Reacțiile românilor la finala CM câștigată de Franța sunt o combinație de rasism și ipocrizie

Finala Campionatului Mondial 2018, din Rusia, a stârnit ieri reacții foarte diverse, unele pline de ură, altele amuzante. E drept, aș minți dacă aș spune că nu mă așteptam la comentarii despre culoarea jucătorilor Franței. Momentan, în bula mea e plin de discuții intense despre cât de ok este sau nu să te legi de acest aspect. Au existat însă destule glume și meme-uri hazlii, fără să fie cazul să te ofensezi de la ele, cel puțin atât timp cât nu scuipă ură și răutate.

Oameni din toată lumea le-au făcut, nu doar românii. Ai noștri, în schimb, au început să-și exprime gândurile alea pline de mizerie prin comentarii postate pe Facebook. Au avut genul ăla de reacții pe care greu le poți explica.

Dintr-un lot de 24 de jucători, trei nu s-au născut în Franța. Ghici ce, și naționala Croației a avut în lot jucători care nu s-au născut în Croația. Mă aștept ca majoritatea românilor supărați pe finală să nu aibă habar de asta. Sinceră să fiu, la cât de turbați sunt, nici nu știu dacă i-ar încălzi cu ceva această informație. Nu cred că ar fi mișcați nici de faptul că, de-a lungul timpului, naționala României a avut o grămadă de nume străine.

Mihai Mateaș amintea aseară pe Facebook că echipa României, la primul ei meci oficial din 1922, era formată din băieții ăștia: Aurel Guga, Adalbert Ritter, Lajos Szilágyi, Elemér Hirsch, Dezső Jakobi, Francisc Rónay, Nicolaus Hönigsberger, Franz Zimmermann, Karl Frech, Paul Schiller și Johann Auer.

N-a fost un caz izolat, nume „ne-românești” găsești în tot istoricul fotbalului românesc. La fel și în alte sporturi. Detaliul ăsta nu i-a deranjat niciodată pe români, pentru că, atâta vreme cât au făcut performață pentru țară, a fost și este perfect în regulă. Asta înseamnă că fie românii au o problemă cu culoarea pielii, fie sunt doar foarte invidioși și au rămas fără argumente. Eu zic că e un pic din ambele, dar te las pe tine să decizi, după reacțiile de mai jos.

Acum doi ani, toată țara era revoltată pe glumele și comentariile făcute de Mihai Morar și Daniel Buzdugan la Radio Zu, din timpul meciului de fotbal România - Congo. Pe scurt, cei doi au insistat cu termeni precum gorilieni, cimpanzei, maimuțe și alte asemenea. Mi se pare foarte trist ca un adult să se coboare la un asemenea nivel și să-l considere umor fin.

Dar mulți români au uitat complet de episodul ăsta și au reacționat fix la fel la finala Campionatului Mondial. Unii au zis că e o echipă de maimuțe și s-au oprit acolo cu părerile. Atât au putut ei.

Alții au demonstrat că știu și alte specii, așa că i-au făcut pe jucătorii Franței babuini. Și nu de oricare babuini, ci de-ăia negri, să se consemneze cât de mult contează culoarea pielii.

Mă rog, mai sunt ăștia care n-au vrut să zică direct „maimuțe”, așa că au zis de jucători că-s niște primitivi care au căzut din copac și au aterizat în echipa națională a Franței. Foarte amuzant.

Și băieții ăștia au crezut că-s amuzanți probabil. Hai să înșir niște cuvinte inventate care să imite limba africanilor, care nu e una singură, că mă cred amuzant și atât mă duce capul.

Te-ai prins? Adică jucătorii ăia-s proști că joacă pentru o țară care, în urmă cu o grămadă de timp, îi persecuta pe strămoșii lor. Cred că asta a vrut să transmită domnul de mai sus. A încercat el o glumiță, dar s-a lungit prea mult și a ieșit un rahat.

Din nou, teoria asta cu africani ajunși ilegal în Franța. Repet, jucătorii Franței, cu trei excepții, s-au născut acolo. Sunt cetățeni francezi cu toate drepturile. Chestia chiar nu contează pentru oamenii ăștia? Mi-e groază că, dacă ar fi după capul lor, naționala ar trebui formată doar din băieți albi cu tradiție în Hexagon. Puțini au fost ăia care au înțeles ce înseamnă să faci incluziune cu adevărat și oamenii ăștia să primească o șansă reală la o viață decentă în țara în care au imigrat părinții lor.

Îți dai seama ce afacere complicată au făcut francezii. Au „importat” africani și au așteptat să apară prima generație născută în Franța, ca să câștige un campionat în 2018. Cum de nu s-au gândit și restul țărilor să facă asta?

Cel mai trist lucru la genul ăsta de comentarii mi se pare ipocrizia. Nu de mult erau toți ofensați pe o caricatură de la Charlie Hebdo cu Simona Halep. Știi tu, aia cu trofeul și „fier vechi” scris alături. S-au ofensat toți pe o glumă ridicolă care nici măcar nu era despre ei sau Halep, dar procedează fix la fel cu victoria Franței. Ba chiar mai barbar.

Rămâne cum am stabilit. E perfect ok ca niște jucători cu nume sau aspect neromânesc să ne reprezinte la un campionat mondial, dar sub nicio formă să n-o facă și alte țări.