Cum am dat la schimb o ţigară pe o pungă de cocaină, la un festival de muzică

Acum vreo zece ani, un tip pe nume Kyle McDonald din Canada a făcut troc cu o agrafă roşie şi s-a ales cu o casă. Nu a fost un schimb direct. De fapt, a fost nevoie de 14 schimburi ca să ajungă în posesia unei ferme cu etaj, în Saskatchewan.

Povestea asta s-a transformat într-o legendă urbană cu mare priză, mai ales în anumite cercuri de lichele, prin care mă învârt şi eu. Eu nu prea am bani, cel puţin nu destui ca să fiu jecmănit de dealerii de cocaină de aici, din Australia. Dar, dacă un tip a fost în stare să dea la schimb o agrafă pe o casă, eu de ce n-aş fi în stare să dau la schimb o ţigară pe o punguţă de cocaină?

M-am gândit că un festival de muzică ar fi mediul ideal în care să testez chestia asta. Acolo e un sistem închis, unde oamenii nu au la ei decât lucrurile cu care au intrat şi nu au acces la altceva. Sigur, ar putea să le ceară altora, dar nimeni nu mai vorbeşte cu străinii în ziua de azi. Prin urmare, aveam un avantaj. Trebuia doar să găsesc pe cineva care are nevoie de o ţigară. De fapt, aveam nevoie de o ţigară, în primul rând.

Tipii ăştia doi m-au ajutat cu cel mai mare drag să îmi fac rost de ţigară. Dacă-i vedeţi, vă rog eu să le întoarceţi favorul sau să le faceţi cinste cu o bere sau ceva. Băieţi de comitet.

A fost mai greu decât crezusem. Era foarte cald afară şi nimeni nu voia să dea la schimb ceva de valoare. Am dat de un tip care bea bere dintr-un shaker de proteine. I-am propus să-mi dea restul de bere pe ţigară. Mi-a zis să mă duc în pula lui.

Tipul ăsta a fost dispus să-mi dea un joint pe ţigară, numai să stau cu el juma de oră, până se întorc prietenii lui. Un joint pe o ţigară, cum aş fi putut să refuz aşa ceva? După vreo 40 de minute, nicio urmă de prietenii lui, dar pe el începuse să-l ia orice băgase înainte. Tot cădea pe spate, aşa că am zis să nu profit de el. În plus, trebuia să mă duc să mă cac.

Cât eram pe WC, i-am auzit pe doi tipi care spuneau că ar da orice pe o ţigară. Asta era şansa mea. „Salut, băieţi, pot eu să vă ajut cu problema voastră cu ţigările", le-am strigat din toaletă. „Aşteptaţi-mă afară!"

Asta au şi făcut. M-au aşteptat. „Tu vorbeai cu noi din WC, nu?" Am scos ţigara de după ureche cu multă emfază. Hai să facem schimb.

Au fost de acord să-mi dea nişte beţişoare parfumate la schimb pentru ţigără, dar a trebuit să merg cu ei până unde-şi montaseră cortul. Eram convins că o să găsesc un hipiot dispus să dea nişte chestii scumpe la schimb pe beţişoare.

Şi am şi găsit. Am dat destul de repede peste un conspiraţionist care era convins că ştia „adevărul". După ce am vorbit despre chemtrails, puterea celui de-al treilea ochi şi riscurile otrăvirii cu flourură, a căzut de acord să îmi dea jointul lui (foarte prost rulat) pe cele patru „beţişoare spirituale".

După care, l-am găsit pe domnul ăsta. Conversaţia mea cu el a decurs ceva de genul ăsta:
Frate, vrei un joint?
Da.
Ce ai pentru mine?
Două „inhalatoare".

După asta, am dat la schimb inhalatoarele pe două doze reci de bere.

În punctul ăsta, erau peste 40 de grade afară şi mă aflam la cel puţin zece minute de mers de cel mai apropiat bar. Am dat de un tip care era în stare să facă moarte de om pentru o bere rece. Norocul tău, frate, că am două la mine. Mi-a oferit un pachet de ţigări la schimb. „Da, sunt din Coreea sau ceva. Tovarăşul meu a adus câteva baxuri întregi."

Nu a durat mult până zeii mi-au scos în cale o tipă frumoasă care voia să se scoată cu o ţigară. I-am spus că are un pachet întreg de la mine, dacă are ce să-mi dea la schimb. „Avem o grămadă de pastile, poţi să iei şi tu trei. Nu îmi poza faţa, că nu vreau să mă vadă mama."

Am fost tentat să-mi închei călătoria acolo. Trei pastile de ecstasy nu-s lucru puţin. Dar eram prea aproape ca să renunţ. În cele din urmă, după ce am întrebat prin stânga şi-n dreapta, am găsit un tip destul de bătrân să-mi fie tată, care a fost dispus să-mi dea la schimb o pungă de cocaină în valoare de 50 de dolari.

Dacă eşti gabor, sau maică-mea, şi citeşti asta, să știi că am luat cocaina aia şi am aruncat-o în cel mai apropiat WC. Pentru că drogurile sunt rele.

Traducere: Mihai Niţă

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre droguri:
Am vrut să văd dacă e mai uşor să vinzi droguri în jocurile video decât în viaţa reală
De ce ajung sute de kilograme de cocaină și heroină în România, dacă majoritatea consumă legale
De ce tot mai multe femei fac sex pedroguri
Cum e să iei LSD într-o închisoare de maximă securitate