Spectacolul ia forma unei lecţii de istorie în care sunt prezentate atât documente ale vremii, cât şi mărturiile unor oameni despre ce însemna să fii gay în România înainte de 89, coliziunea dintre viaţa lor intimă şi limitările impuse de articolul 200, care pedepsea cu închisoarea între doi şi cinci ani relaţiile homosexuale. Cum reuşeau ei să socializeze şi să fie ei înşişi într-o ţară care-i oprima?Din păcate, abuzurile împotriva dreptului la identitate continuă şi astăzi, iar această piesă de teatru funcţionează ca una dintre puţinele arme albe îndreptate împotriva homofobiei. Să nu uităm că în România, 84% dintre oameni ar refuza să bea din același pahar cu un gay, conform unui raport al raport al Consiliului Național al Combaterii Discriminării de acum doi ani.V-am selectat câteva fragmente din textul performance-ului:<<În 1936, parlamentul Regatului României a decis să discute despre probleme sexuale mai amănunţit decât oricând. În cursul dezbaterilor, infracţiunile sexuale au devenit unul dintre principalele puncte de dezacord.
Publicitate
Publicitate
“Prima mea poveste de iubire a fost cu un străin, care era corespondent de presă al unei agenţii străine. Ne-am agăţat la Universitate în staţie. Era mai mare decât mine cu zece ani. Aveam 22 de ani. Ne-am mutat împreună. Mă alinta ca pe un copil. Era prima oară când aveam o relație.După o lună jumate el a plecat, că i se termina mandatul de corespondent de presă aici si eu parc-am căzut de la etajul zece.După câteva luni de zile m-am dus la Budapesta să-l vizitez. M-a dus să-mi arate, era în 73, barul gay din Budapesta. Era o nebunie. Se chema Eghetem. Şi-acum îl țin minte. Era un băruleţ cu mese micuţe şi cu un pian la care cânta un tip aproape bătrânel. Foarte ciudat ca moacă. Înţelegi? În Ungaria homosexualitatea nu era pedepsită prin Codul Penal. Atunci am înteles eu că poţi să te întîlnesti şi altfel şi poţi să ai o relatie. E foarte greu să construieşti ceva când tot timpul trebuie să te fereşti şi să te ascunzi.”[din “Studiu de Caz 1”]
Publicitate
