Făceam pogo încă din clasa VII-a, cu prietenii la chefuri. Eram mici și cea mai hardcore piesă pe care o știam era probabil de la Linkin Park, dar cu timpul, metalele au devenit din ce în ce mai grele. Eu n-am dat-o în satanisme și black metal, dar dragostea pentru forma asta de violență inofensivă mi-a rămas. Deși pare destul de dureros când privești carnagiul de la distanță, dacă urmezi niște sfaturi simple n-ai cum să ajungi la Urgenţă şi poţi schingiui anonime în pace. Pentru ghidul ăsta am fost la un concert Truda, o trupă de metale din Cluj.

În focul luptei, chestiile astea de la gât, pe care le poartă verișorii mai urâți ai lui Jacob din Twilight, se agață foarte ușor de lucruri. Fie că vorbim de pletele din aer sau de mâinile care se zbat cu cele două degete extreme erecte, e foarte nasol când lanțurile se încurcă de ele și eventual se rup. Mie mi s-a întâmplat cu ceasul și cu brățara, pe care le-am adunat de sub un cârd de picioare. Labă Tristă de Urs (foto stânga) și Sfârc de Acvilă (foto dreapta) au fost puțin mai norocoși decât mine și nu au suferit daune morale din pricina fetelor care râdeau pe sub mustață de fizicul lor.

Da, unele chiar aveau mustață.

Privește tipul din centrul imaginii. La prima vedere pare a fi tatăl care te prinde călare pe fie-sa, când se întoarce de la jobul de gardian la McDonald's. Deși e îmbrăcat în civil, sufletul său e mai întunecat decât al oricărui bărbos cu tricou negru din club.

Tipul a surprins pe toată lumea cu furia lui pe câmpul de luptă, pentru că aveam impresia că era acolo ca să-şi ia odrasla dintre nebunii ăia pletoși. A fost atât de fidel deghizării, încât a plecat acasă devreme, ca să ajungă la serviciu dimineață. Ca să recupereze pogo-ul pierdut, probabil și-a bătut nevasta.

Cel mai bun mod de a te apăra de șoldurile tari care vin spre tine și de a face niște pagube fizice în același timp este să sari cu genunchiul ridicat la nivelul ficatului ca să fii sigur c-o să-l doară pe celălalt. E o metodă infailibilă și parcă mă unge pe suflet când simt piciorul scufundându-se într-un abdomen.Dar nu mi-ar plăcea să îți aduci prietenii care fac kickboxing la concerte de genul ăsta, că ne bat de ne căcăm pe noi.

La pogo e oricum prea cald ca să stai cu tricoul pe tine, iar milimetrul ăla de ţesătură nu te protejează, aşa că lipseşte-te de el. Dacă ești supraponderal, asta te face invincibil. E sublim să dai într-un gras, dar faptul că e la bustul gol și deja unsuros, îmi taie toată maioneza. Nimeni n-o să mai intre în tine serios, dacă ești la fel de lucios ca un stripper cu fizic de jucător de Warcraft.

Pe la sfârșitul concertului, publicul se împarte în două tabere, care intră una într-alta când solistul dă startul printr-un răcnet. Pentru câteva secunde, când te ții de gât cu ceilalți pletoși asudați și țipaţi la cei din fața voastră, te simți spartan, ești soldat universal, vrei să te scalzi în sânge și dinți, după care să te-ntoarci acasă cu câteva răni de război. Totul e sublim numai să nu cazi și să te trezești cu niște bocanci pe piept, până își dau băieții seama că de fapt calcă pe moale. Eu chiar dacă îmi dau seama, s-ar putea să nu mă opresc, pentru că e plăcută senzația de carne sub talpă.

Deseori, la un concert de metale apar niște disfuncții gravitaționale. Fie pletele devin prea grele și te trag spre podea, ca cei din prima linie, fie șepcile tind să plutească și să îți ridice capul, cum i se întâmpla tipului din fundal. Ca să rămâi în picioare într-o poziție cât de cât verticală, trebuie să oscilezi în sus și-n jos, în funcție de fluxul gravitațional impus de ritmul bass-ului. Alcoolul te ajută să intri în ritm, dar dacă bei prea mult și dai din cap, riști să vomiți ca un furtun de pompieri scăpat de sub control.

Oamenii care vin la concertele de genul nu-s obișnuiți să dea opt lei pe o bere și 20 de lei pe intrare, așa că nervii lor cresc cu fiecare vizită la bar. Atunci când ritmul e agresiv, lumea încearcă să elimine tensiunea asta și să uite de toate problemele vieții, dezlănțuindu-se într-un mod social acceptat. În niciun caz nu e un loc potrivit pentru o gagică. Nici măcar dacă e grasă. Din contră, cu cât e mai obeză cu atât e mai apetisant să intri cu rotula în stomacul ei. Au încercat niște tipe să se bage, dar în maximum patru secunde le-am adunat de pe jos.

Cam acelaşi lucru se aplică şi celor care vin la chestii de genul aproape ciungi. Îmi cer scuze că n-am dat articolul ăsta mai devreme, să-l fi putut citi și tipul ăsta.

Urmărește VICE pe Facebook:

Vezi și:
Ghid pentru cei care merg singuri la concerte
Cum a fost să cresc ca rocker român în anii '90
Tipurile de oameni care strică atmosfera concertelor de club din România