Camera de chihlimbar din palatul Caterina. Imagini din muzeul de stat Tsarskoye Selo.
La fiecare câțiva ani, ajunge la știri misterul Camerei de Chihlimbar, care le-a fost furată rușilor de către naziști în 1941. O echipă de pensionari germani o tot caută prin tunele, ghidați de intuiția unui singur om. Anul trecut, un muzeu polonez s-a gândit că poate va descoperi comoara într-o cameră ascunsă a unui buncăr nazist. Și totuși, nemaipomenita cameră, a cărei construcție datează din secolul XVIII, n-a fost găsită. Mulți cred că a fost distrusă la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și că probabil e deteriorată fără posibilitate de reparare. În 1979, autoritățile sovietice s-au dat de partea realiștilor și și-au redirecționat energia spre un proiect cu rezultate mai palpabile: reconstrucția.
Publicitate
Fotografie colorată manual cu Camera de Chihlimbar originală, 1931. Imagine din domeniul public.
Și totuși e mai ușor să vorbești despre o astfel de sarcină decât s-o îndeplinești. Camera, a cărei construcție a început în 1701 la ordinele lui Frederic I de Prusia și al soției sale Cahrlotte, a fost făcută inițial pentru palatul Charlottenburg din Berlin. Urma să fie instalată în palatul berlinez, dar, pentru o scurtă perioadă – în 1716, i-a fost oferită în dar țarului Petru cel Mare pentru cimentarea unei alianțe politice.
Panourile, care au sosit la destinație în 18 cutii imense, au fost lucrate de meșteșugari și instalate în palatul Caterina, locuința de vară a familiei imperiale. Designul final, absolut uimitor, cu o lungime de 55 de metri, conținea șase tone de chihlimbar și alte pietre semi-prețioase, a căror strălucire caldă era reflectată de lumina lumânărilor în numeroasele oglinzi din cameră.
Reproducerea Camerei de Chihlimbar, cu un mozaic florentin în centru
Zeci de artizani și restauratori au fost chemați să refacă această cameră în 1980 și au primit sarcina de a reînvia meșteșugul pierdut al sculpturii în chihlimbar. Conform site-ului „Amber Workshop", aceștia au folosit echipamentul poliției ca să analizeze dovezile fotografice ale camerei originale și să determine măsurătorile exacte ale fiecărui element decorativ. A fost o provocare, având în vedere că fotografiile erau disponibile doar alb-negru. Pentru a recrea mozaicurile florentine din cameră, au fost aduse pietre semi-prețioase din toată Uniunea sovietică, Pakistan și Italia. De-a lungul a douăzeci de ani, s-au investit în proiect aproape opt milioane de dolari – și alte trei milioane și jumătate au fost donate de o firmă germană în 1999 pentru completarea proiectului.
Inaugurată în 2003, în timpul unei ceremonii la care au participat președintele Vladimir Putin și cancelarul german Gerhard Schröder, reproducerea e deschisă în prezent pentru public în palatul Caterina. Câțiva ani mai târziu, a fost descoperit unul dinte mozaicurile florentine originale și reproducerea s-a dovedit a fi aproape identică, de nediferențiat de original: „Până și cei mai serioși critici și oponenți ai proiectului au recunoscut, în sfârșit, măiestria sculptorilor noștri", se laudă site-ul proiectului. Cât despre restul camerei, s-ar putea să nu aflăm niciodată cât de mult se apropie de original – deși, dacă ar fi să ne luăm după un istoric german optimist, relicvele urmează să fie găsite de pe-o zi pe alta.
Dacă vrei să știi mai multe despre Camera de Chihlimbar, găsești aici o istorie sonoră oferită de Smithsonian Mag.
