psihologie

Un psiholog îți spune cum să combați panica provocată de coronavirus în România

Izolarea socială o să-ți crească și mai mult anxietatea.
02 Martie 2020, 1:11pm
panica coronavirus, psiholog despre coronavirus, conspiratii coronavirus

Rafturi goale în supermarketuri. Apeluri disperate la 112. Vecini pârâți la sistem. Izolare autoimpusă. Priviri acuzatoare la orice tușit. Curățarea compulsivă a mâinilor cu gel antibacterian, urmat de șervețel umed antibacterian, urmat de gel, urmat de șervețel uscat. Repetarea procesului după ce-ai dat mâna cu un amic venit din Berlin. PANICĂ!

Cam așa aș descrie situația actuală din societatea afectată de virusul SARS-CoV-2 sau, cel puțin, de prezența lui în mințile oamenilor, nu neapărat în corpurile lor. În prezent cei mai mulți bolnavi diagnosticați sunt în China, în jur de 80 de mii. S-au înregistrat peste două mii opt sute de decese, dar și peste 27 de mii de pacienți vindecați.

În România, la momentul scrierii articolului de față, erau confirmate trei cazuri, iar dacă vrei să urmărești informația actualizată la nivel mondial, poți face asta pe site-ul European Center for Disease Prevention and Control. Institutul Național de Sănătate Publică România spune că în sezonul 2019-2020 au fost raportate peste 8 004 de cazuri de gripă clinică, așa ca etalon de măsură care să arate cât de irațional ar fi să te îngrijorezi foarte tare.

Astea sunt niște numere pe care le poți găsi oriunde, însă ce se întâmplă cu tine în genul acesta de situații. Care sunt motivele pentru care gândești ce gândești și de unde vine panica?

Când simți că pierzi controlul din cauza infodemiei și asta îți crește anxietatea

Siguranța este una dintre nevoile importante ale Piramidei lui Maslow, așadar în cele mai multe cazuri, oamenii au nevoie de previzibil și de certitudini ca viața să fie cât de cât OK. Influența televiziunii, a mass-media și a social media poate potența această nevoie într-un sens negativ. Mai concret, persoanele află de la TV că există un nou virus pentru care încă nu a fost creat un vaccin și care pentru moment nu are „manual de instrucțiuni”. Teama poate fi augmentată și de faptul că un pacient poate să transmită virusul fără a avea simptome („super spreading”), rata de infectare fiind chiar mai mare în acest caz, respectiv de 2,6 persoane la fiecare „transmițător”, iar carantina de 14 zile nu mai e tocmai eficientă sau adoptată în timp util.

Din dorința de a găsi certitudine, uneori oamenii ajung să se situeze la polul opus și să fie confuzi, din cauza infodemiei, respectiv a fluxului prea mare de informații ce pot fi uneori contradictorii, din foarte multe surse, inclusiv cele ce oferă „fake news”, cum ar fi că în orașele aflate în carantină oamenii nu au voie să iasă din casă. Astfel, pe termen scurt, poți resimți o teamă puternică ce ulterior se poate transforma în anxietate. La rândul ei, anxietatea duce la apariția unor anumite comportamente de asigurare ca: golirea rafturilor de conserve sau de dezinfectant, evitarea locurilor aglomerate, purtatul măștilor de către oamenii sănătoși.

Mass-media ajută din plin la promovarea unor astfel de comportamente. Din presă afli mai degrabă rata de mortalitate decât cea de remisie sau informații despre cazurile izolate.

În procesul ăsta, anxietatea în masă crește astfel încât magazinele sunt golite din teama de a nu rămâne fără provizii, dar și ca măsură de precauție a evitării mulțimilor, când vor fi descoperite noi cazuri de CoVid-19.

„Sunt foarte îngrijorată și evit să ies din casă și să stau în zone aglomerate mai mult decât e absolut necesar. Nu-mi place ce se aude la televizor legat de virus și cel mai tare mă sperie viteza cu care se apropie de noi. Până la urmă suntem la o aruncătură de băț de Italia și acolo situația e dezastruoasă”, spunea o tânără care își făcea provizii într-un hipermarket din București.

Rațional vorbind însă magazinele au un flux de aprovizionare, iar în mulțimi se poate păstra o distanță sigură de un metru, astfel încât să nu împrumuți germenii și virusurile altcuiva.

Stigmatizarea altor persoane și izolarea socială

Atitudinea pe care o ai în legătură cu distanța socială face diferența. Dacă o persoană strănută în șervețel și e la o distanță socială ok față de tine, în jur de un metru, nu ar trebui discriminată sau judecată. De exemplu, un prieten de pe Facebook povestea cum a strănutat într-un magazin din cauza prafului de la un sac de cartofi. În acel moment, mai multe persoane au schimbat coada și i-au aruncat și priviri disprețuitoare.

Așadar, un comportament care crezi că-ți diminuează teama și te face să te simți în siguranță, pe moment, de fapt, pe termen lung, ajunge să ți-o crească. Gândește-te că suferi de o fobie. Cu cât persiști în acel comportament, cu atât ea va perpetua. Important este să încerci să te confrunți cu fobia. În cazul ăsta, teoretic statul are stocuri pentru situațiile critice. Sigur, așa cum spun și cei de la CNBC, îngrijorarea în privința CoVid-19 va determina o schimbare în comportamentul cerere-ofertă, care va avea un impact și asupra economiei. Oamenii vor evita aglomerația și vor avea un comportament ce poate duce la izolare socială.

Se vor gândi de două ori înainte să meargă la un film la mall sau la cinema, o cină la restaurant sau un meci de fotbal. Treaba asta se vede prin evenimentele anulate peste tot în lume.

Factori declanșatori

Li se spune factori declanșatori pentru că duc la formarea unor gânduri precum: „Trebuie să fac tot ce pot pentru a fi în siguranță”, „E important să știu că am resurse în cazul în care se întâmplă ceva”, „Vecina de alături a cumpărat mâncare în valoare de o mie de lei, e nevoie să fac și eu ceva”, „Trebuie să iau toate măsurile de siguranță promovate din toate sursele pentru a nu mă îmbolnăvi” sau la polul opus: „Nu mi se poate întâmpla mie niciodată”, „Nu fac nimic în acest sens, situația asta e creată doar de mass-media” etc..

Astfel de gânduri pot avea consecințe ca:

  • anxietate - despre care am discutat mai sus;
  • izolare socială - care poate fi determinată chiar de anxietatea ridicată;
  • ipohondrie - preocuparea excesivă și teama de a suferi de o boală gravă;
  • germofobie - teama foarte mare de microbi, uneori pe fondul tulburării obsesiv-compulsive;
  • ignorare totală a contextului, fără măsurile necesare de precauție.

Poți să asculți podcastul de la American Psychological Association, care conține informație importantă despre anxietatea cauzată de CoVid-19:

Soluții pentru a te păstra OK la cap în vremea paranoiei coronavirus

Este destul de ușor să găsești soluții pentru că țin de simplitate și „de măsură”. Căutarea compulsivă de informații va duce la creșterea confuziei, ulterior a anxietății. Pe de altă parte, nici omiterea totală a informației nu te va ajuta să iei măsurile de precauție necesare. Chiar dacă ai un fond anxios sau nu, virusul în sine nu te sperie, ci poveștile pe care le auzi la știri despre asta, cum un bunic extraordinar a murit singur din cauza coronavirusului. Așadar, care ar fi soluțiile concrete?

Informează-te din surse sigure și limitează-le pe cele care te influențează. Încearcă să aloci mai puțin timp citirii site-urilor obscure. Folosește-ți gândirea critică și analizează ceea ce citești.

În acest sens, Organizația Mondială a Sănătății și site-ul Ministerului Sănătății îți fac niște recomandări decente - cam tot ce trebuie să știi pentru a te proteja corect: spălarea mâinilor cu apă și săpun, menținerea distanței sociale de un metru în cazul în care o persoană tușește sau strănută, evitarea atingerii feței, dar și purtarea corectă a măștii și îndepărtarea acesteia în mod corect (ar fi mai ok să fie purtată de către persoanele bolnave).

Riscurile noi versus riscurile deja familiare. Când citești o știre, ia în considerare tot contextul și faptul că mintea umană supraevaluează riscul imediat. Dacă mă îmbolnăvesc și mi se întâmplă ceva acum, va fi foarte grav. Pe de altă parte, mintea subestimează riscul pe termen lung: unii oameni fumează chiar dacă știu că peste 30 de ani plămânii lor vor fi afectați. Un risc îndepărtat nu va avea niciun fel de impact asupra mea, față de un risc iminent.

Multiple exemple vin din sfera unor lucruri care se întâmplă zilnic, dar pe care oamenii - obișnuiți cu ele - nu le mai percep ca fiind la fel de grave: numărul de accidente rutiere, numărul de morți în cazul gripei sezoniere etc.. Un risc pe care-l cunoști, prin care ai trecut tu sau oameni apropiați ție și au supraviețuit nu îți provoacă la fel de multă anxietate ca un risc despre care nu știi mai nimic.

Pune accent pe informațiile pozitive. De exemplu, sunt accentuate statisticile oamenilor care s-au îmbolnăvit sau care au murit, fără a se evidenția numărul de cazuri remise (peste 81% dintre cazuri se remit spontan) sau caracteristicile oamenilor care au murit: sunt afectate persoanele în vârstă, respectiv rata de deces la cei de peste 80 de ani este de 14,8%, iar până la 50 de ani rata de deces este de sub 1%.

Evaluează cât de eficiente sunt comportamentele placebo. Acestea sunt comportamente de asigurare: chiar dacă nu sunt bolnav, port o mască, doar pentru că mă face să mă simt bine psihologic, deși informațiile arată că masca nu mă prea ajută. Acest lucru îți dă doar iluzia că te afli în control. Carantina este, de asemenea, un efect al acestei iluzii. Gândește-te însă că, și în cazul izolării, tot va trebui să ieși afară la un moment dat. Îți faci stocuri de fasole și conserve, dar ce faci dacă rămâi fără apă, de exemplu?

În China din cauza impactului la nivel psihologic, economic, dar și social, au fost demarate servicii în domeniul sănătății mentale, bazate și pe voluntariat, astfel încât gândurile iraționale ce duc la intensificarea anxietății să fie discutate de cu un specialist în domeniul sănătății mentale. Așadar, o discuție cu cineva din acest domeniu poate fi o idee bună. Deși nu suntem la nivelul impactului social din China, e foarte ok să ceri ajutorul unui psiholog, dacă te simți copleșit.

Psihologia mulțimilor

Anxietatea legată de bolile infecțioase poate fi privită ca o parte inevitabilă a vieții sociale, însă este important ca aceasta să fie în parametri realiști, cu motive logice în spate. Este necesar să înțelegem cum ne comportăm noi, ca indivizi într-o mulțime psihologică.

Gustave Le Bon, considerat creatorul psihologiei sociale, a analizat la sfârșitul secolului XIX comportamentul mulțimilor. În acest sens, mulțimea psihologică este formată de la o idee comună, aceasta fiind foarte eterogenă în momente de criză. Așadar, teama de a se îmbolnăvi de CoVid-19 îl poate afecta și pe un specialist în domeniul medical la fel de mult ca pe o persoană care nu are studii în acest domeniu, din cauza contaminării mintale și emoționale, ce determină indivizii să se comporte similar, indiferent de istoricul lor personal.

Un aspect important al mulțimilor este faptul că nu gândesc critic, ci mai degrabă afectiv, irațional, bazat pe emoții primare și extreme.

Util de știut în cazul CoviD este că mulțimile își schimbă destul de lent convingerile de bază. Chiar dacă oamenii citesc destule argumente logice împotriva unor măsuri extreme, mulți dintre ei vor merge pe comportamentele deja văzute sau autoimpuse. Așadar frica poate escalada, alimentând și fiind alimentată de o teamă în masă, ce poate conduce la o anxietate colectivă. Mai puternică decât răspândirea propriu-zisă a virusului CoVid-19.

Bine, bine, dar ce fac?

Informează-te din surse sigure, de exemplu OMS, adoptă măsurile igienice de bază, evită grupurile de Facebook ce te panichează, încearcă să te prinzi dacă te îngrijorezi prea mult, iar dacă te simți copleșit, vorbește cu cineva din domeniul sănătății mintale, poate fi și moca.

Ioana este consilier psihologic.

Editor: Iulia Roșu