Cele mai penibile moduri în care și-au pierdut unii drogurile

Să pierzi orice te poate face să te simți ca și cum ți-a fost tras covorul de sub picioare. Te-ai întors vreodată acasă, ai dormit timp de șapte ore și apoi te-ai trezit ca să realizezi că nu mai ai cardul și pașaportul cu tine și ai un zbor de prins după-amiază? Sau poate te-ai întors de la o petrecere, ți-ai pus resturile de ketamină undeva prin cameră și acum nu le mai poți găsi și este ziua prietenului tău peste trei zile? Ce vreau să zic este că să pierzi droguri poate fi destul de frustrant. Un gram nu este ca niște chei de mașină; părinții nu vor renunța la orice fac ca să te ajute să-ți găsești acea pastilă pe care juri că ai adus-o de la un festival. Deci căutarea trebuie să fie subtilă și discretă și adesea lungă și lipsită de succes.

Ca să aflu exact cât de enervant poate să fie, am căutat cele mai ridicole povestiri despre dățile când oamenii au pierdut (și poate au și găsit) drogurile. Ca-ntotdeauna, dacă te gândești să încerci droguri recreaționale, pe care ai putut să le testezi, te rog fii atent/ă să fie sigure – află mai multe despre asta aici.

„Acum câteva săptămâni am ieșit la cină la un bar. Când am terminat i-am spus prietenului nostru să nu fie nesimțit la bacșiș. A răspuns prin vărsarea mărunțișului în coșul de bacnote. Ce nu a realizat a fost că între acele monede era un gram întreg de cocaină. La puțin timp după ce am plecat, am realizat ce s-a întâmplat, iar prietenul meu a trebuit să plece și să roage chelnerul să-i dea ceva ce a rămas în coș. Chelnerul a fost ceva de genul: da, da și i l-a dat înapoi, în timp ce noi ne prăpădeam de râs în tocul ușii.” – Diego, în vârstă de 27 de ani.

„Acum câțiva ani, când încă mai locuiam cu părinții, m-am întors de la un festival cu capul destul de prăjit și am început să-mi spăl hainele. Mai aveam ceva speed rămas, dar nu știam unde îl pusesem, chiar dacă eram sigură că-l luasem cu mine înapoi pentru că ultima mea amintire a fost când l-am luat din cort.

Au trecut zile și săptămâni și nu l-am putut găsi nicăieri și, deși nu eram prea îngrijorată, eram încă destul de paranoică că l-am lăsat prin casă și-l vor găsi părinții.

Luni mai târziu, când aproape că uitasem despre asta, l-am găsit în buzunarul unor pantaloni scurți. A fost o denivelare ciudată, ca un amestec de plastic și praf, pentru că îl băgasem la mașină și mă plimbasem cu el tot timpul. Am decis să-l păstrez pentru amuzament, dar într-o seara l-am luat împreună cu prietenii mei. Ne-am gândit că oricum speed-ul are o grămadă de căcaturi în el, așa că puțin detergent și balsam de rufe nu mai contau.” – Ana, în vârstă de 25 de ani

„Aveam 22 de ani și mă duceam la un festival cu niște prieteni. Înainte să plecăm am luat niște droguri și le-am ascuns în diverse zone ale mașinii – pe care eu o conduceam. Am decis să păstrez un gram de MDMA în căptușeala de la pantaloni în cazul în care ne-ar fi oprit poliția. Pe drum ne-am oprit să ne ușurăm și când am dat să trag apa am observat că gramul scăpase și plutea în urină și apă. Am salvat o parte din el, dar am pierdut destul. Am crezut că prietenii nu vor mai vorbi cu mine tot drumul. Dar când am ajuns la festival, am realizat că aproape toți am pierdut droguri pe drum.” – Alba, în vârstă de 28 de ani

„Mi-am purtat mereu iarba în geanta cea mai urâtă cu print de leopard. După o noapte în oraș, m-am întors acasă la ai mei într-o stare destul de proastă. Și în timp ce-mi scoteam cheile, mi-am scăpat iarba pe scările din fața ușii de la intrare. Din nefericire maică-mea a găsit-o la câteva ore mai târziu când a ieșit să dea cu mopul. Nu mi-a zis mare lucru; știe ce fac copiii. Dar de atunci, îmi rânjește de fiecare dată când îmi vede geanta.” – Esther, în vârstă de 32 de ani.

„Eram într-un club cu doi prieteni și eram destul de obosiți, deși era devreme, așa că ne-am gândit să luăm jumătate de gram, pe care să-l țin eu. Am luat din el, dar puțin mai târziu când unul din ei m-a rugat să-i mai dau puțin, am realizat că nu-l mai aveam. M-am uitat peste tot, dar nu l-am putut găsi. Am sunat din nou dealer-ul și l-am rugat să ne mai dea jumate de gram. Probabil că a fost surprins fiindcă nici nu trecuseră 30 de minute de când ne văzusem cu el. La scurt timp după ce am plătit pentru al doilea lot, am realizat că pusesem prima jumătate de gram în șosetă.” – Oscar, în vârstă de 26 de ani.

„Asta e mai mult despre modul ciudat în care am găsit-o după ce am pierdut-o. Într-o zi, mi-am uitat portofelul cu iarba în el în autobuz, odată cu buletinul. Șoferul autobuzului care l-a găsit mi l-a adus înapoi la adresa de pe buletin, care de fapt era casa părinților. Nu eram acasă atunci, așa că maică-mea a deschis ușa. Săracul tip cred că a avut brusc o dilemă internă dacă să i-l dea ei și automat să mă dea de gol sau să-mi fure treaba. Așa că a decis să mintă – i-a spus că mi-a găsit portofelul, dar că l-a uitat acasă și i-a dat numărul de telefon spunându-i să-l sun ca să mi-l dea înapoi. Așa că l-am sunat, m-am întâlnit cu el și mi l-a înapoiat intact. Mi-a spus toată povestea, i-am mulțumit de o mie de ori, iar încrederea mea în umanitate s-a refăcut. A doua zi mi-a dat un mesaj să vadă dacă voiam să ne vedem și i-am spus că nu. Sunt sigură că ar fi fost începutul unei frumoase povești de dragoste, dar nu știu ce le-am fi spus copiilor noștri.” – Adriana, în vârstă de 27 de ani

Este artículo apareció originalmente en VICE ES.