Cum și-au riscat viața în Cernobîl patru tineri care fac parkour

FYI.

This story is over 5 years old.

Sport

Cum și-au riscat viața în Cernobîl patru tineri care fac parkour

„Cea mai grea parte a fost să acceptăm că eram expuși în întregime radiațiilor și că trebuia să mergem mai departe", a explicat Leo.

Peste 50 de oameni au murit din cauza primei explozii, după care au fost zece zile de incendii care au forțat evacuarea a 350 de mii de rezidenți. Aproape un milion de oameni, cunoscuți ca lichidatori, au ajutat la minimizarea consecințelor accidentului. Aproape jumătate dintre ei au murit din cauza asta, în timp ce viețile supraviețuitorilor s-au scurtat.

Când a avut loc accidentul nuclear de la Cernobîl, în aprilie 1986, se spunea că zona nu va mai putea fi locuită pentru următorii 40 de mii de ani. Deși mulți încă trăiesc în apropiere și nu vor să-și părăsească locuințele, să stai în zona respectivă e ca și cum ți-ai semna sentința la moarte.

Publicitate

Sau poate că nu.

Hit the Road, un grup de parkour format din patru tineri din Paris, a mers în vară în centrul centralei nucleare. „Am vrut să vedem cu ochii noștri cum natura a colonizat spațiile urbane pe care le știm doar din ceea ce am citit sau am văzut în poze", a declarat pentru VICE Sports, Clément Dumais, un membru al grupului, într-un pub din Paris.

Dumais e co-fondatorul grupului din 2012, alături de Nico Mathieux și Paul RBD. După doi ani, a venit în echipă un alt parkourist, Leo Urban. Cu grupul acum complet, primul lor obiectiv a fost să se cațere pe Turnul Eiffel.

O piscină publică din Pripyat, primul oraș evacuat după catastrofă. Fotografie via Hit the Road

„A meritat din plin să mergem la Cernobîl", a zis Leo, „dar nu știam la ce să ne așteptăm, așa că ne-a lăsat fără cuvinte". Înainte să se strecoare prin orașul fantomă, grupul de parkouriști a vizitat Kiev ca să se întâlnească cu câțiva dintre traceurs, după cum sunt cunoscuți cei care fac parkour în orașul ucrainean.

În timpul petrecut în capitală au căutat buncăre abandonate. „Acolo am găsit costume și măști pe care le-am dus în zona interzisă", a zis Nico. Ne-a arătat una dintre măști, care arată ca cele dintr-un film de la Hollywood. „Toate erau din Războiul Rece, în caz că exista vreun atac nuclear. Le-am găsit în cutii de carton, noi-nouțe."

În Kiev s-au întâlnit cu cineva interesat de explorările urbane, care i-a dus în Cernobîl de trei sau patru ori cu ajutorul GPS-ului. „Știa drumul și știa și unde erau punctele de verificare ale poliției, dar, cel mai important, știa cum să le evite", a explicat Paul. Sunt multe puncte de control ale armatei în jurul centralei nucleare, care impiedică accesul în zona interzisă. Cei care încalcă legea pot intra la închisoare fără proces.

Publicitate

„Am condus din Kiev până într-un loc la 12 mile distanță de primul punct de control. Apoi ne-am cățărat printr-o gaură a gardului din sârmă și am început să mergem", a zis Leo. În prima noapte au mers 12 ore.

În centrala nucleară, munca de izolare a sarcofagului perforat continuă cu riscuri mari de expunere la radiații, d-aia sunt trupe armate acolo și interdicția pentru civili.

„Ca să-i evităm pe unii dintre gardieni a trebuit să trecem prin zone extrem de radioactive care ne-au cam îngrijorat", a recunoscut Clément. „Leo s-a ales cu o tăietură în palmă și când am măsurat radioactivitatea cu dispozitivul Geiger am văzut că era extrem de mare." Vegetația pe care au atins-o era de 14 ori mai radioactivă decât limita normală.

E cunoscută ca „Zona Moartă" pentru că nu există viață umană, dar natură e din plin. Fotografie via Hit the Road.

Limita de radioactivitate zilnică e 0.30 mSv. Grupul a atins 5.20 mSv în pădure, dar doar în expunerile concise. Au dormit în locuri în care radiațiile nu depășeau limita, dar tot au trebuit să fie atenți. „Eram uimiți de ceea ce vedeam și ne doream să ne întoarcem acasă", a zis Leo.

Ca să ajungă în Pripyat, orașul fantomă aflat la trei mile de Cernobîl, care a fost evacuat la 36 de ore după accident, Hit the Road a trebuit să treacă prin râuri, păduri și să meargă pe urmele căii ferate. „Eram obosiți de la atâta mers, așa că am făcut puțin parkour. Mai mult am explorat orașul și împrejurimile", a zis Nico, uitându-se la adidașii lui. „Pe ăștia îi purtam și atunci. Sunt buni la parkour, dar nu și pentru mers. Cel puțin nu atâtea mile."

Publicitate

Membrii grupului au mers aproape o sută de mile prin zone radioactive, în doar patru zile. Fotografie via Hit the Road.

„Cea mai grea parte a fost să acceptăm că eram expuși în întregime radiațiilor și că trebuia să mergem mai departe", a explicat Leo. Ceilalți dădeau din cap. Parkourul e viața lor: o disciplină care trece dincolo de limitele lor mentale și fizice. Și exact asta au făcut și în una dintre cele mai radioactive zone ale planetei.

Când au mers din Paris în Cernobîl, au făcut și o călătorie din secolul 21 în realitatea blocului sovietic din anii 1980. E o zonă neatinsă: totul arată ca și cum ar fi fost abandonat de familii care nu se mai întorc niciodată. Sunt simboluri comuniste peste tot.

„Am crezut că după ce și-au terminat treaba lichidatorii, nu mai e nimic de făcut în Cernobîl. Însă am realizat că, dacă ucraineanii n-ar fi studiat și păzit locul, radioactivitatea ar fi ajuns mult mai departe", a zis Paul. „Părea că s-a întâmplat cu mii de ani în urmă, dar au trecut doar 30 de ani", a zis Clément înainte să plece.

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre radiații:
Negarea radiaţiilor
Cum să nu fii român prost pe internet: Radiații
Poze din Ciudanoviţa