Am stat două zile pe pagina de Facebook a Vioricăi Dăncilă și-am înțeles ce înseamnă ura

„Tanti Dăncilă, din păcate ești doar una din SCLAVELE haremului CONDAMNATULUI Dragnea !!!” scrie pe Facebook un domn al cărui actual loc de muncă este „Trezirea românilor din LAŞITATE şi NEPĂSARE at Institutul Anti-Prostie”. Sunt pe pagina Vioricăi Dăncilă ca să văd cum își face debutul online un politician român PSD în epoca post-daddy. Există această imagine recurentă a lui Dăncilă, ca fiind un om de paie al lui Dragnea. O imagine poate binemeritată la vremea ei. Dar acum Daddy e la Rahova și Dăncilă e pe teren, pe o poziție șubredă la șefia interimară a unui PSD în degringoladă. Poziție pe care ar vrea s-o facă permanentă. Și pare să fie un moment oportun pentru un facelift. Momentul propice ca subiectul de glumă Dăncilă să se transforme într-o veritabilă doamnă de fier. Până la urmă e internetul, nu? Locul unde putem cu toții să prezentăm un alt persona, peste noapte. Pentru Viorica Dăncilă e un pic mai greu. Recent reintrată pe Facebook, după ce a renunțat la mai rar folositul cont de europarlamentar, Dăncilă are un mic handicap de imagine de depășit. Internet-famous din prima zi în scaunul de Prim-Ministru, subiect al glumelor de rahat ale întregului internet și al analizelor critice ale tuturor proștilor, Dăncilă nu e prim-ministrul PSD de care aveam nevoie, dar e cu siguranță ăla pe care îl voiam. Văzută ca o marionetă a lui Dragnea, femeia totuși s-a ținut tare când a fost nevoie, dar asta nu a schimbat imaginea sa publică. Relația noastră colectivă (ca români de pe internet) cu Dăncilă a rămas una de bullying para-social, o relație de bătaie de joc la distanță. Dar într-un guvern unde Ministrul de Externe reușește performanța de a se poziționa în același timp împotriva SUA, UE și a Rusiei, de unde nevoia asta de a o da tot pe Dăncilă ca exemplul de prostie instituțională?

I-am pus această întrebare și lui Dan Panaet de la Cațavencii, care are experiență atât pe partea de făcut umor politic, cât și pe cea de scris despre el.

Genul ăsta de simț al umorului axat pe glume politice facile și adesea foarte virulente e bine împământenit în mentalul colectiv din România. Dacă pe vremuri era o strategie de supraviețuire, astăzi e o metodă de apartenență la grupul „preocupat de soarta țării”. Toți acești oameni preocupați sunt prezenți din plin pe pagina Vioricăi Dăncilă.

Dar înainte să mă aplec asupra lor, am petrecut un weekend pe pagina de Facebook a Vioricăi, să văd cum încearcă reinventarea.

În primul rând e de remarcat că Viorica Dăncilă nu e verified. Bulinuța aia albastră de verificare e esențială pentru o persoană publică, mai ales un politician din prima linie politică. Traian Băsescu, Victor Ponta, Liviu Dragnea (RIP, cineva să-i facă un memorial carierei politice), Dan Barna, până și Mircea Geoană sunt verified. Să fii prim-ministru și să nu scrii la Facebook pentru verificare e echivalentul social media al unei adrese de Yahoo în 2019 și te pune în aceeași urnă valorică cu Liviu Pleșoianu, Florentin Pandele, Marian Oprișan și sub Bobonete sau Mălin Bot (jurnalist liber).

Din cauză că Viorica Dăncilă nu e verified, e foarte greu să o găsești pe Facebook. O căutare după Viorica Dăncilă trebuie să aibă toate diacriticele în ordine, altfel riști să dai peste unul din zecile de conturi false.

Nu numai că e rușinos să trebuiască să sapi după premierul tău, dar aproape toate profilele false au chestii nu neapărat frumoase despre „Duamna Vio”.

Mai mult, chiar pe pagina corectă, lipsa unor setări de bază pentru profilele de persoane publice, cum ar fi dezactivatul upload-ului de poze în comentarii sau un minimum de moderare îți arată că suntem martori cel mai probabil la un worst-case scenario: prim-ministrul nu are un Social Media Manager. Cel mai probabil se bazează pe vreun consilier osificat prin cancelarie sau scriitor semi-pro de comunicate pentru postările de pe Facebook, o idee incredibil de proastă și la nivelul unei primării de oraș de provincie.

Viorica Dăncilă nu are nici măcar website – pagina link-uită pe profil e www.gov.ro, un faux-pas instituțional, având în vedere că Guvernul are propria sa pagină de Facebook (și da, e verified).

Din fericire, chiar dacă nu are Social Media Manager, șefa guvernului are totuși niște resurse instituționale, cum ar fi niște fotografi și cameramani foarte buni. Probabil că știi cea mai cunoscută poză cu Dăncilă. O poză emblematică a Vioricăi, așa cum o dorește tot internetul. Candidă și aparent nu prea inteligentă.

În contrast, poza de pe facebook a prim-ministrului este una aproape calculată la micron pentru maximum aport de prestanță. Privește acea poză cu atenție. E Dăncilă, la un eveniment, dându-și jos ochelarii cu un gest aproape sexy și privind pierdută în calcule spre viitor. E poza unei femei seducătoare de vârstă mijlocie, dar serioasă, care nu zâmbește tâmp, ci care se gândește profund la implicațiile acțiunilor sale. O femeie gata să ducă PSD-ul și România în douăzeci-douăzeci (Scuze, n-am putut rezista). La dracu', aș vota-o și eu dacă mă iau exclusiv după poza asta.

Din nefericire, intervine aici lipsa de cunoștințe de bază de moderare, astfel încât fix pe poza profi de profil apar glume cu gogoșari, comparații cu produse gospodărești și o suită de alte glume care se opresc la limita de a striga „TRECI FĂ LA BUCĂTĂRIE CĂ ACOLO ȚI-E LOCUL”.

Până și compoziția artistică a pozei se duce pe apa sâmbetei din cauza lipsei de moderare, cu glume precum „Apreciez aerul dvs. melancolic. Ușor inchizitiv, ușor inchietant” sau „Sa vina consultantul sa o ajute sa isi puna ochelarii inapoi, ca asta isi scoate dreac ochii pana reuseste!”.

Dacă pozele sunt la latitudinea fiecăruia, până la urmă, textele ar trebui să fie importante pentru un politician.

Într-o săptămână de activitate pe Facebook, Viorica Dăncilă are la ora acestui text un total de cinci postări. O postare despre cum a apărut la Marius Tucă (am aflat pe această cale că Marius Tucă încă mai există și nu s-a întors în Caracal să unească mințile orașului într-o conștiință colectivă), o postare în limbă de lemn despre CEx-ul în care s-a stabilit congresul PSD din iunie și una despre cum Iohannis „divizează”, o marotă recurentă a discursului lui Dăncilă, dar pe un ton mai soft în epoca post-daddy. Nu poate bineînțeles lipsi o postare politicianistă în care Dăncilă se mândrește cu realizările sportive ale românilor, anume reprezentanții României la Europenele de canotaj din Elveția (sau Letiția, vorba poetului).

Importantă e însă a cincea, deja celebra postare de introducere a paginii, aia cu Churchill. Dăncilă îți spune că succesul nu e final, dar că, mai important, eșecul nu e fatal și că în epoca post-26 mai ea e aici pentru noi, Românii, ca o mama care ne iubește. Interesantă moderarea discursului (dacă nu și a acțiunilor) în PSD-ul post-Dragnea, dar la Dăncilă e destul de evident că această moderare e un simptom al repoziționării sale ca posibil președinte de compromis în PSD.

Cel mai savuros și trist, în același timp, pe profilul ei sunt, de fapt, comentariile devenite un câmp de bătaie.

La fiecare postare, dar în special la cea de introducere sunt mii de comentarii în duel. De la un „He, He, He” intelectual, probabil o tentativă ratată de trimitere la deja faimosul #hehe de la un băiat care ar trebui să se preocupe mai degrabă cu Patreoane și selfie stick-uri, până la rețete de chec și insulte directe la adresa lui Dăncilă, partea victorioasă din 26 mai nu se sfiește cu schadenfreude-ul.

Ca să nu mai zic de secțiunea „Visitor Posts”, unde e un jihad în meme-uri cu Dăncilă și tentative de a distrage atenția de la ele sub forma unor zeci de postări cu buchete de flori. Internet de ultima vârstă. Ăștia sunt câțiva dintre loialiștii PSD, ieșiți timizi de pe grupurile de susținători în mainstream.

Îi știi pe haterii PSD: unii sunt misogini și caustici, alții mai moderați, sunt o groază puși pe caterincă proastă. Dar susținătorii? Probabil ai mai dat peste câte unul, pe care l-ai crezut postac. Poate și era. Există un număr mare de pesediști cu conturi de Facebook, de multe ori ascunși pe diverse grupuri stil circlejerk, unde se distribuie masiv postări fake news, de obicei despre IOHANNIS NAZISTU. Dar nu trebuie să mă crezi pe cuvânt pe mine, ci pe Liviu.

„Liviu” e un băiat versat în Internet încă de pe vremurile dial-up-ului, care are o pasiune bolnavă de a se infiltra pe diverse grupuri de pesediști și de a strânge materiale de arhivă de acolo. E un vânător de troli par excellence care-și duce lupta în secret - n-o să-l vezi cu postări zgomotoase pe Facebook în căutare de like-uri ca pe subsemnatul.

Într-o zi o să fac un articol mai pe îndelete despre munca sfântă pe care o face. Dar până atunci tot ce trebuie să știi e că ipoteza la zi a lui Liviu e că sunt pline aceste grupuri de conturi de troli dirijate din umbră de Codrin Ștefănescu și că, nesurprinzător, Dăncilă nu are o imagine bună printre acești formatori de opinie.

Pesediștii care au scăpat prin comentariile de pe pagina Vioricăi Dăncilă sunt în general true believerii mai civilizați, oameni de partid și, mai ales, de organizații de femei. E plin de comentarii ușurele, de susținere, dar pentru fiecare replică pozitivă sunt cel puțin zece negative cu sute sau mii de like-uri, care sunt indexate mult mai bine de Facebook.

Imaginea de ansamblu e de o femeie pusă la zid de zeci de voci care strigă peste ea. Nici lipsa de moderare nu ajută. Bine ar fi însă ca moderarea asta să fie cu cap, nu ca la doamna Firea pe pagină, unde îți luai block pentru orice emoticon cu iz critic. NU TRIVIAL!

Am învățat că nu e ușor să fii femeie în politică, în general, și pesedistă, în particular, dar poate cel mai important, că dacă ești femeie în politică, mai ales pesedistă, e bine să un social media manager.

Ca să citez din Domnu Iohannis, privesc cu îngrijorare ce se întâmplă pe pagina Vioricăi Dăncilă. Mi-e un pic teamă ca schadenfreude-ul de după trimiterea lui Dragnea la bulău să nu se osifice și să devină ceva mai urât și de durată în politica românească.