Am printat 3D un dildo cu o imprimantă de la magazin, că asta e lumea în care trăim

Articolul a apărut inițial în VICE US

Cu toată sinceritatea, intenționam să scriu o introducere profundă, pentru că așa se cuvine, însă aș prefera să trecem direct la subiect. Lanțul de magazine Aldi vinde o imprimantă 3D la prețul rezonabil de 299 de lire sterline, așa că le-am cerut și eu una, cu scopul (necunoscut de săracii oameni) de a printa un vibrator, ca să testez device-ul.

De ce? Păi, din mai multe motive. În primul rând, ce altceva ai putea să printezi cu o imprimantă 3D pe care chiar o poți folosi? În al doilea rând, dacă îți plac vibratoarele, atunci aparent e mai ieftin să a) concepi și produci propria jucărie sexuală artizanală și b) să faci asta de mai multe ori, atât timp cât îți permiți să cumperi din când în când să cumperi niște filament pentru imprimantă. În al treilea rând, experții consideră că, până în 2020, industria jucăriilor sexuale va ajunge la o valoare globală de 24 de miliarde de lire sterline și ar fi drăguț să prind și eu o bucățică din asta, nu?

A fost surprinzător de ușor să instalez imprimanta, cu (știu că nu ăștia sunt termenii tehnici) „o parte plată unde se întâmplă imprimarea” și „o parte înaltă care face imprimare”, toate ușor de asamblat datorită etichetelor ajutătoare. După ce ai instalat toate componentele, trebuie aliniate arcurile mici de sub suprafața de imprimare, din nou o sarcină surprinzător de ușoară. Am băgat și cardul SD inclus, care era plin de design-uri deja concepute și am selectat desenul „unicorn”.

Imprimanta a început treaba și, după o oră și jumătate, un cap mic de unicorn din plastic a apărut! După ce m-am familiarizat cu aparatul, pot spune că eram pregătit pentru consultația cu colega mea Emma, despre design de vibratoare.

Rating-ul meu: 10/10. Dacă comanzi o imprimantă de la Aldi și ai nevoie de ajutor să o instalezi, mă ofer cu drag.

Emma (stânga) și autorul.

Mulțumită unui site dildo-generator.com, nici nu-ți trebuie o expertiză în printing 3D ca să inițiezi un startup de jucării sexuale. După ce ne-am instalat în camera de consultare, o cameră de conferințe cu pereți din sticlă, eu și Emma ne-am apucat de treabă. Lungime, grosime, striații pentru plăcere și curbura au fost destul de concise.

„Am conceput acest vibrator cât am putut mai bine, ținând cont de timpul alocat [cinci minute], uneltele [un software cu care nu eram deloc familiarizat] și energia creativă [minimă]. „Aș vrea să fie clar că ăsta nu e vibratorul meu ideal. Seamănă cu un butt plug, nu? Da, asta deoarece nu am putut să proiectez în software decât un obiect simetric. Am pus curbura ca un factor distinctiv, însă, din nou, am fost limitat de teama de a strica aparatul. De asemenea, l-am făcut sexi violet ca un omagiu pentru cei mai mari furnizori de plăcere pe care-i cunosc: Lovehoney și Prince.”

În doar 20 de minute, am conceput un falus gata de printare. Apoi, am deschis un alt software gratuit, Cura, care ia un design 3D și îl transformă într-unul capabil să fie printat.

Rating-ul Emmei: 9/10. Super distractiv și, chiar dacă design-ul nostru a fost relativ simplu, a deschis orizontul posibilităților de printare 3D.

Vibratorul în timpul imprimării.

Pentru că nu am mai văzut o imprimantă 3D, habar nu aveam cum se face imprimarea unui obiect tridimensional. În cazul Aldi, tuburi de plastic sunt introduse în aparat, printr-un vârf încins, și se topește încet, în timp ce trece printr-un orificiu, până când ajunge la o altă suprafață încinsă. Strat peste strat, design-ul prinde contur. Când am dat drumul la imprimare vibratorului nostru ideal, am devenit super entuziasmat să văd cum o sculă se formează din neant, chiar sub ochii mei. Totuși, deși o imprimare pare incredibilă la început, devine destul de plictisitoare: aparatul a estimat că va dura în total vreo 15 ore.

Pe la șapte și jumătate seara, toată lumea plecase de la birou, și, într-un sfârșit, am plecat și eu, îngrijorat de ce ar putea zice editorul meu companiei de asigurări, dacă imprimanta pe care am lăsat-o în funcțiune ar fi dat foc la ceva peste noapte.

Vibratorul terminat.

A doua zi la 10 dimineața nu se vedea nicio urmă de incendiu în Shoreditch. Chiar și mai bine, o mare parte din vibratorul printat 3D apăruse, iar pe la 11 dimineața se conturase și prepuțul.

Primele impresii: a fost surprinzător de ușor! Arăta ca ceva ce poate l-ai fi băgat într-o gaură, la caterincă. Da, era cam dur, dar cu un pic de șlefuire și cu un prezervativ nu m-am putut abține să nu mă gândesc dacă ăsta chiar ar putea fii viitorul. De ce ai mai cumpăra jocuri sexuale, dacă ai putea să ți le printezi, în public, chiar la birou? L-am lăsat pe biroul Emmei, ca să-l testeze.

Rating-ul meu: 10/10. E un vibrator grozav! Și o modalitate drăguță de a te împrieteni cu colegii de birou! Mulțumesc echipei de PR de la Aldi, care m-a ajutat să împlinesc visul Emmei de a avea vibratorul ideal. Comenzile le aștept via Twitter, nu ezitați.*

Rating-ul Emmei: 2/10. La prima vedere, părea să aibă potențial. În ciuda formei și greutății îngrijorătoare, cu siguranță a fost cel mai erotic obiect de la birou. Dar când l-am luat acasă, mi s-a părut mai deprimant. Albul steril, granulația era deranjant de dură și vârful incredibil de ascuțit, chiar și cu prezervativ nu l-aș aduce nici măcar pe-aproape de zona mea genitală. Totuși, un ornament simpatic, care acum își face veacul pe bibliotecă, lângă o ferigă și o carte cu eseuri de Mark Fisher.

*Pe bune, nu faceți asta, dar dacă cineva vrea să-și cumpere o imprimantă 3D, mă poate contacta cu încredere.