FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

​Cum e să fii dependent de laxative

Eram convinsă că mă ajută să slăbesc, dar acum am aflat că e o vrăjeală.
22 Mai 2015, 8:42am

Fotografie cu autoarea

Căcatul face parte din viață și e un fel de test de sănătate pentru mecanismele interne ale corpului. E obișnuit, tare, de culoare decentă? Atunci ești ok. E negru ca smoala? S-a întâmplat ceva. Nu te-ai mai căcat de zile în șir? Mănâncă o banană sau du-te la farmacie.

Laxativele sunt un instrument prețios pentru cei constipați, dar ascund și un secret toxic. Pentru cei cu tulburări alimentare laxativele pot deveni o cârjă, o dependență, o armă împotriva propriului corp.

E greu să discuți despre anorexie și bulimie, ca și despre alte probleme de sănătate mintală. Sunt stigmatizate și te simți foarte jenat când suferi de așa ceva. Dar se vorbește și mai puțin despre bărbații și femeile care stau îndoiți de durere pe toaletă după ce au abuzat de laxative. Nu există statistici exacte despre numărul lor, dar e clar că majoritatea persoanelor care suferă de o tulburare alimentară au folosit la un moment dat laxative.

Timp de șase luni de zile, am fost unul dintre acești oameni.

Cum am avut de-a face cu anorexia aproape toată adolescența, am descoperit prima oară laxativele Dulcolax la vârsta de 16 ani.

Era Crăciunul, o perioadă în care toată lumea se îndoapă cu mâncare, iar eu nu mă căcasem de vreo trei zile, ceea ce mă făcea atât de anxioasă încât nu puteam dormi. Așa că l-am rugat pe tata să meargă la farmacie și să-mi ia ceva care să mă ajute să dau totul afară. Și m-a ajutat o grămadă. Evident, am devenit imediat dependentă, iar după ce am terminat rezerva din dulapul părinților, mi-am cumpărat alte laxative și le-am luat în fiecare zi timp de șase luni.

În perioada asta m-am căcat de nenumărate ori. Lăsam toaletele într-o stare deplorabilă. Aveam un stomac apocaliptic. Crampele erau devastatoare. Inventam zeci de scuze ca să mă furișez și să umplu toaleta cu lichid ruginiu. Aveam niște gaze îngrozitoare și simțeam mereu că sunt plină cu o otravă pe care trebuia s-o dau afară.

Cumpăram laxative de oriunde puteam: farmacii, supermarketuri. Se dădeau oricui fără rețetă. Aveam pastiluțele galbene în portofel tot timpul. Le număram pe bancă în timpul orei de spaniolă și le programam perfect – le luam cu zece ore înainte să merg la toaletă, ca să mă apuce căcarea în timpul nopții, când nu mă auzea nimeni.

Până la urmă, părinții au aflat; la un moment dat, mama și-a dat seama că se lupta de șase luni să curețe o toaletă care părea să fie veșnic murdară. Sinceră să fiu, am fost ușurată. Părinții mei au fost minunați și m-au dus la terapie ca să mă pun pe picioare. Astăzi nu mai sunt dependentă de laxative.

Așadar, din perspectiva de azi, mă întreb: care a fost ideea? De unde mi-a venit? De ce devin persoanele cu tulburări alimentare dependente de laxative?

Personal, le luam pentru că mi se păreau o metodă eficientă de eliminare a caloriilor înainte ca trupul meu să aibă timp să le absoarbă. Simțeam că scap de toate grăsimile pe care le consumam și că evitam să mă îngraș. Sentimentul de vid interior creează dependență. Am început să-mi doresc să fiu tot timpul goală și curată pe dinăuntru. Dar cred că motivele erau, de fapt, mult mai complexe.

Un studiu medical din Statele Unite a descoperit că abuzul de laxative e o formă de autopedepsire și a concluzionat că „tendințele autodistructive și trăsăturile anxiolitice n-ar trebui neglijate". Abuzul de laxative poate neutraliza teama de îngrășare și, pentru mulți – inclusiv pentru mine – factorii fizici constituie o formă de autodistrugere.

Tristul adevăr e că, oricât de gol pe dinăuntru te face să te simți o doză mare de laxative, funcția lor în procesul de slăbire e redundantă. Până să ajungă mâncarea în intestinul gros – unde acționează laxativele – majoritatea caloriilor au fost absorbite de corp. Nu dai afară decât apă, electroliți, minerale și multe deșeuri fecale.

Caitlin, care a început să ia laxative în timp ce lucra la o farmacie, dar a renunțat între timp, iar acum i se par inutile. „Laxativele îți dau o senzație falsă de siguranță. Crezi că slăbești, când de fapt nu pierzi decât apă din sistem și îți strici echilibrul electroliților, ceea ce afectează inima. Laxativele nu te ajută deloc să slăbești."

Mai intră în joc și problema toleranței. Consumatorul abuziv de laxative riscă să-și distrugă ciclul natural al colonului până în punctul în care nu mai poate defeca fără să ia o doză mare de laxative. Jordan, 25 de ani, crede că abuzul de laxative i-a afectat enorm sănătatea. „Am multe probleme cu sistemul digestiv și trebuie să iau pastile ca să ies afară", a spus ea. „Nu cred că o să-mi revin niciodată."

Deshidratarea cauzată de abuzul de laxative îți poate afecta nasol organele – pierderea de minerale esențiale precum potasiul stresează inima, nervii și colonul. Uneori e nevoie să te internezi la spital. „Din cauza abuzului de laxative", a povestit o fată la o emisiune BBC, „mi-am distrus căptușeala stomacului. Am fost la urgențe de nenumărate ori cu spasme și crampe îngrozitoare." Acum, are sindromul colonului leneș. La fel ca în cazul oricărei dependențe, corpul uită cum să funcționeze fără substanța respectivă.

Problema e că laxativele – care sunt medicamente foarte puternice – sunt foarte ușor de procurat. Ar trebui farmaciștii s-o refuze pe o școlăriță care le cere? Chiar dacă spune că sunt pentru tatăl ei? Poate. Mie nu mi-a pus nimeni întrebări decât o singură dată: casierița l-a întrebat pe manager, iar el n-a lăsat-o să mi le vândă. Îmi amintesc cum m-am înroșit ca racul și am ieșit anxioasă din magazin. Dar nu eram atât rușinată, cât stresată că va trebui să caut alt magazin de unde să-mi procur doza.

Lindsay, 20 de ani, a abuzat de laxative timp de șapte ani. Mi-a zis că vânzătorilor nu le pasă cine le cumpără, nimeni n-o întreabă la ce îi trebuie atât de multe. Mi se pare ciudat să le poți procura atât de ușor, e foarte periculos pentru persoanele cu tulburări alimentare.

Deci ce se poate face?

B-eat UK, cea mai mare organizație caritabilă pentru persoanele cu tulburări alimentare din Marea Britanie, cere impunerea unor restricții mai severe asupra comerțului cu laxative. Vor să fie vândute doar persoanelor peste 16 ani, să se țină cont de numărul de pastile cumpărate și să se printeze pe cutii un anunț: „Acesta nu este un produs pentru slăbit". Dar supermarketurile și farmaciile nu s-au arătat doritoare să schimbe ceva în politica lor.

Se pare că abuzul de laxative e unul dintre ultimele obstacole în discuțiile despre tulburări alimentare – pentru că, din păcate, căcatul e considerat încă un subiect tabu. Deși foarte multe persoane cu tulburări alimentare abuzează de laxative, ni se arată doar băieți și fete care au slăbit exagerat. Suntem șocați profund de imagini cu tineri scheletici, cărora li se văd coastele și claviculele. Cu imaginile acestea asociem termenul „tulburări alimentare".

Dar doar pentru că o persoană care abuzează de laxative nu se potrivește cu această imagine șocantă, nu înseamnă că nu e prinsă într-un ciclu similar de abuz și dureri fizice, singurătate și depresie. În Marea Britanie, s-a estimat că 1,5 milioane de persoane suferă de tulburări alimentare și o mare parte dintre aceste persoane abuzează de laxative, deci hai să nu mai măturăm căcatul sub covor.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre tulburări alimentare:
_De ce le e greu băieților să vorbească despre anorexie _**_Diabeticii tineri se omoară cu slăbitul _**Bărbatul care susține că nu va mai fi nevoit să mănânce niciodată va ajunge miliardar