Mizeria asta cu Balena Albastră e fix la fel ca delirul cu rockeri sataniști și emo sinucigași

(Fotografia din deschidere de Mike Petrucci via Flickr)

Românii nu sunt unul dintre cele mai comunicative popoare în familie, în mare pentru că educația pe care o primim de la ai noștri în direcția asta se rezumă, de obicei, la o palmă la fund, una peste față și multă ipocrizie. Un exemplu extraordinar de bun pentru retardul nostru emoțional este cazul Balenei Albastre, jocul ucigaș care a tulburat părinți labili psihic în jurul țării.

Toată povestea pleacă de la o știre dubioasă care apare doar pe un site rusesc care-și dă cu părerea, de-a-n pulea, că un număr imens de sinucideri între adolescenți, 130, au fost provocate prin jocul ăsta cretin. Nu au dovezi, dar au corelat faptul că circula pe Facebook-ul rusesc postarea cu jocul ăsta cretin cu faptul că niște tineri aleatorii și-au luat viața, pentru că, nu-i așa, ce alte motive ar avea niște tineri să se sinucidă în Rusia lui Putin unde curge lapte și miere din votcă?

Același lucru s-a întâmplat și-n România unde s-au umplut televiziunile și site-urile de știri cu o avalanșă de știri false cretine despre tineri care-și fac rău din cauza Balenei Albastre. Un copil deprimat se sinucide pentru că mă-sa lucrează de ani buni în Spania și l-a lăsat la bunici. Balena Albastră. Niște fete se trag de păr la nivel de hărțuire în curtea școlii în timp ce una filmează (ceea ce se întâmplă cel puțin odată pe an). Balena Albastră.

Delirul a început la noi cu o știre de pe Adevărul de Iași în care-ți zicea că niște băieți s-au sufocat în timp ce-și țineau respirația pentru Balena Albastră. Aparent, nimeni de acolo nu s-a gândit că genul ăsta de jocuri și provocări se poartă între băieți încă din anii '80 și, după ce-am făcut un sondaj prin redacție, am aflat că și oamenii născuți aproape de anul 2000 l-au prins. Până la urmă, și puștii le-au explicat că n-aveau nicio treabă cu jocul, era doar băiețeală tipică.

După ei au urmat cei de la Digi 24 cu DOVADA că există Balena Albastră în România - o adolescentă și mama ei hărțuite de fondatorii jocului. Au făcut reportaj cu tipele întoarse cu spatele și vocea lor modificată digital, ca să le protejeze identitatea, deci știi că era grav. Le-au dus într-un parc, unde fata și mama își depănau povestea de cum sunt urmărite prin toate mobilele din casă de nenorociții ăștia!!! Părea un pic suspect că fata tot arăta mesajele stas care circulă pe net împreună cu regulile jocului, la fel și delirul mamei ei că e urmărită prin mobil chiar și dacă e scoasă cartela SIM. Și, surpriză, s-a dovedit că totul era escrocheria fetiței s-o convingă pe mă-sa să-i cumpere mobil.

Dar lasă deoparte delirul jurnaliștilor mainstream, care pică an de an în tâmpenia asta cu adolescenții proști și manipulabili, pentru că desconsideră complet tinerii. Problema reală în cazuri de genul ăsta sunt părinții. Știi despre ce vorbesc, genul ăla de oameni isterici care intră în direct la televiziunile de știri și se laudă cum ei n-o să-și lase niciodată copiii să mai folosească Internetul, ca să nu fie spălați pe creier de Balena Albastră. Ce dacă nu s-a dovedit în aproape niciun caz că mizeria aia era de vină pentru sinucideri, ei o să-i interzică puștiului accesul la singurul lucru care-i mai garantează un job bine plătit în viitorul apropiat.

E extrem de ușor să dai vina pe muzică, Internet, jocuri video, desene animate, cluburi și droguri, când ești un părinte iresponsabil. Cred că toți am auzit genul ăla de mamă care se laudă că nu-și lasă băiețelul să se uite la desene animate, pentru că-s prea violente, deși ea a crescut într-o generație în care 80% din jocurile copilăriei erau axate pe bătăi, cel puțin pentru băieți. E unul dintre cazurile alea în care părintele este atât de incapabil să comunice cu propriul copil încât confundă efectul cu cauza. De obicei, puștii ajung să bage droguri și să facă tâmpenii d-astea gen ținut respirația sau înscenat o hărțuire cu Balena Albastră, fix pentru că ori vor să primească mai multă atenție de la părinți, ori vor să nu mai fie sufocați cu atenție.

Dacă mama fetei prezentate ca victimă a Balenei Albastre pe Digi 24 ar fi vorbit cu copilul ei, înainte să sune de nebună la presă, poate că nu s-ar fi întâmplat toată mizeria asta, care a propagat și mai tare demența că îți atacă dușmanii copiii prin Internet. Mă rog, evident există și pericole reale acolo și oameni complet mizerabili, dar ei nu diferă cu nimic de pericolele reale din viața de zi cu zi, cu care oricum o să aibă la un moment dat contact copilul.

Am convenit deja că mass-media e mizerabilă la faza cu isteriile fictive între adolescenți. Dar adevărul e că media reflectă perfect societatea românească. Data viitoare când nu-ți place un lucru pe care-l citești sau pe care-l vezi, gândește-te că nu ar fi produs, dacă nu ar exista un segment sănătos de populație care asta crede și asta vrea să consume. Și asta se aplică și la articolul ăsta, pe care-l citești acum.

Din punctul ăsta de vedere, Coaliția pentru Familie are dreptate, familia chiar este nucleul societății românești, mai ales când vine vorba să propage o isterie psihotică precum asta cu Balena Albastră. Părinții isterici sună în redacții, trimit mesaje înspăimântați, și jurnaliștii mai slabi ajung să le propage delirul, pentru că li se creează impresia că ar fi un fenomen real, verificat prin multe surse (sau pur și simplu simt că le-ar aduce trafic sau audiență, dacă-s ticăloși).

De aici totul devine doar o problemă de construire a mesajului isteric pentru părinții predispuși să-l înghită pe nerăsuflate. El e format din două părți: 1) Apariția unui lucru pe care nu-l înțeleg și compararea acelui lucru cu trecutul glorios al părinților, când nu exista acel lucru și 2) Pasarea oricărei forme de responsabilitate din cârca părintelui sau a copilului și inventarea unui vinovat imaginar.

De exemplu, mai ții minte ce simplu era să copilărești în anii '80, când făceai parte din generația cu cheia la gât, și toate jocurile erau frumoase și educative? Acum toate jocurile copiilor sunt urâte, tot felul de culori cretine și urlete care ies din ecrane, că oricum nu mai stau opt ore pe zi în praf, la colțul străzii, cum stăteam noi. Nu mai știu ce-i aia viață. Mai ții minte ce frumoasă era muzica doamnei Margareta Pâslaru, nu ca satanismele dubioase ascultate de copii acum? Mai ții minte cât învățai la școală? Păi copilul tău învață și astăzi aproape aceleași lucruri, după o programă neschimbată. De ce se plânge, sigur nu pentru că nu e deloc adaptată generației lui sau pieței de muncă, unde nu-ți cere nici dracul să știi latină. Nu, nu, sigur de vină e anturajul sau poate bagă droguri, nenorocitul, ia să-i umblu prin lucruri și să-l pun la zid ca să aflu.

Dacă ai impresia că mănânc rahat, hai să explorăm alte studii de caz. Pe la jumătatea anilor '90, începuse să prindă satanismul într-o minoritate dintre puștanii rockărași din România. În esență, o labă contraculturală, de obicei o reacție la părinți abuzivi habotnici ortodocși, în care te duceai în cimitire să bei bere la pet, să te prefaci că urmezi niște incantații de pe net, să asculți doom metal extrem de prost și să te combini cu tipe la fel de confuze și supărate pe părinții lor ca tine. Zic asta pentru că m-am dus să explorez scena oleacă când eram mic. Evident, probabil a mai apărut și câte un schizofrenic care a profitat de ocazie să ucidă o găină, dar cam atât. Niciun omor satanic de care să fi auzit vreodată.

Ei bine, în perioada aia s-a lansat isteria cu satanismul. Dacă purtai tricou negru sau pur și simplu ascultai rock sau punk, erai acuzat automat de satanism. Practic, aceiași români comuniști care se bucurau când milițienii tundeau și băteau rockerii în anii '80, acum arătau cu degetul spre noua generație de purtători de tricouri negre, care deveniseră automat slujitorii Diavolului. Partea tristă e că obsesia asta a unor televiziuni a dus la hărțuirea tinerilor de către autorități, ce contează că nu avusese loc nicio infracțiune propriu-zisă.

Niște punkeri din Craiova mi-au povestit cum ajunseseră să fie hăituiți la ei în oraș, din cauza PRO TV-ului care făcea reportaje dubioase cu sataniști. A ajuns atât de gravă situația încât s-a implicat chiar și SRI-ul. Dacă citești raportul Serviciului Român de Informații din 1995, care pare o compunere de clasa a șasea, o să vezi că spionii români erau atât de inteligenți încât duceau adevărate războaie psihotronice cu sataniștii care nu erau sataniști, totul pe banii tăi. Din păcate, PRO-ul n-a mai lăsat pe net arhive din perioada aia. Tot ce-a mai rămas este trupa făcută de punkeri împotriva jurnaliștilor care-i defăimau, numită Anti PRO.

Și ai zice că a mai evoluat România de atunci, dar comentariile mizerabile ale românilor despre tragedia de la Colectiv ți-au arătat că nu-i așa. Fanii trupei Goodbye to Gravity, victimele tragediei, au fost numiți „sataniști" de tot felul de reprezentați ai mass media, de vedete tabloide, chiar și de reprezentați ai Bisericii Ortodoxe Române, motiv pentru care s-a scandat „MUIE!" în fața Patriarhiei, la primul protest Colectiv. Deci doar pentru că ascultau rock și pentru că ieșiseră afară din casă erau sataniști. Câți părinți geniali au rămas cu această convingere și abia așteaptă următoarea tragedie, ca să arate cu degetul la puștanii cu tricouri negre?

Reportajul ăsta se numește EMOrialul Durerii - nici măcar nu glumesc

Dar rockerii n-au fost singurii transformați într-un motiv cretin de isterie de părinți debusolați, presă și de autoritățile din România. Prin anii 2000, ținta s-a mutat asupra contraculturii emo. În esență, era vorba de niște copii care ascultau un fel de rock alternativ foarte siropos, cu influențe pop, plin de confesiuni emoționale. Partea rea a curentului emo e c-a lansat ideea de curvăsăreală de atenție în public și de aranjare a părului cu placa. Partea bună a curentului e că a fost prima dată când am început să vorbim serios despre depresia adolescenților și schimbările emoționale prin care trec, totul datorită curentului ăstuia. Din păcate, depresia la copii este ignorată în continuare de autorități, iar ei continuă să se sinucidă din cauza familiei sau a școlii, în timp ce media dă vină pe curente muzicale care sună sexi și Balene Albastre.

Așa a fost și cazul unui tânăr din Timișoara care a încercat să se sinucidă prin tăierea venelor și cu pastile, pentru că se certa des cu părinții. Evident, atât presa cât și părinții au dat vina pe curentul emo, care chipurile te-ar îndemna să-ți tai venele. S-a ajuns la nivelul în care SRI-ul și Poliția au făcut un fel de celulă de criză anti-EMO la Timiș. Serios, în loc să se lupte cu abuzurile familiei sau colegilor care împing un puștan spre așa ceva, autoritățile au mers în linie cu presa și părinții și au hăituit copiii, pentru că-și fac părul cu placa și-și vopsesc unghiile negre.

N-am pus clipul ăsta celebru cu Moise Guran, în care lansează o conspirație dubioasă legată de bancnote americane și atentatul de la World Trade Center, ca să-mi bat joc de el, ci ca să-ți arăt cât de ușor poate pica oricare dintre noi în isterii de genul ăsta.

Doar pentru că nu ai pus botul la Balena Albastră sau la emo, nu înseamnă că n-o să pui la următoarea. În momentul în care ajungi să propagi un curent d-ăsta isteric, tu ești responsabil pentru că nu se mai vorbește despre motivele reale ale sinuciderilor. Dacă ai mâncat rahat despre Balena Albastră în cazul dârlăilor care și-au ținut respirația la Iași, înseamnă că nu ai vorbit despre cât de violente și periculoase au rămas interacțiunile dintre copii din școlile românești. Dacă ai mâncat rahat despre Balena Albastră în cazul fetiței cu amenințările fictive de pe mobil, înseamnă că nu s-a mai discutat despre ce fel de relație dubioasă mamă-fiică împinge un copil la un astfel de gest disperat după atenție.

Așa că, data viitoare când vezi că circulă o isterie d-asta, poate pur și simplu încerci să vorbești omenește cu adolescentul tău. O să-i fie mult mai ușor să te respecte, dacă-i arăți că-l respecți destul de mult încât să nu crezi că pune botul la toate prostiile. Altfel probabil o să ajungă să acționeze ca mine, când m-am apucat de băut și fumat după ce mă acuzase deja maică-mea isterică de asta, că văzuse ea la televizor.