Trei lucruri bune pe care USR-ul chiar le-a făcut, când nu te-a dezamăgit

Anul trecut pe vremea asta USR nu exista. Abia se născuse sora sa mai mică - USB - un partid dedicat Bucureștiului, deși partid e prea mult spus. De fapt, USB a fost persoana juridică desprinsă din persoana fizică Nicușor Dan. Dacă alegerile locale s-ar fi ținut în două tururi de scrutin, Nicușor Dan ar fi fost azi primarul general al Capitalei și îmi place să cred că n-am fi avut iepurași spânzurați pe Calea Victoriei sau ouă-gigant în Piața Constituției.

Nicușor Dan a pierdut alegerile, dar a câștigat un slogan: „Hai, că se poate!", pe care l-a plimbat, cu vagonul-cușetă al CFR, prin toată țara. Așa a apărut USR, cu toate că avocații PSD i-au contestat în instanță dreptul la viață. Din incubator, USR a sărit direct pe podiumul campaniei electorale, unde s-a prezentat ca partid antisistem. Votul de la alegerile parlamentare a făcut din USR parte a sistemului, dar mai ales parte a speranței că cineva, în sfârșit, va schimba lucrurile din interior.

Concluzia corectă politic ar fi următoarea: USR s-a născut din revolta oamenilor față de establishment (ah, ce cuvânt minunat!). Însă realitatea insistă și pentru o variantă incorectă politic: USR s-a născut din nimic, căci, în România, n-a existat vreun partid care să ajungă în Parlament fără organizații, fără primari sau fără a se aciua pe listele unui partid mai puternic (UNPR îți mai spune ceva?).

Ți-am povestit toate astea ca să-ți amintesc de unde am plecat, fiindcă nu puțini sunt cei care, la întrebarea „Sunteți mulțumit de activitatea USR?", răspund scurt: meh! E foarte bine că vrei să aplici standarde maxime de exigență, dar poate că ar fi bine să nu uităm, totuși, că USR este doar o nou-promovată în campionatul elitelor politice. Îi cerem să devină campioană din primul sezon? Asta ca să duc până la capăt tradiționala comparație fotbal-politică, două chestii la care ne pricepem cu toții, se știe.

Sigur, USR poate să-ți pară un partid fără prea multă coerență și fără o ideologie asumată - aici intervine o teorie mai largă, despre care o să-ți povestesc altă dată - și s-ar putea să te întrebi unde va duce o astfel de formațiune politică fără o șlefuire puternică. Până să-ți răspunzi la dilmele astea, hai să vedem care sunt schimbările pe care USR le-a adus totuși în Parlament și în Consiliul General al Capitalei, ca să nu-ți pară chiar rău că ai pus ștampila pe ei.

Mai întâi, răspunde sincer la întrebarea: „Știi ce se întâmpla în Consiliul General al Municipiului București (CGMB) înainte de alegerile de anul trecut?" Nu cred că știi, pentru că nici n-ai avea cum. Din 2012 până în 2016, în CGMB a funcționat impecabil o majoritate PSD-PNL, dirijată din umbră de Marian Vanghelie și de Teodor Atanasiu.

În martie 2014, USL s-a rupt, nu și frăția din CGMB, căci mafia transpartinică nu se împiedică de un ciot de hotărâre politică. PSD și PNL au continuat să împartă bani publici cot la cot (cam un miliard de euro pe an), într-o liniște deplină, iar când Sorin Oprescu a fost săltat de procurorii DNA, PSD și PNL l-au pus în fruntea Primăriei, ca interimar, pe Ștefănel Dan Marin. N-ai de ce să ți-l amintești. A stat doar câteva săptămâni în fruntea Primăriei, pentru că se apropiau alegerile locale din 2016, iar Teodor Atanasiu s-a gândit că mai bine crește notorietatea unui liberal. Așa că Razvan Sava a fost uns primar general interimar, cu votul PSD. E foarte probabil să nu-ți mai amintești nici de Răzvan Sava, dar țin eu să ți-l arăt. E cel care s-a pozat penibil cu Piedone, cerșind voturi pentru a câștiga Sectorul 4, cu toate că Piedone era anchetat în cazul Colectiv.

De când USR a ajuns în Consiliul General, știm înainte de fiecare ședință ce șopârle mai bagă Gabriela Firea pe ordinea de zi. O să spui că e puțin, dar așa a fost blocată, spre exemplu, trecerea Metrorex de la Ministerul Transporturilor în subordinea Primăriei, după cum își dorea PSD. Și tot USR a anunțat că va da Primăria în judecată, după ce Gabriela Firea, dintr-o nostalgie comunistă, a înființat zece firme de stat care să cheltuie banii bucureștenilor.

Ca să-ți dai seama cât de mult încurcă USR planurile PSD, e suficient să vezi cum îi taie Gabriela Firea microfonul Anei Ciceală sau cum sabotează numirea noilor consilieri USR, după ce patru dintre cei aleși în iunie 2016 au plecat, între timp, în Parlament.

Ca să nu mai vorbesc de grobianismul viceprimarului Aurelian Bădulescu, care ar fi acuzat-o pe Raluca Teodor că s-a prostituat în Marea Britanie și despre Petre Chirică, un consilier PSDist care a agresat o femeie sub ochii creștini ai lui Firea. N-am fi știut de treburile astea dacă nu existau oamenii din USR care să le declanșeze și/sau spună.

Și nu te gândi că munca din CGMB le umple buzunarele celor din USR. Un consilier general câștigă cam opt sute de lei pe lună. Merită?

Dacă tot am ajuns la bani, hai să vorbim și de salariile parlamentarilor. Știi cât te costă un parlamentar? Da, știi, asta pentru că Iulian Bulai, deputat USR (care votează după propria conștiință când vine vorba de drepturile persoanelor LGBT, dar aia e altă poveste), a postat pe Facebook câți bani încasează lunar de la Parlament.

Fii atent! Nu vorbim doar de leafă, că aleșii sunt răsplătiți cu multe alte stimulente financiare care, de fapt, le dublează salariul.

Hai să fac un mic bilanț: 5 564 RON- salariul; 4 600 RON- bani de cazare; 1 400 RON, bani pentru combustibil; 476 RON – bani pentru deplasări în teritoriu; 616 RON – diurna pentru activitate în plen. 11 400 RON – bani pentru pentru consilieri. Jumătate din suma pentru salariile consilierilor trebuie decontată pe baza de chitanțe, iar cealaltă jumătate pe baza unei declaraţii pe proprie răspundere. Ei bine, acea jumătate pe proprie răspundere intră de cele mai multe ori tot în buzunarul parlamentarului. Dacă un partid de tipul USR n-ar fi intrat în Parlament, sunt convins că aleșii partidelor tradiționale nu și-ar fi publicat salariul. Pe ce mă bazez?

Unii au avut la dispoziție 26 de ani să o facă, dar un tăcut mâlc, iar alții, nou-veniți în Parlament, deja se plâng că au un salariu prea mic – vezi cazul deputatului ALDE Remus Borza.

Iar dacă tot am ajuns la capitolul transparență, trebuie să mai știi că USR își pune pe site toate proiectele de lege pe care le inițiază. O să spui că așa arată normalitatea. Dar ai uitat cumva că Florin Iordache, cel care a insistat ca OUG 13 să fie adoptată la miezul nopții, e în continuare deputat?

Deși PNL este cel mai numeros partid de Opoziție, USR i-a luat de multe ori fața. Senatorii și deputații USR s-au mobilizat imediat după adoptarea OUG 13 și au protestat în Parlament, chiar și noaptea, prin rotație, cerând demisia Guvernului Grindeanu. Acel protest s-a lăsat cu o încercare de intimidare (cum altfel!) din partea PSD.

Gabriel Vlase, unul dintre locoteneții lui Liviu Dragnea, i-a cerut lui Nicușor Dan să-și stăpânească parlamentarii, „ca să nu ajungem ca în Ucraina". „Eu am 200 de parlamentari, dacă-i pun să facă la fel?", l-a amenințat Vlase pe Nicușor Dan. Cam cum amenința Codrin Ștefănescu că va face o contramanifestație în Piața Victoriei.

Însă, nu doar prin proteste s-a remarcat USR în cazul OUG 13, ci și prin presiunea pe care a pus-o în Comisia Juridică și în plen, unde a cerut nu doar să fie respinsă OUG 13, ci să fie adoptată, concomitent, și OUG 14 (care abroga OUG 13).

Statistica îți arată că parlamentarii USR s-au împotrivit tuturor amendamentelor prin care PSD, ALDE și UDMR au încercat să relaxeze legislația penală, iar stenogramele ședințelor restrânse ale conducerii Senatului și Camerei Deputaților sunt izvoare de știri: USR cere mereu explicații de la PSD, pe fiecare subiect trecut pe ordinea de zi, tupeu care se lasă de multe ori cu scandal și jigniri.

USR a dat-o de gard de câteva ori, pare că unii dintre parlamentari au obosit cam repede după doar trei luni de muncă, nici liderul partidului n-a ieșit mai bine după conferința aia cu multe „ăăă"-uri și poți spune că mulți USRiști sunt mai degrabă activiști decât politicieni, dar lucrurile de bine despre partidul lui Nicușor Dan vor ieși mereu în evidență grație celorlalte partide care ne-au tocat viața și banii în ultimii 26 de ani: PSD și PNL.