Studiul despre planetă care e atât de deprimant încât oamenii merg la terapie după ce îl citesc

Cum ar fi dacă ți-aș spune că există un studiu despre schimbările climatice care e atât de catastrofal și deprimant și îți schimbă perspectiva atât de mult încât pe unii i-a făcut să meargă la terapie sau să-și dea demisia și să se mute la țară?

Vești bune: chiar există așa ceva. Se numește Deep Adaptation: O hartă pentru înțelegerea tragediei schimbărilor climatice. Am auzit de el de la un tip care lucra în publicitate și care și-a dat demisia ca să devină ecologist și apărător al mediului. „Am încurcat-o. Schimbările climatice o să ne facă varză. După ce am citit studiul ăsta, m-am gândit să merg la țară și să aștept acolo apocalipsa”, mi-a zis el.

Deep Adaptation e diferit de orice alt studiu academic. În primul rând, din cauza limbajului („urmează să jucăm ruleta rusească cu întreaga specie umană, iar pistolul e deja încărcat cu două gloanțe”). Apoi, e presărat cu umor negru („Glumeam doar parțial mai devreme, când mă întrebam de ce mă mai străduiesc să scriu acest studiu”). Dar, mai ales, trage niște concluzii super sinistre cu privire la viitor. Practic, spune că e prea târziu să mai stopăm devastarea cauzată de schimbările climatice și că „apocalipsa climatică e inevitabilă în viitorul apropiat”.

Cât de apropiat? Cam zece ani.

Profesorul Jim Bendell de la Universitatea Cumbria mi-a spus la telefon că a scris studiul după ce și-a luat o vacanță la sfârșitul lui 2017 ca să analizeze și să înțeleagă mai bine știința din spatele schimbărilor climatice.

Descoperirile l-au îngrozit. „Dovezile sugerează că trebuie să ne pregătim pentru niște schimbări climatice necontrolabile care vor aduce foamete, distrugere, imigrație, boli și război”, a scris el în studiu. „Iar standardele noastre de comportament – ceea ce numim civilizație – se vor degrada mult”.

„E timpul să recunoaștem că e prea târziu să mai prevenim catastrofa ecologică globală care va avea loc în timpul vieții oamenilor care trăiesc astăzi.”

Până și o ignorantă ca mine cunoaște unele dintre dovezile enumerate de Bendell pentru a-și argumenta teoria. Din 2000 încoace, au avut loc 17 dintre 18 cei mai fierbinți ani de pe planetă. Oamenii de știință cred că, în scurt timp, zona arctică va rămâne fără gheață, ceea ce va accelera încălzirea globală. În 2017, până și Fox News a făcut publice avertismentele oamenilor de știință cum că a șasea extincție în masă a Pământului e în plină desfășurare.

Erik Buitenhuis, cercetător la Tyndall Centre for Climate Change Research, mi-a zis că concluziile lui Bendell sună cam extreme, dar și el e de acord cu ele. „Cred că, într-adevăr, colapsul social e inevitabil”, a zis el și a adăugat că „procesul va dura între câteva decenii și câteva secole”.

Buitenhuis a zis că e important să realizezi că efectele negative ale schimbărilor climatice se manifestă deja de ceva vreme: „În următorii zece ani, va avea loc un dezastru suficient de mare cât să-i convingă pe toți că da, suntem pierduți”.

„Studiul lui Jem e susținut de majoritatea comunității oamenilor de știință”, a zis profesorul Rupert Head, directorul think-tank-ului Green House și profesor de filosofie la Universitatea din East Anglia. „De aceea sunt de acord cu teoriile lui de bază. Și tot mai mulți oameni o fac.”

Singurul lucru cu care Read nu e de acord e credința lui Bendell că încă mai avem timp să evităm apocalipsa. „E naiv să credem că putem cunoaște viitorul.” Dar asta nu înseamnă că premisa lui Bendell e greșită: „Adaptarea profundă ne poate apăra, într-adevăr, de posibilitatea – sau mai degrabă, de probabilitatea – unui colaps”, a zis Read. Studiul spune: „Ce ar trebui să facem dacă ar trebui să ne pregătim în mod real pentru un colaps?”.

Bendell e de părere că Deep Adaptation e mai mult o ipoteză etică și filosofică decât o profeție despre viitorul planetei. „Cu cât refuzăm să vorbim despre faptul că schimbările climatice ne-au copleșit și ne distrug modul de viață – pentru că ne sperie și ne demoralizează să ne gândim la asta – cu atât avem mai puțin timp la dispoziție să reducem răul”, a zis el.

La ce se referă când spune „rău”? Primul ar fi foametea, a răspuns el și mi-a argumentat că, din cauza secetei, UE a avut o recoltă mai săracă cu șase milioane de tone de grâu în 2018. „În prezent, în comunitatea științifică, e corect să spui că 2018 a fost o anomalie. Dar dacă analizezi ce s-a întâmplat în ultimii câțiva ani, nu e o anomalie. Există posibilitatea ca 2018 să fie cel mai fericit caz. De aici lucrurile nu pot să meargă decât mai prost.”

În opinia lui Bendell, asta înseamnă că guvernele trebuie să înceapă să pregătească intervenții de urgență, inclusiv creșterea și stocarea de alimente.

În studiu, spune așa: „Când spun foamete, distrugere, imigrații, boli și război, mă refer la viața ta. În scurt timp, n-o să mai ai apă la robinet. Vei depinde de vecini pentru mâncare și căldură. Vei deveni malnutrit. N-o să știi dacă ar trebui să rămâi sau să pleci. O să te temi că vei fi ucis cu brutalitate înainte să apuci să mori de foame”.

Ar trebui să construim buncăre și să ne facem rost de veste antiglonț? „Nu putem trece prin asta decât împreună”, a zis el. „Trebuie să-i ajutăm pe oameni să aibă acces la alimente și la apă în locurile unde deja sunt probleme.” Cât despre bogătanii din Silicon Valley care se pregătesc pentru apocalipsă în Noua Zeelandă, a zis: „După ce nu vor mai conta banii și paznicii înarmați o să fie disperați să-și hrănească propriii copii, ce crezi că o să facă? Miliardarii se amăgesc când cred că o vor duce mai bine ca restul”.

Bendell n-a avut întotdeauna perspective atât de sinistre despre situația lumii. Pe vremuri, a lucrat la WWF, una dintre cele mai mari organizații caritabile din lume, iar în 2012 a fondat Institutul pentru Leadership și Sustenabilitate al Universității din Cumbria. Forumul Economic Mondial l-a numit Young Global Leader pentru munca depusă. Așadar, cum a ajuns să scrie un studiu care concluzionează că civilizația și mediul sunt pe marginea prăpastiei?

„Sunt ecologist de la vârsta de 15 ani”, mi-a zis el. „Mi-am pus viața în slujba mediului.” Dar, după ce a analizat datele, a realizat că domeniul lui e pe cale să devină irelevant în fața catastrofei climatice. „Asta înseamnă că n-are sens să te bucuri prea tare de expansiunea programului de reciclare al unei multinaționale. Așa ceva nu ne poate salva de ce ne așteaptă.”

Dar nu se aștepta ca studiul să devină viral online. „L-am scris pentru comunitatea ecologică, nu mă așteptam să-l citească niște elevi de 15 ani împreună cu profesorii lor în școlile din Indonezia.” A zis că Deep Adaptation a fost descărcat de peste 110 mii de ori de la publicarea lui de către IFLAS. „Un coleg mi-a zis că toată lumea vorbește despre Deep Adaptation la petrecerile din Londra.”

Cercetătorii de la Institutul de Cercetare a Politicilor Publice, un think-tank progresist, au consultat studiul lui Bendell ca referință pentru noul raport intitulat „Situație de criză: Confruntarea cu colapsul ecologic”. Laurie Laybourn-Langton, autoarea principală a raportului, mi-a zis într-un e-mail: „Am apreciat sinceritatea studiului și faptul că a abordat chestiuni pe care mulți din comunitatea științifică și politică le evită. Totuși, noi nu susținem că apocalipsa socială e inevitabilă”.

A explicat: „Asta parțial pentru că e greu să prezici rezultatul procesului complex și nesigur al interacțiunii dintre schimbările climatice și sistemele sociale și economice. Nu avem cum să știm. Totuși, trebuie să luăm în calcul și un potențial colaps și să fim pregătiți pentru acest șoc”.

Nu toată lumea a fost la fel de încântată de studiu. Bendell l-a trimis unui jurnal academic de top pentru publicare, dar n-a avut succes. Sustainability Accounting, Management and Policy Journal (SAMPJ) mi-a zis că studiul are nevoie de revizii majore înainte să fie publicat. Bendell a ajuns să-l publice prin IFLAS și pe blogul personal. „Mulți mi-au cerut să modific concluziile ca să-l publice. Nu puteam să rescriu studiul ca să ajung la concluzia că apocalipsa nu e inevitabilă. Practic, îmi cereau să scriu alt studiu.”

Emerald, editura care deține SAMPJ, a zis că a refuzat publicare studiului nu pentru că era prea controversat, ci pentru că Committee on Publication Ethics (COPE) l-au revizuit în profunzime și au decis că acesta nu corespunde celor mai înalte standarde editoriale etice specifice jurnalului respectiv.

Apocalipsa cauzată de schimbările climatice nu e ceva nou, unii oameni strâng provizii pentru ea de câteva decenii. Dar studiul lui Bendell a atins o coardă sensibilă, având în vedere că studiile științifice sunt citite, în medie, de numai trei persoane. Rupert Read mi-a zis că l-a primit simultan de la trei academicieni diferiți, imediat după ce a fost publicat. Dar n-a făcut valuri pe Twitter. N-a fost promovat încă de vreo vedetă. A fost menționat într-un articol din Bloomsberg Businessweek și cam atât.

Deep Adaptation e un fenomen social unic: un studiu academic care a devenit viral.

Nathan Savelli, un life coach de 31 de ani din Hamilton, Canada, a primit studiul de la un activist local. L-a citit și a căzut direct în depresie. „M-am simțit ca și cum aș fi fost diagnosticat cu o boală terminală”, mi-a zis el. „Un amestec de tristețe sfâșietoare și furie extremă.”

Savelli a fost atât de deprimat încât a cerut ajutorul unui grup de sprijin organizat de 350.org, una dintre primele mișcări preocupate de încălzirea globală. „Am mai fost la terapie în trecut pentru alte probleme, dar niciodată pentru așa ceva. Nu pot spune că mi-a alinat durerea, dar m-am simțit mai liniștit să mă aflu printre persoane care înțelegeau cum mă simt.”

Asta e problema cu Deep Adaptation: dacă accepți că studiul e corect când prezice colapsul, cum îți vezi după aceea de viața ta? Cum te mai trezești din pat dimineața?

„Sunt conștient de emoțiile dificile pe care le provoacă”, admite Bendell. „Cred că e natural să te apuce disperarea după ce îl citești. Dar e ok, toți murim până la urmă. Viața nu e infinită.” Pe blogul lui, a enumerat mai multe surse pentru sprijin psihologic, inclusiv grupuri de Facebook pe care se vorbește despre colaps și care le oferă ajutor celor îndurerați de concluziile studiului.

Dar, adaugă Bendell, pentru unele persoane, lectura studiului a fost o experiență transformatoare. „Oamenii încep să se conecteze cu dorințele lor. Capătă îndrăzneala să trăiască așa cum și-ar fi dorit dintotdeauna.”

În unul dintre cazuri, o academiciană de top și-a dat demisia și a părăsit orașul în care locuia.

În decembrie 2017, Alison Green și-a părăsit postul de vicecancelar al Universității Arden. Citise raportul IPCC care avertiza că temperaturile globale sunt în continuă creștere, cât și raportul despre cum schimbările climatice ne afectează viața, după care a ajuns la studiul lui Bendell.

Toate acestea combinate au făcut-o să ia decizii drastice. „Am hotărât imediat să renunț la domeniul academic și să plec din oraș. Le-am spus tuturor că mă mut în natură, între dealuri.”

Lectura studiului a ajutat-o să-și cristalizeze neliniștile interioare în legătură cu schimbările climatice. „Ce e izbitor la acest studiu e că n-a fost scris de un teribilist extremist, ci de un profesor al unei instituții recunoscute.”

„Lucrul acesta a avut un efect profund asupra mea”, a zis ea.

Și nu e singura. Bendell a zis că nu știe cum își va continua jobul ca academician după descoperirile făcute.

„Cred că motivul pentru care studiul a devenit viral e că probabil, e prima oară când un om de știință spune lucrurile acestea categoric. E clar că suntem în faza de negare. E timpul să eliminăm acest tabu și să avem conversații serioase despre ce e de făcut.”

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.