Cum supraviețuiești în România ca artist și organizator de concerte underground de metal extrem

Întotdeauna am avut un respect uriaș pentru artiștii români care se încăpățânează să cânte și când lucrurile nu stau deloc bine financiar. În underground, e foarte greu să supraviețuiești. Concertele-s limitate, banii acoperă transportul și o conservă de pateu și ai noroc dacă zece prieteni îți cumpără albumul. Chiar dacă ai un job din care-ți plătești facturile, muzica ia foarte mult timp. Și nu întotdeauna merită sacrificiul. Dar sunt oameni, chiar și în România, care pompează timp și bani într-o chestie doar pentru că vor să sprijine scena. Not all heroes wear capes, unii poartă o grimasă constantă de regret și satisfacție.

Unul dintre eroii ăștia e Mihai „Mihu” Ilie, un tânăr de 29 de ani care e obsedat de metal. Omul e implicat în scena asta de opt ani, de când cântă în trupa Abigail, unde e și în prezent. Iar acum doi ani s-a apucat și de organizare de concerte. Probabil pentru că au început durerile de spate de la toți banii pe care-i are sub saltea și a zis că nu se mai poate așa. Să faci concerte cu artiști de metal extrem în România este o activitate care-ți mănâncă nervii și banii.

Cel mai cunoscut eveniment organizat de el, festivalul Metal Gates, debutează astăzi, 16 noiembrie, și ține până duminică. Va avea loc în clubul Quantic din București și are un line-up de 20 de trupe din zece țări diferite. Headlinerii sunt trupe mari din metal, gen Shining sau Rotting Christ, dar profilul festivalului e de nișă, axat mai mult pe doom metal. Deci nota de plată nu o să fie ieftină. În plus, ca sinuciderea financiară să fie și mai clară, festivalul n-are sponsori, iar Mihu mi-a zis că toate trupele sunt aduse cu avionul, o practică aparte pentru scena de metal, unde concertele sunt organizate deseori în funcție de turneele pe care le au artiștii în Europa.

L-am sunat pe Mihai Ilie înainte de festival, să aflu cum e să fii artist și organizator de concerte în underground, unde pâinea cea de toate zilele nu e niciodată garantată, dar și cât de greu e să organizezi un festival de metal fără sponsori în România.

VICE: De ce te-ai apucat de organizare de evenimente?
Mihai Ilie: M-am apucat fix acum doi ani. Voiam să mă implic mai mult în scenă. Era și un gol pe partea de evenimente de doom metal. Nu organizez doar concerte de doom, dar am foarte multe axate pe genul ăsta de muzică. Până acum am făcut undeva între 20 și 30 de concerte.

Ce-ți amintești de la primul concert organizat de tine?
A fost un eveniment micuț, cu niște trupe nu foarte cunoscute. Headliner-ul, care oricum nu era o trupă mare, a anulat cu o zi înainte de concert. Am înlocuit trupa cu una din Chile, Morning Sun, care era prin Bulgaria. Au fost foarte puțini oameni, undeva pe la 20-30, majoritatea prieteni de-ai mei care au venit să mă susțină. Au fost și alte concerte și mai descurajante, dar sunt destul de încăpățânat.

Cum te-a influențat munca într-o trupă de metal ca organizator de evenimente?
Fiind și artist și organizator, am putut să gândesc treaba din ambele tabere. Am știut care sunt nevoile reale ale unei trupe. Și voiam să satisfac nevoile artiștilor și nevoile publicului. Spre exemplu, pentru un artist contează foarte mult micile detalii din backstage și de pe scenă. Să ai ceva snacks-uri, să ai apă pe scenă, prosoape. Asta am observat ca artist. De fiecare dată când am întâlnit chestiile astea, m-am bucurat. Mulți nu-s pretențioși, dar detaliile mici contează. Te bucuri mai mult de show. Am avut și experiențe neplăcute la concertele din România și din asta am învățat să văd unde-s minusurile.

Crezi că organizatorii din România nu respectă suficient de mult trupele?
Nu cred că ține doar de asta. Ține de proastă organizare, pur și simplu. De faptul că mulți nu se gândesc la detalii sau poate nu au avut timpul necesar să pună totul la punct. Nu vreau să dau vina pe organizatori în general, că nu știu dacă respectă sau nu trupele.

Deci te-ai apucat de făcut concerte prin 2016. Cum te-a afectat ce s-a întâmplat la Colectiv?
Clar m-a afectat. Pentru mine, siguranța e pe primul loc. Nu accept chestii care afectează siguranța. Uite, de exemplu, am făcut un concert la București cu Batushka, o trupă cunoscută și pentru că folosește foc pe scenă. Când au venit să cânte, nu le-am dat voie să facă asta. Ceea ce mi-a adus niște injurii de la public. După eveniment, s-au plâns de asta pe Facebook. Dar după Colectiv sunt unele chestii peste care nu o să trec. Cei de la Batushka au fost de acord cu asta, nu s-au plâns.

E mai greu să supraviețuiești dintr-o trupă sau din organizare de concerte?
E greu din ambele. Pe partea de underground, cel puțin. În România, e aproape imposibil să supraviețuiești financiar dintr-o trupă. Iar din organizare de evenimente, tot în underground, e cam la fel. Eu fac asta din pură pasiune. Nu am câștigat bani. Nici nu am pierdut, dar nici nu m-am îmbogățit. Eu sunt corporatist, front-end developer, adică programator. De acolo îmi câștig banii și îi reinvestesc din pasiune. Aș vrea la un moment dat să fac bani din asta, dar fără compromisuri.

Dacă ai ieșit pe zero, înseamnă că-i mai profitabil decât să fii într-o trupă. Te-ai gândit să renunți la cântat și să rămâi doar organizator?
Da, cumva e mai profitabil, dar e cu totul altceva, pentru că e altă muncă. Eu fac din plăcere ambele chestii. Oricum, e fezabil să ajungi pe zero și într-o trupă. Dar să câștigi bani din muzică în scena metal din România, nu. Nu m-am gândit niciodată să renunț la cântat. Pentru că muzica înseamnă foarte mult pentru mine și nu mi-aș vedea viața fără asta. Până când mai pot. Știi cum e, dacă tot ies pe minus, o să fiu constrâns de situație să renunț. Dar momentan am reușit să mă descurc.

Ca artist, ce sfaturi le-ai da trupelor de metal din România? Dar ca organizator?
Sunt foarte multe trupe care dispar la un an de la înființare. Trebuie foarte mult sacrificiu ca să crești o trupă. Trebuie să înțelegi că o să pierzi niște bani. Trupele din străinătate sunt altfel. Știu că la început trebuie să investească niște bani în muzica lor, promovare, partea vizuală, chiar și să dea bani ca să cânte. Unii chiar plătesc pentru a cânta live, doar ca să-și crească publicul. În România, majoritatea așteaptă să pice totul de la sine, ceea ce nu se întâmplă. Baza de fani o faci foarte greu.

În ceea ce privește oamenii care vor să se apuce de făcut concerte, le-aș zice să ceară cât mai multe sfaturi de la câți mai mulți oameni. Când m-am apucat eu, am întrebat în stânga și-n dreapta. Mulți mi-au zis că o să pierd mulți bani, că nu e așa de ușor precum pare, ceea ce m-a ambiționat. Dar eu nu aș da sfatul ăsta, că poate i-aș demoraliza. Trebuie să eviți problemele prin care au trecut alții. Evident, apar lucruri noi de fiecare dată, dar măcar să știi ce să eviți. Și, din nou, să fie atenți la detalii. Astea contează și pentru public și pentru artiști.

Tu ai avut parte de o problemă pe care nu ai auzit-o la organizatorii care te-au sfătuit înainte să începi?
Cred că cea mai mare surpriză a fost anul trecut, la prima ediție Metal Gates, unde am pierdut mulți bani. Marea problemă a fost că nu mi-am dat seama cât de multă muncă e să organizezi un festival. Probabil că aș fi pierdut mai puțini bani dacă lucram cu mai mulți oameni, fiecare să gestioneze task-urile lui. Încă nu-mi dau seama exact care au fost toate problemele de anul trecut, dar m-am lovit de foarte mult stres și frustrare când nu mergea totul așa cum voiam eu. A fost o dezamăgire mare. Pe de o parte lumea mă felicita că a ieșit bine evenimentul, dar pe altă parte eu știam că financiar nu a ieșit bine deloc. M-am gândit să renunț, dar am zis că nu. Sper în continuare la mai bine.

Cum de ai trecut de la concerte la un festival?
A venit natural. M-am gândit că aș putea să fac și un festival, după mai multe concerte. Inițial, am vrut să fac unul mult mai mic din punct de vedere financiar, cu mai puține zile, trupe mai puțin cunoscute. În toamna lui 2016 m-am apucat de organizat concerte, în primăvară am încercat să fac și un festival. Nu a mers totul cum am vrut, așa că l-am amânat pentru toamnă. Tranziția a fost foarte grea. E mult mai multă muncă în organizarea unui festival. E greu să ai grijă de 20 de trupe în trei zile.

La festival vor fi trupe din zece țări diferite, ceea ce e foarte fain, dar spui că te-ai apucat de asta ca să susții scena locală. Cum ajută Metal Gates trupele de metal din România?
Aici pot să spun că e un mic minus al festivalului. Sunt și trupe de metal din România, vreo șase. Mi-ar fi plăcut să fie un pic mai multe. Nu am reușit. Am avut multe propuneri de la trupe din afară, care știu că-s și pe gustul publicului. Când s-a tras linie la final, așa s-a nimerit. Oricum trupele românești care cântă la Metal Gates nu-s mari. Și atunci cred că le ajut cumva cu promovarea în fața unui public care poate nu știa de ele. Și e păcat, pentru că avem trupe de calitate. Eu vreau să fac un festival doar cu trupe metal din România, dar sunt conștient că nu ar merge. Pentru că nu avem un public pentru așa ceva.

Tu ai decis să nu folosești sponsori la Metal Gates sau nu ai găsit?
Sincer, nu am găsit. Pentru prima ediție nu am avut timp să caut. Pentru ediția de anul ăsta am mers pe căi oficiale. Și nu prea am primit răspuns. Cred că sunt trei motive pentru care nu am găsit. Unu la mână, am mers pe calea oficială și de multe ori ești ignorat dacă faci asta, pe mailurile oficiale nu răspund. Probabil consideră mailul tău un spam. În al doilea rând, e un festival de underground metal. Nu se bagă mulți sponsori la astfel de evenimente, preferă ceva electro sau alte genuri. Și trei la mână e pentru că e un festival indoor, deci nu am libertatea maximă de a colabora cu sponsorii în felul în care își doresc ei. Sponsorii le preferă pe cele care au loc afară, ca să-și pună bannerele sau standurile. Și la alea outdoor vine mai multă lume, în club știi clar câți pot intra.

Un festival fără sponsori e o afacere care poate supraviețui în România?
La limită. Trebuie să-ți faci finanțele cu cap, fără cheltuieli neprevăzute sau exagerate. Poate supraviețui, dar nu ca să trăiești din el. Cel puțin în România. Și nu aș vrea să-l fac outdoor, pentru că mi-e frică. Nu cred că Metal Gates poate aduce un public mai mare decât o să fie anul ăsta la festival. Cam aceiași oameni vin la toate. Din fericire, sunt foarte mulți străini care vin din afară pentru Metal Gates. Aproximativ 25% din toate biletele au fost cumpărate de străini. Mă bazez foarte mult pe publicul ăsta. Vreau să-l fac și mai atrăgător pentru ei, pentru că e foarte greu să crești publicul din România.

Tu o să și cânți la Metal Gates cu Abigail și am înțeles că o să colaborezi cu trupa Clouds. Cum e să fii pe scenă la propriul tău festival?
E foarte greu. Eu mă stresez foarte mult la evenimentele mele. Alerg ca un titirez peste tot, să văd dacă totul e în ordine. Și asta mă obosește foarte mult. În același timp, când mă pregătesc să intru pe scenă, sunt la fel de stresat. În momentul în care le aduni pe amândouă, totul devine și mai greu. Dar e și rewarding. Când mă uit la public de pe scenă și-mi dau seama că am reușit să pun toată treaba asta cap la cap, e foarte plăcut.