De ce nu ești nebun doar pentru că vorbești cu tine la persoana a treia

În momentul ăsta, în capul tău are loc un dialog cu tine însuți, deși probabil că ai pus pauză ca să citești articolul ăsta. Dar cu siguranță o să reiei discuția după ce termini de citit, chiar și înainte. Monologul ăla interior ne ghidează gândurile, sentimentele și acțiunile de moment. Mai nou, cercetătorii de la Universitatea de Stat din Michigan și Universitatea Michigan au descoperit o nouă modalitate ca dialogul interior să fie benefic persoanei, nu împotriva ei, mai ales în momentele stresante: să vorbești cu tine la persoana a treia.

Știu că sună penibil și chiar poate fi, mai ales dacă ai ascultat persoane care chiar vorbesc cu voce tare despre ei la persoana a treia, dar e mai mult de atât. Știrile astea provin de la un studiu publicat în jurnalul Scientific Reports, care a descoperit că dacă vorbești cu tine însuți la persoana a treia, asta te-ar putea ajuta să-ți controlezi mai bine emoțiile decât dacă ai vorbi la persoana întâi și asta fără să depui un efort suplimentar.

Ei spun că atunci când vorbești cu tine însuți la persoana a treia, asta te poate ajuta să te detașezi de situația stresantă. „În esență, credem ca referindu-se la persoana a treia îi face pe oameni să se gândească mai degrabă în modul în care se gândesc la alții", a declarat Jason Moser, doctorand, profesor asociat de psihologie la Universitatea de Stat din Michigan. „Asta le oferă oamenilor o mică detașare psihologică față de experiențele lor, care pot fi utile pentru reglarea emoțiilor. Ca atunci când vorbești mai calm despre problemele prietenilor tăi decât cu tine însuți, despre ale tale.

Studiul a fost împărțit în două experimente: În primul, participanții au vizualizat imagini atât neutre, cât și deranjante și au reacționat la ele la persoana întâi și la persoana a treia („Fotografia asta mă face să mă simt…." versus „Fotografia asta provoacă în [numele persoanei] …."). În timpul acestei experiment, activitatea cerebrală a participanților a fost monitorizată cu ajutorul encefalografiei.

Cercetătorii au descoperit că atunci când erau prezentate imaginile deranjante, activitatea emoțională a creierului scădea rapid (cam într-o secundă), când vorbeau despre ei la persoana a treia. De asemenea, a fost înregistrat și efortul participanților de a se centra la persoana a treia și s-a descoperit că nu implica un efort suplimentar față de un monolog la persoana întâi.

În al doilea experiment, cercetătorii au rugat participanții să-și aducă aminte de experiențele negative, folosind un limbaj la persoana întâi, cât și unul la persoana a treia, în timp ce activitatea cerebrală era măsurată la RMN. Aceste descoperiri erau similare cu cele din primul experiment: monologul la persoana a treia sugera o activitate cerebrală mai mică într-o regiune legată de experiențele dureroase și emoții, decât atunci când participanții vorbeau despre ei la persoana întâi. Iar, în continuare, ambele au prezentat același efort psihic.

Deși e nevoie de mai multe cercetări, autorii studiului sunt încrezători că aceste descoperiri vor ajuta oamenii să aibă un control mai desăvârșit asupra sinelui și să fie în stare să reglementeze emoțiile de zi cu zi. Doar să nu te apuci să vorbești despre tine la persoana a treia cu prietenii sau cunoștințele tale.