Ce am învățat despre români în 2014

În fiecare an se întâmplă tot felul de evenimente sinistre care te fac să te enervezi, să ţii tirade pe Facebook şi chiar să ieşi în stradă. Din păcate, în România, nimeni n-are memorie colectivă, deci probabil nu mai ţii minte nici jumătate din ele până la sfârşitul anului. De-asta vreau să-ţi aduc amintea ce te-a marcat cel mai multe de pe VICE, într-un top cu rahaturile pe care le-am îndurat cu toţi, pentru simplul motiv că nu ne-am născut în Austria sau în altă ţară europeană mai civilizată.

Cea mai citită ştire de pe siteul nostru nu a fost nici de la un protest, nici despre un caz grav de corupţie. A fost despre Claudia Chirilă, o româncă din diaspora aia pe care o iubim toţi, care s-a urcat într-un taxi în București, s-a trezit dusă pe o stradă întunecată, a făcut „scandal" şi s-a ales cu o bătaie severă de la şofer. Evident, ăla a scăpat nepedepsit şi poliţiştii au spus că n-au cum să-l găsească. Ba au mai şi dat vina pe ea, că nu trebuia să se urce în taxi decât dacă dă comandă. Şi uite aşa, haite de taximetrişti sălbatici umblă zilnic mai ceva ca maidanezii pe vremuri, numai că ăştia muşcă şi mâna care-i plăteşte.

Una e să greşești un nume sau să faci o greşeală de tipar într-un articol, dar alta e să crezi că orice dubios de pe Facebook e prietenul uneia doar pentru că-ţi spune, şi să porţi un dialog cu el, în care ăla-ţi răspunde numai cu meme-uri şi tu să nu-ţi dai seama. Fata naivă evident s-a supărat pe colegii ei din presă pe care i-a acuzat de diverse şi abia după aia şi-a recunoscut vina. E cumva ca Ponta, care şi-a retras doctoratul plagiat la aproape un an de când a fost dovedit, dar în continuare nu i se pare c-a făcut ceva rău.

Totul a început când Dan Voiculescu urma să fie condamnat la pârnaie şi toţi jubilam că se face dreptate, mai puţin pensionarii obosiţi de la Universitate. Se ducea un fel de război mediatic între trustul lui şi restul naţiei româneşti, care era în multe sensuri mai murdar ca organizarea alegerilor din diaspora. Până la urmă, patronul Antenei 3 a primit zece ani de închisoare, totul în lacrimile amare şi urletele angajaţilor săi. Şi n-au stat prea mult bravii jurnaliști, c-au şi ieşit să dea ture în jurul Palatului Cotroceni, totul alături de nişte pensionari mai supăraţi decât fanele casnice ale serialului Suleyman, când rulează simultan cu Singur Acasă 2.

Din păcate, reporterul nostru a fost împins p-acolo de vechea gardă a CAP-iştilor români lobotomizaţi de televizor. După acel protest, Mircea Badea nu ştia cum să prezinte cazul televiziunii mai dramatic, aşa că-și filma emisunea în stradă, ca să vadă, chipurile, cetăţenii, c-au ajuns aşa de rău, încât singura lor scăpare e să cerşească audienţă pe trotuar. Dar publicul românesc a ripostat şi a venit să-i huiduie emisiunea penibilă şi a pus un şi un banner cu hobbyurile sale scatofile prin Băneasa. După atâtea umilinţe, chiar şi Badea a spus c-aruncă prosopul şi nu se mai luptă cu himerele băsiste din imaginaţia lui.

E destul de greu să mai faci un sinopsis al alegerilor care au trecut, dar hai să începem cu jucătorii: Ponta ne-a reamintit tuturor cum era pe vremea lui Năstase. Udrea a încercat să ne convingă că-şi umple poşetele Louis Vuiton cu salam Victoria şi nu i-a ieşit, chit că şi-a tras breton de hipsteriţă. Dan Diaconescu, iar a vrut să fie preşedinte, dar a devenit, în schimb, un fel de Mugur Ciuvică al România TV. Macovei a demonstrat că poţi să strângi câteva procente cu o campanie în stil american şi cu o echipă de voluntari care cred pe bune-n tine şi nu pentru că le-ai promis funcţii. Iar Iohannis a impresionat mai ales prin tăcere, ceea ce mi se pare cumva potrivit.

Campania în sine a început destul de penibil cu dezvăluirea lui Robert Turcescu c-a fost spion şi lauda sa că renunţă la presă. Tot ce a făcut a fost să verse şi mai mult noroi pe meseria asta şi a avut atâta ipocrizie, încât la nicio lună după promisiunea că renunţă la jurnalism, a devenit invitat permanent la Naşul TV. Şi poartă papion de Patapievici şi bretele de Marius Tucă.

Dar distracţia s-a terminat după primul tur, când au cam ieşit personajele inedite şi dubioase din cursă. Dezbateri electorale au fost doar în turul doi şi au fost monotone-n draci. Ne-au plictisit atât de tare, c-a trebuit să le transformăm în bandă desenată, ca să le facem interesante pentru tine. Dar ne-am raliat toţi în turul doi, mai ales că ştiam deja ce urma într-o guvernare sută la sută roşie şi le-am oferit celor de la PSD o noapte de doliu. Mulţi sunt bucuroşi că românii din străinătate au înclinat balanţa, dar situaţia votului din mediu rural rămâne în continuare sumbră, din cauza oportuniştilor care fac turism electoral şi a celor care votează cum le zice popa.

Biserica Ortodoxă Română e mai activă ca niciodată în comunitatea românească. Biserica ţi-a explicat pe cine să pui preşedinte, mai exact pe Preanefericitul Victor Ponta. Biserica ţi-a învăţat copilul c-o să ajungă în Iad şi cum să se ferească de propria sa sexualitate. Biserica ţi-a arătat prin exemplul personal cum să te fereşti de cardurile de sănătate satanice. Şi ţi-a arătat că şi BOR se poate moderniza, prin înlocuirea ramurii de busuioc pentru sfinţire cu un trafalet sacru. Pe scurt, a făcut numai bine pentru tine, deci nu înţeleg de ce eşti atât de supărat pe ea şi de ce tot scade încrederea în ea, în fiecare sondaj.

România mereu a avut un cult al hoţilor, de la balada haiducului Toma Alimoş, la penisul lui Terente. Dar mai nou şi hoţii au un cult al lor. De exemplu, de când a fost eliberat, Sorin Ovidiu Vântu ne spune zilnic ce proşti suntem, pentru că n-am furat ca el. Acest exemplu viu al mişcării anti-vaccinare, ne arată în continuare că e greu să fii capabil de compasiune umană, când ţi-a dat Dumnezeu poliomelită. Pe lângă el, mulţi interlopi de la noi se dau în stambă pe Facebook şi ăştia chiar au picioare pe care ar putea să ţi le care-n cap. Pe de altă parte, sunt atât de inteligenţi, că-şi pun poze cu casele şi copiii pe social media, ca să afle toţi duşmanii lor unde să-i găsească, dacă vor să se răzbune. Pe de altă parte, dacă tot vorbim de hoţie pe faţă, tot statul român rămâne boss de boss şi politicienii ajută la furtul a miliarde de euro anual, cel puţin aşa ne-a spus un fost comisar al Gărzii Financiare.

E adevărat, ca poliţist în România te confrunţi cu o adevărată zonă crepusculară de infracţionalitate, după cum ne-a explicat un ofiţer rural din Vaslui. Dar asta nu-ţi dă dreptul să omori în bătaie orice puştan adus la secţie pentru o găinărie. Sau să hăituieşti dependenţii de heroină şi să-i obligi să-ţi facă curat prin secţie. De fapt, oamenii s-au cam săturat de abuzuri şi chiar s-au dus să le facă o vizită poliţiştilor de la secţia 10, consideraţi ăi mai violenţi. Aviz amatorilor, să înregistraţi tot, altfel v-o luaţi. Nici SRI n-a stat mai bine şi a vrut să bage jugul pe internet, cu nişte metafore de clasa a treia ca explicaţie. Pe de altă parte, SRI consideră aproape orice o ameninţare la siguranţa statului, deci e de înţeles reacţia lor.

Cum romanele lui Slavici începeau şi se terminau cu uliţa satului, pentru ciclicitate, aşa şi anul 2014 începe şi se termină cu un accident aviatic. Deşi e adevărat că reacţia publicului e diferită. Anul trecut oamenii şi media boceau pentru medicii de pe avion şi îl făceau pe Adrian Iovan într-un fel de Hristos renăscut, acum toată lumea dă cu pietre-n SMURD şi-n Arafat, de parcă n-ar fi fost oamenii lor ăia care au murit acolo şi serviciul în sine nu s-ar fi bazat preponderent pe voluntariat, că nu bagă nici dracul bani în ei.

CFR-ul a ajuns atât de scump şi atât de sinistru, încât orice tren nou ni se pare un miracol. Hyperion, un tren particular care merge până la Constanţa rapid, a fost una dintre cele mai citite ştiri de pe siteul nostru, pentru că toţi suntem disperaţi. În timp ce-n UE ăia nu ştiu cum să convingă oamenii să circule cu trenuri şi nu cu maşini, la noi ajungi să faci şase ore până la mare şi să te bucuri că dai de un particular care-ţi înjumătăţeşte timpul. Din păcate, faptul că CFR închiriază linia unui particular, înseamnă că unul din trenurile lor nu poate să meargă pe acea linie, la acea oră, deci o să întârzie mult sau o să fie scos cu totul din rutele lor. O să le scadă profiturile, o să ceară şi mai mulţi bani pe bilet şi asta o să oblige şi mai mulţi oameni să meargă cu privaţii. Şi aşa se falimentează o instituţie de stat.

Închisorile sunt construite să fie naşpa, să te priveze de libertate, ca să nu mai faci lucruri antisociale. Dar în ţări mai civilizate ca a noastră, te învaţă şi altceva decât cum să-ţi introduci rulmenţi în pielea penisului, și anume, să te reintegrezi cumva în societate. Dar la noi e greu să vorbeşti de reintegrare, când deţinuţii ajung să bea apa prin şerveţele umede la cât de toxică e și să gândească totul în termeni de duşmănie; chiar şi ideea de libertate a devenit o formă de spaimă pentru ei. Singura măsură OK a fost să le dea cărţi să citească, dar când şi alea sunt de Dan Brown, Stephenie Meyer şi Nora Roberts, e mai mult o altă formă de tortură.

Citeşte şi despre alte evenimente sinistre de anul ăsta:
Statul Islamic Invazia Ucrainei Haosul din Brazilia de la Cupa Mondială