, surprinzător, în Cluj nu curge numai lapte și miere și am să-ți vorbesc aici despre străzile mizere, traficul rutier aglomerat, zonele de agrement neamenajate cu anii sau despre atitudinea disprețuitoare a unor localnici față de cei veniți din alte părți ale țării, pe care-i consideră niște lepre ce sug din seva clujeană sfântă. Ca să fac articolul ăsta (ca și ăla de ieri), m-am consultat cu niște prieteni din Cluj care au stat mai mult prin București, deci pot avea o imagine de ansamblu. Asta ca să nu mă acuzi aiurea de subiectivism.

De pildă, foarte mulți oameni spun că punctul forte al Clujului este curățenia de pe străzi. Nu spun că nu e adevărat, dar eu fix în ultimele săptămâni am văzut cel puțin cinci șobolani mișunând pe străzi noaptea (atât în centru cât și în alte zone). Așa mi-am dat seama că imaginea pe care și-o face lumea despre un oraș e foarte îngustă, având în vedere că vorbim de primele două cele mai mari orașe din țară – e greu să creezi o listă exhaustivă cu chestii bune și chestii nașpa. Și de asta când te gândești la Cluj versus București, ajungi să apelezi la niște truisme de genul: Clujul e un oraș mare, dar chic, curat, bine organizat, iar Bucureștiul e o metropolă mizeră cu mult haos și zgomot.

În ansamblu, da, cam asta e realitatea, dar dacă privești mai atent la viața de zi cu zi ai să observi că multe probleme din București le găsești și în Cluj. Pentru că, să fiu sincer, tot gândindu-mă la cele două orașe am ajuns la concluzia că e o situație de genul „same shit, different cow", în sensul că problemele mari sunt probleme sistematice pe care le are România în general și nu orașele în sine.

Toată lumea știe că în București e mega aglomerat și te fute Dumnezeu până ajungi unde ai nevoie. Dar, ce să vezi, și în Cluj e cam la fel. Bine, ok, situația nu e la fel de gravă, dar ideea e cam aceeași: orașul nu a fost proiectat pentru atâția oameni, ci s-a adaptat situației, în timp, cum a putut. De pildă, străzile din centru sunt ultra înguste. Mă folosesc de această ocazie pentru a-mi cere sincer iertare taximetristului căruia i-am luat oglinda cu bicicleta pe Clinicilor acum o săptămână: ai meritat-o, boule. Pe lângă că străzile sunt ca niște ulițe și abia încap mașinile (de bicicliști nu mai zic), se mai trezesc unii care parchează pe bordură așa încât să deranjeze chiar pe toată lumea – șoferi, bicicliști și pietoni.

Anyway, în centru e grav cam la orice oră a zilei. Având în vedere că Clujul nu are o șosea de centură, nu e neobișnuit să vezi betoniere sau camioane de mare tonaj așteptând la semafor în Unirii la 2 noaptea pentru ca niște studenți rupți de beți să-și ia o shaorma de peste drum. Iar legat de autobuze și biciclete: există în Cluj câteva străzi numai pentru autobuze (cum vor să facă și în București) și există câteva piste pentru bicicliști, dar nu îndeajuns încât să poți compara Clujul cu un oraș din vest în sens - adică nu destul încât să poți zice că merge totul ceas. Părerea mea sinceră e asta: prototipul există, dar mai e mult de lucrat.

Și în Cluj pierzi autobuze pentru că n-ai loc să intri, cum se plânge lumea în București de metrou. Și în Cluj trebuie să cauți jumătate de oră un loc de parcare în centru (pe care nu o să-l găsești). Și toate astea pentru că oricâți hipsteri și oricâtă tehnologie ar avea Clujul, infrastructura este o chestie care ține numai și numai de administrația locală. Asta dacă nu ne apucăm să ne cumpărăm noi utilaje și să facem treabă (nu m-aș mira).

Am citit un articol scris recent despre piața imobiliară din Cluj, asta dacă te interesează datele și alte informații exacte. Eu pot să-ți spun din experiența mea și mai recentă pentru că luna asta mi-am căutat altă chirie (și încă îmi caut). Nu înțeleg sincer dacă fenomenul este științific la modul că cererea e mult mai mare decât oferta și, na, de nevoie îți iei un coteț aproape în afara Clujului cu 200 de euro pe lună, că n-ai altă variantă, sau dacă pur și simplu proprietarii din Cluj trăiesc într-o lume paralelă cu lumea în care trăiesc eu.

Am găsit într-o zi pe grupul de Facebook cu chirii din Cluj-Napoca ceva deosebit la 160 de euro pe lună. Descrierea era draguță, prețul bun, locația ok: închiriez garsonieră, mobilier clasic (aka mobilier din epoca de aur), suprafață 18 m2. Alte detalii gen încălzire, pardoseală, geamuri, ușă etc. lipseau, dar m-am uitat în poze și am găsit ceea ce vedeți mai jos.

Triggered. Am și avut viziunea supremă: o miercuri după-amiaza, băgat în duș cu țigara în bot și telefonul la ureche, muzica dată la maximum în boxe, amestecând țanțoș ciorba, în care mai picură din când în când apă cu săpun. Mă și auzeam: Ionuț, dacă tot te caci, dă focul mai mic să nu se ardă puiul. Sau ceva de genul: servus, bă, scuze că-i așa dezastru la mine, hai în baie să-ți fac o cafea și să fumăm o țigară.

Lăsând gluma la o parte, cam așa arată o chestie pe care ți-o poți lua la banii ăștia într-o zonă decentă a Clujului. Sau poți să-ți iei ceva în zonele limitrofe, dar faza e că în momentul în care tu îți cauți ceva ieftin, e clar că nu ai mașină, deci cu ce mergi la muncă/ facultate? Schimbi două autobuze și un tramvai?

Și o să-ți iei până la urmă o garsonieră la limita decenței undeva în oraș – și o să plătești prețul standard care nu coboară sub 200 - 250 de euro. Dar stai un pic, tu ai salariu puțin peste 250 de euro, din ce mai trăiești după ce plătești facturile? Dar ești în Cluj no, inovație, tineret, dai un ban, dar știi ce cumperi.

O altă mare problemă pe care am remarcat-o la Cluj este că toată lumea se perindă cam prin aceleași cluburi, unde se pune cam aceeași muzică și atmosfera e aproape identică. Sau ca să fiu mai explicit, în Cluj nu o să poți participa niciodată la o petrecere cu manele într-un club, se întâmplă la București în Macaz sau Sims. Așa, de dragul diversității.

Cel mai cunoscut loc din Cluj este Janis Club, situat fix în centrul orașului. Numele vine de la cântăreața Janis Joplin, și dacă numele ăsta îți sună cunoscut, probabil te-ai aștepta să fie un club cu muzică rock, dar nu e. Este, de fapt, cel mai comercial club din Cluj cu cea mai comercială muzică, iar desenele cu Metallica, Rolling Stones și Beatles de pe pereți mă fac să râd (și să plâng) de fiecare dată când intră Despacito (deși au anunțat recent pe FB că nu o s-o mai bage deloc, până acuma a fost cam pe repeat).

Dacă vrei rockăreală, poți merge în Țevi și cam atât. Locuri unde s-o arzi pe rap nu cred că există, eu cel puțin n-am auzit. În orice caz, discuția despre cluburi și muzică e o polemică pentru că fiecare e pe filmul și vibe-ul lui, ba underground, ba comercial, ba rap, ba trap, ba psy, ba tech, în fine, ai înțeles ideea.

Vorbesc în nume personal, am dat party-uri tari pe multe genuri de muzică, chiar și pe comercială din aia de căcat, n-am treabă cu niciun gen atâta timp cât sunt blană, dar în ultimul timp chiar văd multă plictiseală în cluburile din Cluj, indiferent că vorbim de Flying, Shelter, Form Space sau altele (și sunt sub 20 de cluburi în tot Clujul). Articolul ăsta din octombrie anul trecut compara Clujul cu Berlinul chiar (a fost postat pe FB așa: „Is Cluj the next Berlin?") .

Acuma exagerările astea chiar nu-și au rostul, pentru că mie mi se pare că Clujul stă foarte prost în ultimul timp la capitolul night life, lumea migrează foarte mult spre pub-uri, spre ieșiri din astea mai liniștite, iar cluburi care demult erau cele mai șmechere locații pentru un party din ăla epic (gen Gazette sau Urania), acum sunt aproape goale. Și nu vorbesc de party-urile șmechere care sunt de obicei vreo două-trei pe lună și alea nu depind de locație în sine (poate fi un rooftop undeva la înălțime, un minimal în Midi sau ceva psy în pădure), eu zic strict de party-urile on the house, gen Friday party sau Saturday party care se fac săptămână de săptămână, alea sunt cu mult sub ce găsești în București.

Vara foarte mulți studenți se întorc acasă și Clujul e mult mai liniștit și, inevitabil, ceva mai plictisitor. În special zona Hașdeu/ Piezișă care e în timpul anului universitar un fel de Las Vegas, vara intră în hibernare. În rest orașul rămâne relativ la fel pentru că există totuși niște evenimente și chestii de făcut – doar că e ceva mai aerisit. Altă chestie e că oportunitățile de angajare nu se compară cu cele din București și salariile nici atât, deși prețurile sunt relativ la fel.

În final, lăsând comparațiile punct cu punct deoparte, cred că totul se rezumă la ce stil de viață preferi: vrei să trăiești în priză non-stop și să te lupți să supraviețuești în jungla urbană cu toată forța și energia ta – Bucureștiul te așteaptă.

Vrei să duci o viață liniștită și să te bucuri de toate lucrurile care sunt și în București doar că nu zi de zi și cu o viteză din care să și înțelegi ceva din ce se întâmplă, Clujul te primește cu brațele deschise. Eu personal nu m-am săturat încă de Cluj, fiecare zi aduce ceva nou și chiar m-am cunoscut pe mine însumi mult mai bine de când stau aici, dar oricum știu că mă voi muta în București pentru câțiva ani în viitor. E firesc să te saturi de un film și să vrei ceva nou la un moment dat și sunt sigur că, la fel ca mine, sunt mulți bucureșteni care ar vrea să schimbe filmul în viitor și să se mute în Cluj.