Mii de oameni s-au adunat în Istanbul, ca să ceară Turciei să recunoască genocidul din Armenia

Mii de oameni s-au adunat vinerea trecută în Istanbul ca să comemoreze o sută de ani de la uciderea în masă a armenilor din Turcia otomană.

Armenii de peste tot s-au adunat la amiază, la intrarea din Piaţa Taksim, ca să comemoreze cele câteva sute de mii de compatrioţi care au murit cu o sută de ani înainte, în masacrele şi marşurile morţii organizate de autorităţile turceşti, când i-au deportat în masă pe armeni.

Evenimentul a început cu un grup mai mic care au legat nişte panglici de un „copac de rugăciune". Fiecare reprezenta o victimă sau un supravieţuitor al masacrului. O mulţime de protestari au venit după aia şi au scandat ca turcii să recunoască evenimentele din 1915 ca genocid. Autorităţile turce se opun în continuare acestui lucru şi insistă că acele morţi au fost rezultatul unui război civil care a dus la multă suferinţă de ambele părţi.

Un bărbat leagă o panglică de un „copac al rugăciunii" (Foto de John Beck)

Mulţi dintre participanţi erau membri ai diasporei armene care au călătorit în Turcia special pentru această ceremonie, pentru nişte dezbateri organizate în săli de concerte şi pentru diverse slujbe memoriale. Unii ţineau strâns fotografii cu strămoşii lor, atât supravieţuitori, cât şi victime, şi au spus câteva poveşti în spatele feţelor colorate sepia.

Roxeanna Makasdjian, o roşcată de 54 de ani din San Francisco care se ocupă de un ONG axat pe drepturile omului şi pe genocid, ţinea sus o fotografie cu străbunica ei şi alte două persoane. Ne-a spus c-au supravieţuit în urma genocidului, dar alte rude d-ale ei n-au avut acest noroc.

Makasdjian spune c-a venit la ceremonie şi dintr-un spirit de sfidare. „Aici a început şi s-a încheiat totul. Noi am venit să arătăm că guvernul turc de la acea vreme nu a reuşit să extermine poporul armean." Ea a adăugat şi că spera că o recunoaştere pe scară largă a genocidului va duce la o reconciliere între turci şi armeni.

Comemorarea acelor evenimente a avut loc în jurul lumii. În Erevan, capitala Armeniei, s-a ţinut o ceremonie la Complexul Memorial Tsitsernakaberd, unde au venit oficialităţi locale şi lideri străini, inclusiv preşedintele Franţei, Francois Hollande, şi preşedintele Rusiei, Vladimir Putin. Preşedintele armean Serzh Sargsyan a spus că poporul său a fost „delocuit şi anihilat printr-un plan conceput de stat".

Suzy Abajian ţine nişte fotografii cu străbunica sa şi alte rude. (Foto de John Beck)

Armeniei i s-a alăturat un număr din ce în ce mai mare de lideri mondiali şi de grupări internaţionale care definesc acele masacre ca un genocid. Autorităţile turceşti insistă că e nevoie de mai multe investigaţii.

Istoricii sunt, în general, de acord asupra evenimentelor de atunci, care apar în presa vremii.

Totuşi, Turcia, un stat aliat NATO, a reacţionat furibund când liderii mondiali au îndrăznit să folosească termenul cu G. Şi-a retras ambasadorul din Austria imediat după ce liderii de la Viena au recunoscut genocidul şi a spus că relaţia dintre cele două ţări a fost „avariată pentru totdeauna".

Când papa Francisc a vorbit despre acel masacru ca primul genocid din secolul 20, la o slujbă de la începutul lunii, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan l-a avertizat să nu-şi mai „repete greşeala" şi şi-a rechemat ambasadorul de la Vatican.

Participanţii de la ceremonia din Istanbul. (Foto de John Beck)

Erdogan însuşi a exprimat condoleanţe pentru victime anul trecut, o mişcare fără precedent pe care unii au considerat-o un fel de reconciliere. Dar cum alegerile generale se apropie în iunie, preşedintele încearcă să atragă sprijinul naţionaliştilor şi numai 9,1% dintre turci vor să recunoască genocidul, conform unui sondaj din ianuarie, făcut de Centrul pentru Studii Economice şi de Politică Externă (EDAM).

Ambele ţări suferă în urma lipsei acestei reconcilieri şi a eşecului de a depăşi politicile de acum un secol. Trauma este încă una actuală pentru armeni. Suzy Abajian, o profesoară siriană de 39 de ani de la Occidental College LA, care a participat la evenimentul din Istanbul, ne-a spus că străbunica ei a fost împuşcată de forţele otomane, cât mergea însărcinată într-un marş forţat. Copilul a murit imediat şi ea a supravieţuit doar pentru că a tăcut chiar şi când soldaţii i-au smuls cercelul din ureche ca să fie siguri că decedase.

Abajian spune că simte că nu are un loc natal, că este bântuită de istoria poporului ei şi subminată de refuzul turcilor de a-şi asuma responsabilitatea. „În America, nimeni nu neagă Holocaustul şi nimeni nu spune că sunt două feţe ale monedei. Nu ţi-ai putea imagina una asemenea discurs, dar noi avem parte de el de-un secol. Când ceva de genul ăsta este nerecunoscut, el continuă se definească acea comunitate."

Urmăreşte-l pe John Beck pe Twitter:@JM_Beck

Citeşte mai multe despre Armenia şi Turcia:

Kanye West a sărit într-un lac în timpul unui prostest din Armenia

Turcia se gândeşte să interzică Minecraft, că e prea violent

Turcia a interzis Twitter şi acum toţi turcii îl folosesc