Am vorbit cu parlamentarul USR care simte că gayii nu reprezintă electoratul lui

După votul din 11 decembrie, presa scria asta: „USR câştigă primul mandat de parlamentar la Neamţ, prin Iulian Bulai la Camera Deputaţilor." A fost o victorie surprinzătoare pentru tânărul candidat din partea partidului Uniunea Salvați România, mai ales că era vorba de o zonă preponderent rurală.

La doar 29 de ani, Iulian Bulai vine din Tămăşeni (zona Roman) și este unul dintre cei mai tineri parlamentari români, își parchează bicicleta în față la Camera Deputaților și a protestat față de Ordonanța 13 dată de Guvernul Dragnea-Grindeanu, dormind mai multe nopți în Parlament. A apărut, alături de alți colegi de la USR, în fotografiile care se rostogoleau atunci pe Facebook cu parlamentarii solidari cu strada.

Până aici, un profil de parlamentar atipic. Promite. Mai ales când te uiți la transparența afișată pe siteul lui.

De fapt, l-am remarcat pe Iulian după ce cazul familiei Bodnariu, din Norvegia, a intrat în atenția publicului, în 2015, când actualul parlamentar a emis o serie de aprecieri în social media și în publicații norvegiene pe marginea subiectului, fără a lua apărarea niciunei părți. Iulian a fost crescut în spiritul romano-catolic, e un băiat școlit p-afară, prin Norvegia, Portugalia, Italia, China, și cu o experiență stufoasă de viață. De fapt, dacă te uiți la CV-ul lui te întrebi ce-ai făcut până acum cu viața ta.

Asta până luni, 20 februarie, când proiectul de lege al parteneriatului civil a fost votat la Comisia pentru egalitate de șanse: cinci voturi pentru, trei împotrivă și două abțineri. Scria atunci, Petre Florin Manole - deputat PSD (alt atipic), pe pagina sa de Facebook, că „era nevoie de șase pentru, orice abținere e egală practic cu un vot împotrivă". Avizul de la Comisie s-a amânat pe miercurea viitoare.

Una dintre cele două abțineri i-a aparținut parlamentarului USR, care este totodată și vicepreședintele Comisiei pentru egalitate de șanse, Iulian Bulai. Și-a asumat asta public și a făcut o expunere de motive pe pagina lui de Facebook. Eh, de aici, internetul a sărit în aer și au curs valuri de comentarii - unele argumentate, altele cu ură și frustrare. Asta și pentru că așteptările electoratului urban al USR sunt probabil altele. Pe așteptările astea, de fapt, USB a crescut, s-a transformat în USR și a intrat în Parlament în 2016.

Doar că partidul lui Nicușor Dan pare un amalgam de oameni cu valori diferite, uniți de anumite direcții comune, care nu se negociază: transparența, justiția și lupta anticorupție. În rest, sunt liberi să voteze în conștiință. Sau, cel puțin, asta mi-a spus Iulian Bulai.

Pentru că era supărat că invitația la o dezbatere privind parteneriatul civil, pe care a înaintat-o pe pagina sa de Facebook, a fost primită mai degrabă cu reticiență, am vrut să fiu și eu om și să ascult cum vede el proiectul ăsta de lege și ce îl face pe el, care a intrat în Parlament tocmai pentru că alții au ieșit la vot, să se abțină de la vot.

VICE: A țipat internetul după abținerea ta la votul pe legea parteneriatului civil. De ce te-ai abținut?
Iulian Bulai: USR reprezintă mai mult decât electoratul pur urban și ultraliberal, reprezintă și un electorat conservator. Eu vin din Neamț, unde USR a fost votat de cei din mediul rural, acolo problema LGBT este aproape inexistentă. Am fost și în Suceava, județ pe care îl reprezint, și acolo există ideea că depunem atât de multă energie pentru o chestie care nu este importantă pentru ei. În contextul ordonanțelor de urgență 13 și 14, problema parteneriatului civil este ultimul lucru la care te-ai gândi.

Se traduce asta și printr-o teamă de a nu-ți pierde electoratul din Neamț?
Nu, ci de a-l reprezenta corect. E ca și cum i-ai impune unui parlamentar de București, care reprezintă un electorat relativ liberal, să voteze într-un mod conservator, chiar dacă electoratul lui este foarte liberal.

De unde știi că electoratul tău este conservator în privința asta?
Să știi că, într-un interviu TVR, din timpul campaniei electorale, am răspuns la această întrebare cu „OK, hai să mă întâlnesc cu reprezentanții LGBT". Am făcut un apel public, dar n-am primit niciun feedback.

Nu crezi că există persoane LGBT în Neamț? Ai încercat să ajungi la acești oameni, printr-un ONG, de exemplu?
Nu am abordat nicio instituție să văd dacă au reprezentanți, prin simplul fapt că nu am fost abordat în urma declarației respective. Am înțeles că nu este o problemă mare la nivel de județ. Sunt sigur că există persoane cu orientări gay în județul meu, dar nu reprezintă interesul electoratului meu țintă.

Dar tu votezi pentru un proiect de lege care, dacă ar trece, ar fi aplicabil la nivel național.
Este un proiect care îi va privi pe toți românii, pe de altă parte, argumentele pe care le-am expus pe 15 februarie și pe 20 februarie (luni) arată lacunele pe care le prezintă proiectul de lege și faptul că are foarte multe lucruri de îmbunătățit. Plus lipsa avizului din partea Guvernului.

Există totuși niște observații date de Consiliul legislativ și un aviz favorabil. Asta nu a contat?
Ba da, dar vorbim de nuanțe. Aș fi abordat aceleași argumente chiar dacă ar fi fost un aviz negativ. Altfel, nu cunosc parcursul proiectului de lege. În campania electorală, nu m-a interesat asta, pentru că am avut altele: reforma administrației, lupta anticorupție, o infrastructură mai bună, școlară, sanitară. Am ajuns cu acest proiect de lege în brațe odată ce am fost ales în cadrul Comisiei de Egalitate de Șanse.

Răspunsurile lui Remus Cernea ți-au fost trimise. Clarificările pe care ți le-a dat cu privire la observațiile tale te-au ajutat să înțelegi mai bine proiectul?
Nu mi-am făcut o opinie, pentru că astăzi am avut plen până la ora 14.00. De la ora 14.00 am avut comisie până la ora 16.00 și apoi am venit cu bicicleta aici. Nu am apucat să le citesc profund și să-mi fac o opinie.

Susții că ești foarte departe de zona asta și că celelalte probleme ale României, ordonanțe, legi ar anula importanța proiectului parteneriatului civil?
Și da, și nu. Am fost singurul parlamentar din actuala legislatură care s-a dus la marșul pentru femei, organizat pe strada Washington, din București, la minus zece grade. Sunt pentru toleranță, în același timp, alte probleme trag de mine într-o măsură mult mai mare decât această propunere legislativă. În plus, toți progresiștii care au votat pentru chestia asta n-au fost la marșul respectiv!

Parteneriatul civil contravine valorilor tale?
Nu contravine, ci nu reprezintă în totalitate nevoile sociale ale României date fiind explicațiile anterioare.

Nevoile sociale ale României sunt complexe. E ca și când compari mere cu… Hiroshima.
Am locuit mulți ani în străinătate, acest aspect a ajuns la maturitate într-o formă de parteneriat civil în urma unor dezbateri foarte puternice în societate și în urma unui fenomen de la firul ierbii de influențare a acestor decizii. În România, vom ajunge acolo când se va întâmpla acest fenomen, nu prin impunere politică, ci prin creștere organică, care să aibă reprezentativitate directă.

Crezi că societatea românească nu este pregătită pentru a accepta un parteneriat civil?
Nouă ne-au trebuit 30 de ani să devenim exemplu pentru lume în modul de a ne arăta nemulțumirea față de guvernanții noștri. Pe de altă parte, nu sunt destul de multe figuri publice care să-și asume și să vorbească public despre asta.

USR nu își asumă asta. Nu ați avut, ca partid, o opinie fermă nici despre referendumul împins de Coaliția pentru Familie.
Nu își asumă o opinie tranșantă pe tema asta. Votăm toți în conștiință, că suntem conștienți că problemele care țipă în România sunt cele de tipul OUG 13 și 14. Când țara este pe marginea prăpastiei, probleme de tipul ăsta mai pot aștepta pentru dezbatere încă o lună, două sau trei.

Bine, dar „în România, viața există zi de zi", ca să-l citez pe Dragnea, o lege ca asta ar putea să ajute viața unora să fie mai normală.
Da, corect, dar you have to fight for it!

Cine și ce ar trebui să facă?
Grupul LGBT să lucreze împotriva unor prejudecăți atașate și avem nevoie de mai multă conștientizare a cauzei prin mai multe metode de comunicare. Cred că o paradă a mândriei este absolut insuficientă și, dacă mă întrebi pe mine, cred că creează foarte multe prejudecăți. De exemplu, feminismul nu a fost început de către bărbați, ci de către femei.

Ai studiat și ai trăit în Norvegia, una dintre primele țări din lume care au legalizat căsătoria între persoane de același sex, iar parteneriatul civil a fost introdus din 1993. Cum te poziționai față de legislația asta?
Ca un observator care înțelege perfect fenomenul. Este un arc în timp, din 45, anul zero al unei gândiri liberale, până în 1993, deci 48 de ani. Și vorbim de 27 de ani care nu sunt îndeajuns în România. Ei și-au alocat acest timp și, la nivel de modernizare a țării, nu a fost primul lucru pe care l-au făcut. A fost ultimul lucru pe scara acțiunilor feministe. De ce să începem în România cu chestia care este cel mai vizibilă (parteneriatul civil)?

Există legi și instituții care incriminează violența domestică, abuzul asupra copiilor.
Nu că nu există, dar vorbim de o accentuare disproporționată față de celelalte nevoi ale societății care sunt mult mai profunde și mai vizibile. Spune-mi și mie despre marșul împotriva violenței asupra femeii, despre marșul de egalitate de șanse. Nu există. Nu am văzut așa ceva.

Sunt multe femei în România care luptă de mult timp pentru drepturile femeii, sunt ONG-uri, asociații, campanii susținute de branduri, de jurnaliști. Se fac marșuri pentru educare și awareness.
40 de persoane, majoritatea femei, au fost prezente la marșul de pe strada Washington. Despre ce vorbim?

Vorbești despre participarea la un singur marș. Nu poți spune că nu există o mișcare feministă în România.
Nu am spus că nu există, nu există la un nivel mare raportat la nevoile pe care le experimentează societatea din România.

Cele două lucruri nu pot merge în paralel?
Îți spun eu de ce: pentru că România profundă înseamnă femei bătute. Femei care nu sunt plătite corect, femei abuzate la locul de muncă - chestia asta e mult mai puțin vizibilă decât alte lucruri. Dacă lucrurile astea sunt la fel de importante, de ce atunci, când intră în comisii de specialitate, aproape nimeni nu este interesat să urmărească procesul legislativ?

Te deranjează atenția pe un proiect de lege pe care-l ai acum în față?
Mă deranjează atenția disproporționată. Problemele României sunt atât de diverse.

Acest vot în conștiință n-ar putea să ajungă să discrimineze în funcție de statut social, etnie, credință, orientare sexuală?
Orice vot poate să discrimineze pe cineva. Chiar și votul în urma unei consultări publice. Eu nu am discriminat pe nimeni.

Mai departe ce o să faci, la votul de miercurea viitoare?
Vreau să dialoghez, cu oamenii de la Accept, de la Coaliția pentru Familie, cu asociația X din cartierul Y care are ceva de zis pe tema asta. Cred că dezbaterea este punctul cheie ca să găsim mai multe soluții și a ne cunoaște mai bine. Ca voi să înțelegeți problemele cu care mă confrunt eu în circumscripția mea, care sunt altele decât pe Calea Victoriei, voi trebuie să veniți cu mine la Stănița și la Dagâța care sunt niște sate izolate, unde România arată ca acum două sute de ani.

De ce ar fi inoportun să dai un vot pentru?
Pentru că proiectul legislativ actual este o catastrofă. Aspectul pe care și-l propune să-l reglementeze este cel de natură patrimonială: moștenirea cuplurilor. La acest capitol, nu reglementează cota parte: cu ce se alege persoana din parteneriat în urma decesului celeilalte părți. Asta mi se pare crucială.

Ați discutat în USR despre votul de luni?
Nu am avut o discuție publică în urma votului meu, pentru că lucrurile sunt foarte clare pentru toți: avem libertatea de a vota în conștiință. Și foarte probabil ca peste o lună sau două, eu să dau un aviz favorabil unui proiect legislativ, iar ei să voteze în conștiință. Atunci eu o să fiu pus în situația de a le respecta votul.

Ești în asentiment cu Clotilde Armand în privința parteneriatului civil? Ați vorbit vreodată despre?
Nu știu ce crede Clotilde Armand despre asta. N-am vorbit despre parteneriatul civil și căsătoriile alternative. Eu nu sunt membru al biroului național, așa că mă întâlnesc foarte rar cu Clotilde. Ne-am văzut acum două săptămâni, pentru prima dată în ultimele două luni.

Cum te poziționezi față de Coaliția pentru familie?
În campania electorală m-am întâlnit cu mai mulți preoți din județul Neamț, atât preoți ortodocși, cât și romano-catolici și ai unor biserici protestante. Și la întrebarea: „Care sunt problemele cu care se confruntă comunitatea dumneavoastră?", ei mi-au enumerat: alcoolismul, lipsa resurselor, violența în familie, familii despărțite, abandonul școlar și, mai ieri, mi-a semnalat cineva: incestul. Niciun preot nu mi-a semnalat problema cuplurilor gay. Familia tradițională nu e amenințată de cuplurile gay. Așa că, CpF este o inițiativă care, din păcate, a fost deturnată prin colaborări politice și nu am nicio opinie despre acest lucru.

Dacă o să avem referendum pentru schimbarea Constituției, o să votezi?
Ca în cazul parteneriatului civil, mă voi abține, pentru că nu cred că este problema strigătoare a României. Vorbim de o problemă construită pe care eu nu vreau să mi-o asum. Deci, vezi, nu-s nici de-o parte, nici de alta!

Ai folosit des cuvântul „problemă". Consideri cuplurile gay ca fiind o problemă?
Nu consider că parteneriatul civil este prioritatea mea acum.

Ăsta e răspunsul la întrebare?
Cuplurile gay nu sunt o prioritate pentru mine acum, în România avem provocări de genul OUG 13, 14 și cele cinci probleme enumerate de către liderii de opinie cu care m-am întâlnit.

Reformulez: consideri cuplurile gay ca fiind o problemă pentru societatea românească?
Nu cred că cuplurile gay reprezintă o prioritate pentru activitatea mea parlamentară. Dacă, în Neamț, la firul ierbii se pune întrebarea care este problema familiei - era de la sine înțeles că e tradițională, pentru că nu avem familii gay acolo - au fost cele cinci chestii enumerate, înseamnă că familia gay nu este o problemă în România. Cel puțin, nu în România mea, acolo la Neamț. Și în Suceava! Acolo avem alte probleme.

Nu răspunzi și pentru România altora, chiar dacă nu sunt neapărat „ai tăi"?
Ba da, dar eu nu sunt în contact cu electoratul din marele centre urbane. Colegii mei sunt.

Ești foarte prezent în social media. Îmi amintesc de tine de la cazul familiei Bodnariu, din Norvegia. 
Nu, te contrazic! Nu am avut nicio declarație pe tema respectivă. Am ieșit cu comentarii pe marginea cazului, dar nu am avut nicio opinie legată de cazul Bodnariu. Am comentat percepția norvegienilor asupra românilor, în urma protestelor, și percepția românilor asupra instituțiilor norvegiene. Nu m-am exprimat altfel, pentru că nu cunsoc cazul respectiv, dar pe procedură mă pot exprima oricând.

Spui că reprezinți partea conservatoarea a USR-ului.
Da, îmi asum acest profil, dar nu înseamnă că sunt împotriva electoratului liberal, ci nu îl reprezint în mod explicit. USR nu este un partid care are definită clar ideologia, suntem un partid orientat spre soluții, nu bazat pe o orientare ideologică. Asta este și o forță, dar și un dezavantaj.

Forța unui partid nu este dată de o putere omogenă? Schimbările care se pot face în societate, justiție - pot avea loc tocmai prin forța asta unită.
Lucrul ăsta se întâmplă în chestii care nu sunt negociabile și în care nimeni nu votează în conștiință. Este un vot total asumat fără compromisuri. Sunt lucruri care țin de transparență, lupta anticorupție, justiție, administrație publică, dar nu chestii care țin de valorile fiecăruia dintre noi. Asta ne face cei mai puternici. Nu ai cum să marginalizezi o persoană doar pentru că nu votează așa cum marea majoritate crede că e ok. Ce-ar fi să-l excluzi pe Petre Florin Manole din PSD pentru asta?

Ai absolvit liceul romano-catolic în Roman, ai lucrat ca și clopotar la o biserică luternă. Ai avut o educație bogată în teleogie, ai fost apropiat de biserică. Crezi că asta te-a influențat cumva în gândirea ta asupra cuplurilor gay?
Da, m-a influențat. Noi avem un papă foarte tare care a zis, acum jumătate de an: „Cine sunt eu să-i judec pe ei?" Același lucru spun și eu: „Cine sunt eu să-i judec pe ei?"

Ai o putere ca parlamentar să schimbi ceva în viața oamenilor. Poate, miercuri sau peste o lună, vei da un vot negativ.
Nu, nu voi da niciodată un vot negativ. Asta știu.

Deși abținerea valorează cât un vot negativ.
Abținerea este o alegere care arată o insuficiență, fie a expunerii motivelor, fie a societății, fie a mea.

Notă: Unele răspunsuri și întrebări din acest interviu au fost scurtate, din motive ce țin de cursivitatea textului și de spațiul permis de formatul site-ului VICE, fără însă ca sensul să fi fost în vreun fel distorsionat.