Mama mea e politiciană de extremă dreapta

Când Julie, în vârstă de 29 de ani, intră în barul DeBeurs din Ninove, un oraș din nordul Belgiei, se salută călduros cu clienții obișnuiți, în timp ce își face drum spre bar. Deasupra capului ei atârnă un steag mare al Forza Ninove – filiala locală a partidului naționalist de extremă dreapta Vlaams Belang, care a câștigat de curând alegerile locale la nivel de oraș. Partidul e condus de naționalistul flamand Guy D'haeseleer, care ar putea deveni în curând primul primar din partea partidului de extremă dreapta din istoria Belgiei.

Dacă e să fie așa, clar va sărbători la localul său, De Beurs, care e deținut de mama lui Julie, Stania Van Loo (52 de ani) – consilier local din partea Forza Ninove. Barul e popular printre susținătorii partidului. După recentul succes electoral al celor de la Forza, s-a răspândit pe social media o fotografie în care mai mulți membri ai Partidului își sărbătoresc victoria făcând saluturi aparent naziste. Și unde a avut loc acea petrecere de victorie? Pe terasă la De Beurs.

În ciuda credințelor de extremă dreapta ale mamei sale, Julie susține cu tărie partidul liberal al Verzilor. În timp ce își toarnă un pahar, spune că toți clienții fideli de-aici o consideră o hipioată de stânga. Dar niciuna dintre tachinările prietenilor mamei ei din Forza nu ar putea să o facă pe Julie să se răzgândească. Am venit aici să mă întâlnesc cu Julie și Stania, ca să aflu cum este când o mamă și o fiică cred în lucruri atât de radical opuse, dacă Julie consideră că opiniile mamei ei sunt rasiste și de ce-ar fi nevoie ca să se dezmoștenească reciproc.

VICE: Salut, Stania, partidul tău a câștigat alegerile locale. Ești mulțumită de rezultate?
Stania: Sunt foarte mulțumită. Când am candidat pentru prima oară, acum șase ani, am obținut doar șapte sute de voturi, dar de data asta am luat cu vreo mie în plus.

Cât de importante sunt pentru tine convingerile tale politice?
Stania: Mă fac să mă simt bine. De fapt, provin dintr-o familie de socialiști - suntem oameni ai muncii. Însă, apoi, de-a lungul anilor, pur și simplu am devenit din ce în ce mai de dreapta. Acum șase ani, mi s-a furat mașina, în timp ce eram la cumpărături la Bruxelles. În cele din urmă, poliția a găsit un tip marocan la volanul mașinii mele. Iar acum opt ani m-a trezit alarma de la bar, dar, din fericire, polițiștii i-au prins în cele din urmă pe cei doi hoți. Nu mă mai simt în siguranță, așa că am început să umblu la mine cu spray paralizant. Nu sunt rasistă, dar aud multe povești. De curând, fiica prietenei mele tocmai a fost tâlhărită. Respect tot felul de oameni - primim și străini la barul nostru. Pur și simplu nu-mi plac musulmanii și islamismul. Nu pot pur și simplu să ne forțeze să le construim o moschee, nu face parte din cultura noastră. Nu e o țară musulmană aici.

Julie: Ei, hai. Respecți pe toată lumea? E complet neadevărat. Asculți doar poveștile nasoale, deși eu pot să-ți dau sute de exemple pozitive. Eu am votat cu Verzii.

Stania: Nu înțeleg cum poți măcar să te gândești să votez cu Verzii. Încă ești tânără - de aia ai votat cu Verzii, dar există șanse să-ți mai revii. Eu am fost în Jamaica, Cuba și Republica Dominicană și am dus rechizite localnicilor.

Julie: Asta nu te face Maica Tereza. E vorba despre oamenii care vin aici ca să scape din țările lor - ai așa o lipsă crasă de empatie față de ei. Mama m-a crescut singură și cred că e destul de tare pentru că s-a descurcat de una singură. Și o admir pentru că a învins cancerul. Dar și alții au probleme. Niciunul dintre cei care se hotărăsc să-și riște viețile pe bărcuțele alea n-o face ca să se distreze. Încearcă și ei să supraviețuiască.

Stania: Sunt convinsă că ăia buni rămân la ei în țară, în timp ce ăia răi vin la noi. De unde au bani să vină aici, dacă nu au nimic la ei acasă? Mai au și telefoane scumpe, în timp ce conaționalii noștri sunt cei hărțuiți.

Julie: Eu locuiesc la Ghent, într-un cartier cu un mix de multe culturi diferite. Ori de câte ori trebuie să-mi descarc mașina, cineva se oferă să mă ajute. Chiar m-aș simți în siguranță să-mi las ușa de la intrare larg deschisă.

Stania: Și atunci când ți s-a furat iPhone -ul? Ți s-a părut ok?

Julie: Asta s-a întâmplat o dată, dar un singur telefon furat nu incriminează o întreagă populație.

Stania: În familia noastră, două din trei telefoane au fost furate. În ambele cazuri, hoțul era străin.

Te-ai gândi să te lași de politică, dacă te-ar ruga Julie?
Stania: Știu că nu mi-ar cere niciodată așa ceva.

Julie: Nu, nu i-aș cere - ar fi un pic extrem. Dar, dacă ar fi după mine, aș prefera să lucrez pentru un alt partid politic.

Stania, ce părere au prietenii tăi despre faptul că nu poți să o convingi pe fiica ta să-ți împărtășească credințele politice?
Stania: O cunosc toți pe Julie și nu ar ataca-o niciodată personal. Sunt extrem de mândră de fiica mea - poza mea de profil de pe Facebook este cu ea.

Prietenii tăi sunt în general de dreapta sau de stânga?
Stania: Nu am niciun prieten de stânga.

Julie: Nici în grupul meu de prieteni nu există oameni de extremă dreapta. Nu pot să fiu prietenă cu un om care îi discriminează pe alții. Singura excepție pe care o fac este pentru mama, pentru că e mama. Oamenii de-aici, din Ninove, sunt uniți împotriva unei chestii. Eu, una, prefer să fac parte dintr-un grup pozitiv.

Stania: Julie nu înțelege diferența dintre dreapta și extrema dreaptă. Faptul că votez pentru un partid de dreapta nu mă face un om rău. Dacă mâine găsesc un copil înfometat la mine în prag, o să-l hrănesc..

Ai spune că ești de extremă dreapta, Stania?
Stania: Nu sunt extremistă de dreapta. Filip Dewinter [portavocea extremei dreapta flamande, de ani de zile încoace] nu mi-e prieten.

Julie: Mama cam e de extrema dreaptă.

Stania: Nu poți să spui asta despre propria ta mama. Mă înțeleg bine și cu mulatrii și negroteii tăi.

Julie: Nu poți să spui „negrotei” - sunt persoane de culoare. Trebuie să te invit să petreci niște timp cu o familie musulmană.

Stania: Haida, de, Julie!

Julie ar avea voie să aducă acasă un iubit de culoare?
Stania: Dacă e musulman, doar după ce mă bagă pe mine în mormânt.

Julie: Din păcate, încă nu m-am îndrăgostit de niciun musulman.

Stania: Nici nu mai avem voie să organizăm un târg de Crăciun la Bruxelles și nici măcar să-i spunem așa. Musulmanii nu sunt toleranți cu noi. Ar trebui să-și ia labele de Crăciun.

Prietenii tăi ce părere au despre faptul că ai fost crescută într-un spirit de dreapta, Julie?
Stania: Niciunul dintre prietenii tăi nu s-a uitat vreodată strâmb la mine.

Julie: Am avut probleme cu asta. Săptămâna asta, mi s-a făcut salutul nazist, pentru că lumea știe că sunt din Ninove. Uneori mai fac și eu mișto de asta pe Instagram - în poza care a apărut pe social media, oamenii care fac salutul nazist stau cu fața fix spre dormitorul casei mele din copilărie. Dar mai simt și că doar eu pot să fac glume pe tema asta - ceilalți trebuie să-și țină gura, pentru că nu o cunosc pe mama așa cum o cunosc eu. Într-un fel, sunt mândră de felul în care își apără părerile. Pe-asta o am de la ea - niciuneia dintre noi nu îi este frică să vorbească. Dar, din fericire, eu am moștenit caracterul și nu ideologia.

Stania: Vedeți, Julie nu este sută la sută împotriva mea.

Ai fi votat-o pe mama ta, dacă ai mai fi locuit la Ninove?
Julie: Nu simt că aș fi votat-o nici cât negru sub unghie, chiar dacă asta ar fi însemnat că mă dezmoștenește. Partidul ei reprezintă opusul tuturor lucrurilor în care cred.

Acum, Forza Ninove e considerat un grup de rasiști și neonaziști în întreaga Flandră. Simți nevoia să îți aperi mama?
Julie: Știu că mama are intenții bune. Îmi dau seama că mă aflu într-o situație dubioasă, dar ea tot mama mea rămâne. Dacă pe mine m-ar ataca cineva, ea mi-ar lua apărarea. De asta mă intimidează un pic acest interviu. Nu vreau să o judece lumea. Îmi e frică de felul în care vor reacționa oamenii.

Stania, speri că Forza Ninove va avea oportunitatea să guverneze și să dovedească faptul că este un partid politic capabil?
Stania: Da, și dacă ni se dă șansa asta și eșuăm, ne vor putea pedepsi peste șase ani, la următoarele alegeri.

Julie: Sper să nu ajungă niciodată la putere. Ar fi absolut oribil. Eu una cu siguranță nu aș mai veni la Ninove atât de des.

Stania: Serios, chiar nu ai mai veni aici atât de des? Vezi, pe mine mă rănește foarte tare când spui chestii de genul ăsta.

Julie: Așa te-aș convinge pe tine să vii la Ghent mai des.

Cum v-au afectat toate astea relația personală?
Stania: Mă întristează că nu-mi susține ambițiile politice. Dar tot m-a sunat după alegeri, ca să mă felicite.

Julie: Pentru asta, am reușit să-mi suspend preț de-o clipă convingerile politice.

Stania: Nu i-aș cere niciodată să-mi facă campanie.

Julie: La ultimul tur de scrutin am făcut campanie pentru Verzi, când a candidat mama pentru prima oară din partea Forza Ninove. Conduceam toată ziua o mașină cu un poster uriaș al Verzilor pe ea. O mașină pe care, apropo, mi-a dat-o mama.

Stania: Ăla fost un gest atât de copilăros. Acestea fiind zise, prefer să știu că conduce mașina cu un sticker al Verzilor, decât să știu că a fost arestată pentru consum de droguri.

Credeți că ați avea o relație mai puternică dacă v-ați pune de acord din punct de vedere politic?
Stania: Nu m-ar face să iubesc cu nimic mai mult. Ea e cine e și m-a ajutat în perioadele dificile. Poate să mă ajute să trec peste orice.

Julie: Asta fac mamele și fiicele, se ajută unele pe celelalte.

Articolul a apărut inițial pe VICE BE.