Am stat o zi cu fratele meu și tocmai am găsit rezolvarea conflictului dintre generații în România

Sunt două întrebări mari pe care poate ți le pui cel puțin o dată în viață: Ai putea fi prieten cu părinții tăi? Ai putea fi cu fratele, sora ta? Altfel spus, generational gap există doar dacă îi dai formă și forță. Eu n-o sesizez în relația cu fratele meu, pentru că avem o relație apropiată.

De când eram mic a avut grijă de mine, alături de părinții mei, cu mențiunea că pe atunci lucrurile erau mai simple. Mă juleam, începeam să plâng, el mă scutura și eu mă întorceam la joacă.

Acum, vin la el cu dureri sufletești, sentimente copleșitoare cu care nu știu ce să fac și tot felul de chestii abstracte, dar tot a rămas alături de mine.

Okay, să spun că am stat doar o zi și prin minune am rezolvat orice ar presupune generational gap e cam mult spus. Stau cu el de-o viață, dar acum am stat cu el și am vorbit pe un subiect care mă preocupă atât pe mine, cât și pe alții de vârsta mea.

Printre subiectele pe care le-am abordat s-a numărat și ce ar avea generația Z de învățat de la mileniali și gen X, dar, foarte important, și invers.

Discuția cu fratele meu m-a ajutat să înțeleg cât de multe lucruri avem de învățat unii de la alții, dar și că avem puncte comune. Totodată, ar ajuta ca acest ipotetic conflict între generații să fie mai degrabă transformat într-o conversație.

Pasul către așa ceva trebuie făcut și ținând cont de un lucru important: fiecare generație nouă tinde spre rebeliune, experimentare, descoperire, iar cea veche spre stabilitate, conservare. Dacă stai să te gândești, e logic.

Când ești mic, trebuie să descoperi cine ești, care-i faza cu lumea din jurul tău și cine sunt oamenii din ea. Practic, ești bezmetic, fugi de colo-colo și faci cam ce ai tu chef pentru că ăsta e cel mai rapid mod de a testa limitele tale și ale mediului și de a afla ce e posibil și ce nu.

Oamenii mai în vârstă deja au niște ani în spate, știu ce e în jurul lor și nu mai simt nevoia de experimentare. Și-au găsit o zonă de confort și vor să rămână în ea. Oricum, și dacă ar vrea să iasă din asta, le-ar fi mult mai greu decât unui tânăr.

Conceptul ăsta simplu se aplică în foarte multe domenii – politică, tehnologie, filozofie, practic aproape orice aspect al vieții. Toată lumea are convingeri cu care se simte confortabil, iar atunci când acestea sunt contestate, urmează adesea un răspuns agresiv.

Evident, am ajuns la subiectul social media, mai precis această nevoie de stimulare pe care am dezvoltat-o foarte mulți dintre noi, într-o măsură sau alta. 

Până la urmă, mai tot din ce e social media reprezintă doar o mină de dopamină și stimulare, accesibilă ușor și fără efort. Din cauza asta, am uitat cât de important e să stai, fără să faci nimic și doar să te plictisești, după cum a subliniat și fratele meu în discuția noastră. Pentru mulți, asta poate sună mai mult a metodă de tortură, dar plictiseala e esențială.

Acel sentiment de plictis e practic creierul tău care îți spune că n-ar fi rău să te apuci și tu de ceva și nu doar de doomscrolling. Astfel, pe cât de ironic ar fi, pierzi mai puțin timp dacă doar stai fără să faci absolut nimic, decât dacă stai pe telefon. Acest acces quick and easy la dopamină face să pară mai dificile alte căi de-a obține aceeași satisfacție.

Am vorbit cu fratele meu și despre prietenie: ce înseamnă una și cum se întreține. Poate te-ai aștepta să fie niște diferențe, mai ales în cum se întreține prietenia, și e posibil pentru alții din generația mea să fie, dar între noi doi nu prea am găsit.

În cam toate aspectele am fost de acord. Un prieten înseamnă o persoană cu care poți să fii tu însuți și o persoană pe care te poți baza, care te poate asculta. Când vine vorba de cum ar trebui întreținută o prietenie, am fost amândoi de acord că depinde foarte mult de persoană, dar, în esență, trebuie să petreceți timp împreună și să faceți lucruri care vă plac amândurora.

Un exemplu pe care mi l-a dat e că nu poți să te duci în cluburi cu grupul tău de board games și nici invers, că după nimeni nu se va simți bine.

„În cadrul fiecărei interacțiuni umane, fiecare din cei doi oameni pun ceva în acea relație. Asta face diferenta dintre să fiu eu guru și să dau sfaturi oamenilor și ceva mai pământean, mai reciproc. Prin aceste mici interacțiuni, eu simt că ajut oameni și că las o mică amprentă pozitivă asupra lumii.”

Prietenia e însă un lucru fundamental uman, care nu diferă mult de la generație la generație – sau cel puțin valorile ei nu diferă. Prietenia, conexiunea reală cu alți oameni, e ceva ce căutăm din instinct, din vremurile în care locuiam în peșteri și dimineața ne duceam la vânat, nu la muncă sau la școală.

În nota asta, cred că dacă reușim să găsim mai multe puncte comune între noi – fiecare generație cu alta –, am putea ajunge la o conversație din ce în ce mai sănătoasă.

Fratele meu e milenial, așa ar putea fi încadrat de vârstă. Eu sunt Gen Z, tot pe bază de vârstă. Și, în aceeași idee, părinții noștri sunt Gen X. Doar că noi nu suntem la fel ca alții de aceleași vârste din țări ca Germania, Franța sau Statele Unite ale Americii. Aici apare particularitatea regională și ajută să ții cont de ea.

În România și multe alte țări din Europa de Est acest gap e accentuat și de istoria noastră. Boomers și Gen X au crescuți în comunism, limitați de o mulțime de lucruri, unde orice fel de insubordonare sau ieșire din normă ar fi fost pedepsite. Ca mileniali și Gen Z am crescut mai altfel – cu un alt grad de libertate, comunicare și auto-educare.

Milenialii ca fratele meu au avut o ocazia de a avea o copilărie în care să descopere și să experimenteze într-un mediu mult mai deschis decât părinții lor. A rezultat o capacitate mult mai mare de a fi open minded. Iar cei ca mine, Gen Z, am crescut odată cu pilonul social media al internetului, în care practic oricine poate spune ce are în minte.

Pentru noi, această rebeliune, acest spirit mai punk e ceva de care am fost înconjurați de mici. Totodată, am fost martori online la multe evenimente globale. 

Am văzut astfel, mai puternic decât oricare altă generație de dinainte, că atât lumea, cât și persoanele din ea sunt într-o schimbare constantă. În comparație, Gen X și boomers au un mindset mai rigid. Nu e bine sau rău, e doar o observație și un adevăr al felului în care lumea se desfășoară.

În ciuda acestor diferențe de mindset, atât părinții, cât și bunicii mei se dovedesc a fi mult mai deschiși decât te-ai aștepta.

Tatăl meu, cu toate că face parte din primul val de Gen X, mereu a recunoscut că milenialii și Gen Z au marele avantaj de a se descurca cu toată tehnologia nouă care apare. Fix de asta, a făcut eforturi și a învățat singur să folosească telefoanele, calculatoarele și toate programele de pe ele, fapt ce m-a ajutat și pe mine. Până la urmă, basics de Word, PowerPoint și Excel le am în mare parte de la el.

Până și bunicii mei sunt mai deschiși decât mulți alții. Bunica mea a aflat că își poate primi rezultatele de la analize într-o aplicație pe telefon în loc să se ducă până la centru. Uite așa a reușit chiar și ea să se mute de la cărămida cu taste la un smartphone.

Toate astea mă duc la prima idee: conversația. Oricum ar fi oricare generație, trăim toți în același timp și o putem face mai bine, cu mai multă prietenie, înțelegere și acceptare a limitelor și avantajelor fiecăruia.