Cluburile improvizate din Coreea de Nord

În ciuda descoperirilor colosale despre internetul global din ultimul deceniu, Coreea de Nord a rămas un mister atât pentru lumea vestică, cât și pentru vecinii apropiați. Cum sunt restaurantele din Coreea de Nord? Oare filmele nord-coreene au fost bine primite de către locuitorii țării? Nord-coreenii merg în cluburi? Mulțumită publicației pentru expați, cu sediu în Delaware, NK News, putem să obținem un răspuns la ultima întrebare.

O dată pe săptămână, NK News alege o întrebare pusă de un cititor despre Coreea de Nord. Cel mai recent, dezertorul Je Son Le a fost întrebat cum își petrec nord-coreenii timpul liber și vacanțele. În afară de sărbătorile tradiționale cu cod vestimentar și flori care trebuie depuse la prima oră a dimineții (o necesitate pentru orice regim tiranic), Je Son Le a oferit detalii șocante despre muzica și petrecerile din regatul singuratic.

Hai să trecem la ce ne interesează: Nu, nu există cluburi în Pyongyang sau oriunde altundeva în țară. Coreea de Nord e un loc unde internetul local a fost construit să-i spele pe creier pe utilizatori când vine vorba de știrile internaționale. E un loc unde devotamentul față de regim e singura normă acceptată. E un loc unde până și muzica e construită să promoveze interesele guvernului (grupul feminin de muzică Moranbong e unul dintre cele mai populare arme de propagandă). Toate astea nu ar trebuie să ne uimească, dacă e să ținem cont de atitudinea guvernului nord-corean față de lumea vestică și pedepsele lor dure pentru cei care nu ascultă.

Trupa Moranbong, în timp ce cântă „Hai să-nvățăm."

Ca majoritatea iubitorilor de muzică, legile împotriva mersului în club și împotriva libertății de expresie îi împiedică pe nord-coreeni să-și facă de cap în zilele lor libere. „Indiferent că locuiești în Coreea de Nord sau cea de Sud sau Statele Unite, aprecierea pentru artă, sport, afecțiune și prietenie există în fiecare țară", spune Je Son Le în NK News.

Rezultatul restricțiilor dure impuse de guvern e o rețea de cluburi improvizate pe ascuns, unde spiritele se bucură la maximum de libertate. În loc să fie un club de noapte pe strada principală, casele goale devin temporar locuri de desfrâu. În loc de melodii permise de guvern, în boxe se aud trupe K-pop interzise. Sunt luate măsuri speciale ca să se asigure că sunetul nu se aude și din afară.

„Să te bucuri de ceva din Coreea de Sud e ilegal în Coreea de Nord," explică Je Son. „În cazul unui raid al poliției, dacă nu reușim să ascundem caseta sau CD-ul dinainte, va fi folosit ca probă împotriva noastră." Să fii prins cu materiale interzise poate duce la închisoare, muncă forțată sau mai rău. Amintește-ți, e o țară unde poți să fii executat pentru că te-ai uitat la emisiunile sud-coreene.

CD-urile cu K-pop luate pe ascuns sunt greu de ascultat într-o țară unde accesul public la curent electric nu e o normă, așa că studenții se folosesc în mod creativ de generatoare pe bază de petrol. În loc să le folosească pentru echipamentul industrial, studenții le utilizează ca să pună în mișcare amplificatoare. Din păcate, asta duce la mai multe probleme, decât să le rezolve. Nu doar că amplificatoarele sunt grele și dificil de aranjat, sunt și zgomotoase și cresc riscul ca autoritățile să îi audă.

Aici, oamenii se folosesc de o strategie din industria clandestină de DVD-uri din Coreea de Nord. Ca să se poată uita la filme ilegale din Coreea de Sud, multe familii se folosesc un DVD player cu două forme de alimentare, numit Notetell. Când bagă un DVD din Coreea de Nord în compartimentul aparatului, filmul din Coreea de Sud merge dintr-un USB, și astfel cetățenii pot să ofere dovezi că doar se uitau la un film nord-corean când au fost prinși. Stick-ul USB va fi ascuns sau aruncat. Studenții care plănuiesc o noapte de dans cu prietenii lor vor alege alege o soluție și mai puțin costisitoare: chitara.

După cum afirmă Je Son Le, chitarele nu lasă nicio urmă. Sunt ușoare, simplu de obținut, și – în caz că se apropie cineva – le permite studenților să treacă la melodii tradiționale și legale din Coreea de Nord. Muzica pe care o cântă e rapidă, și, în ciuda „Wonderwall-ului" cântat de amicul tău afon, ei sunt destul de talentați. Je Son Le a încărcat un exemplu de astfel de melodii pe Youtube.

Spre deosebire de vecinii din sud, Coreea de Nord nu se bucură de popularitatea în creștere a muzicii electronice. Povestea spusă de Je Son Le e una despre secrete și multă atenție. Ilustrează mult prea bine limitele extreme la care ajunge Kim ca să controleze populația. După cum e cazul cu multe forme ale expresiei în Coreea de Nord, să te bucuri de muzică e un joc de-a șoarecele și pisica; pentru fiecare gest brutal, există o reacție ingenioasă. Puși față în față cu decizia de a se supune și să supraviețuiască sau K-pop și să moară, tinerii care se opun guvernului din Coreea de Nord își fac propriul drum.

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre Coreea de Nord:
Ne-am întâlnit cu cei care au făcut filmul „The Interview" Am fost într-unul din restaurantele secrete de sclavi deținute de Coreea de Nord E foarte uşor să scapi nepedepsit pentru că dezinformezi despre Coreea de Nord