​South Park a format umorul unei generații de caterincoși

Miercurea următoare o să înceapă cel de-al 19-lea sezon din South Park pe Comedy Central. Milioane de oameni o să se uite la el, alte milioane n-o să se uite. În momentul de față, serialul e o cărămidă la baza instituției comediei și aproape nu mai reușește să ofenseze pe nimeni. Dar lucrurile n-au stat mereu așa.

Am crescut în perioada războaielor culturale de la sfârșitul anilor '90, așa că bineînțeles că South Park era interzis în casa noastră de conservatori. Părinții mei îmi interziseseră în trecut și The Simpsons, cu gândul că serialul le-ar fi transformat puiul obedient într-unul obraznic, ca ceilalți copii de pe stradă. Copiii care spuneau „cur" și „dracu" și aruncau pietre în geamurile caselor abandonate. Evident, interdicția asta făcea toate astea și mai atrăgătoare.

Dar prin 1998, The Simpsons nu mai era un serial controversat și palpitant. Deja transformase copiii cuminți în copii obraznici. Dar în timp ce The Simpsons promova un tip de huliganism în limitele bunului simț, ca să poată apărea la TV, South Park era a fost de-a dreptul anarhie. În ochii părinților mei, transforma copiii obraznici direct în pușcăriași.

Cu alte cuvintele, perioada timpurie din South Park a depășit limitele morale ale tuturor. Îmi era frică să mă uit la el. Când, în sfârșit, m-am uitat, părea că părinții mei au dreptate. Băiatul mai mare care mi l-a arătat s-ar putea să fie în închisoare chiar acum. Era cleptoman, fura lucruri din plăcere. Intra în magazine, lua sticle de alcool și ieșea cu ele direct. Secretul lui era lipsa de jenă. Pur și simplu ieșea liniștit cu sticla în mână. Bineînțeles că era înnebunit după South Park.

Dacă faci un pas în spate și uiți că South Park a ajuns o referință culturală importantă și-l privești ca pe un serial TV din 1997, e surprinzător că a durat atât de mult. Animația era primitivă și nu era drăgălașă. Primele episoade par penibile dacă le compari cu animațiile Hanna-Barbera. Vocile te zgârie pe creier, sunt agresive. Tonul general e murdar, scatologic și amoral.

Dar faptul că părinții mei și părinții din toată națiunea, știau de el și și-au făcut timp să-l urască înseamnă că a fost un hit fără precedent. A devenit, peste noapte, cea mai tare chestie. În doar cinci luni, era cel mai tare serial de la Comedy Central, cu o medie de două milioane de spectatori la fiecare episod. Debutul celui de-al doilea sezon a avut 6,2 milioane de telespectatori.

Serialul a ieșit basma curată dintr-o grămadă de chestii imposibile. Au sărit direct din necunoscut în faimă. A devenit o franciză cu jucării, tricouri și un film de lung metraj până în 1999. Le-a cântat Joe Strummer într-un episod. În alt episod, George Clooney a jucat rolul unui câine.

Și deși e ușor să reduci povestea sordidă a rolului lui Isaac Hayes în serial la fiasco-ul scientologic și felul grotesc în care a fost ucis personajul lui, faptul că a fost în serial timp de un deceniu e o nebunie. Isaac Hayes e tipul care a scris „Soul Man", „Hold On, I'm Comin'" și „When Something is wrong with my Baby" pentru Sam & Dave. Fără Isaac Hayes, Sam & Dave poate nici n-ar fi existat.

E incredibil că în 1997 a fost de acord nu doar să fie pe aceeași planetă ca Trey Parker și Matt Stone, ci să și spună toate replicile pe care i le-au scris. Într-un singur an, a înregistrat cântecul vulgar „ Chocolate Salty Balls", produs de Rick Rubin.

Ce e și mai nebunesc e că asta n-a fost nici pe departe cea mai controversată chestie pe care a făcut-o serialul. Să nu uităm că a ajuns la știri pentru că a făcut glume despre moartea lui Steve Irwin la câteva săptămâni după eveniment.

Dar serialul a ajuns o adevărată instituție, deși e mereu preocupat de subiecte mondene și efemere, datorită internetului. Parker și Stone s-au asigurat că serialul nu va decădea odată cu televiziunea prin cablu. South Park a fost conceput la fix să fie consumat pe internet, cum n-a fost niciun alt serial din anii '90. Avea estetica antisocial ă a internetului încă dinainte ca internetul să cucerească lumea. Glumele și ritmul erau gălăgioase și rapide – serialul spunea ce voia cât mai oraș și mai direct posibil. Animația avea un stil rudimentar, așa că nu era cazul să-ți faci griji că se încarcă prost sau că o afectează compresia digitală, ceea ce a contribuit la distribuire ei pe internet. Cu un an înainte de scandalul cu Monica Lewinsky, oamenii deja piratau episoade din South Park. Deși a avut un succes imens la televiziune, South Park are mai mult sens pe internet. Toate controversele din serial nu înseamnă nimic în epoca în care toată lumea se uită la porno gratis pe net. Ce părea pe vremuri șocant la televiziune a devenit mai clar creația unor prieteni care au vrut să se distreze. Deodată e ceva normal, fără potențial de șoc.

Și dacă South Park o să dispară vreodată de pe Comedy Central, tot o să rămână pentru totdeauna ca artefact istoric: un serial conceput pentru internet înainte ca cineva să știe cu adevărat ce înseamnă internetul.

Urmărește-l pe Kaleb Horton pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe seriale pe VICE:
Nimeni nu e mai dependent de seriale ca tipul ăsta
Serialul ăsta va revoluționa felul în care privești tehnologia
Ce am învățat din serialul Mad Men
Am vorbit cu creatorul serialului „House of Cards"