Ce s-ar întâmpla dacă Statul Islamic ar învinge?

Peste cincizeci de analiști de la US Central Command au declarat recent că estimările așa-numitelor slăbiciuni ale Statului Islamic (SI) au fost exagerate cu mult. Dacă sugestiile acestor analiști sunt corecte, poate că e timpul să ne punem întrebarea pe care toată lumea încearcă să o evite: Ce se întâmplă dacă nu putem învinge Statul Islamic? Oare ar trebui să recunoaștem că există posibilitatea ca ISIS să obțină victoria?

Nu vorbim despre genul de victorie în care lumea e total consumată de ambițiile apocaliptice ale liderilor megalomani de la SI și în care toți vom fi obligați să ne convertim ca să nu murim. Vorbim de genul de victorie în care va trebui să fim de acord cu existența lor și cu faptul că SI ne vor fi mereu dușmani de moarte. Practic, e vorba de un scenariu în care ei își creează acest califat pe teritoriile pe care le controlează deja și reușesc să-i protejeze cu succes granițele.

Dintr-o anumită perspectivă, SI face deja asta. Îndeplinește deja cerințele esențiale ale oricărui stat: plătește salarii municipale, eliberează documente de călătorie, are școli și spitale. Dar odată ce acest gen de administrație devine status quo , nu va mai trebui să învingem lideri sau să distrugem rețele teroriste ca să învingem ISIS, ci va trebui să distrugem un întreg sistem politic și militar, ceea ce nu e o misiune ușoară.

„SI construiește redundanțe în sistem", a zis Will McCants, autor al cărții Apocalipsa ISIS și director al proiectului Relațiile Statelor Unite cu Lumea Islamică. „Le dau comandanților și guvernatorilor mult mai multă libertate, așa că dacă se pierde califul, nu se pierde neapărat și califatul."

Majoritatea observatorilor sunt de acord că învingerea SI va fi mult mai dificilă cu trecerea timpului. Cu cât grupul supraviețuiește mai mult în ciuda coaliției internaționale care s-a format împotriva lui, cu atât își clădește mai multă credibilitate ca mișcare și cu atât îi crește abilitatea de a atrage luptători străini, ideologi radicali și auxiliari locali.

Nick Heras, un cercetător specializat în Orientul Mijlociu de la Centrul New America Security, a declarat pentru VICE News că, „fundamental vorbind, SI a obținut deja prima fază a victoriei, pentru că a supraviețuit mai mult de un an, deși a avut de luptat cu o coaliție intensă, multi-națională, condusă de americani. Și-au păstrat majoritatea teritoriilor câștigate în Irak și și-au extins teritoriul în Siria."

Ca să-și obțină victoria totală, SI nu trebuie decât să păstreze ce a obținut până acum - ca economie care poate genera venituri pentru a-și susține luptătorii, ca mișcare teologică pentru legitimizarea ambițiilor politice ale califatului și, cel mai important, ca organizație militară care continuă să se extindă și să cucerească teritorii noi.

„A doua fază pentru SI e să coopteze mișcarea revoluționară siriană ", a zis Heras, care a explicat că grupul nu poate avea succes ca mișcare religioasă decât atunci când îi vor jura credință toate celelalte grupuri de insurgenți, chiar și cele afiliate cu al Qaeda, precum Jabhat al Nusra.

Și dacă te gândești la mărimea teritoriului pe care SI îl administrează în prezent, acesta nu e un scenariu nebunesc sau imposibil. Potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, după capturarea vechiului oraș Palmyra în luna mai, SI controlează acum aproape jumătate din teritoriul Siriei (deși un număr mult mai mic din cetățenii ei). Ceea ce nu e doar vital pentru ideologia expansionistă SI; mai sugerează și că mișcarea revoluționară a Siriei s-ar putea să se îndrepte în direcția SI, la fel ca în Irak.

Și deși coaliția condusă de americani are o strategie pentru „degradarea și învingerea SI", aceasta se bazează pe o strategie de atacuri aeriene și asistență militară care nu se ocupă de catastrofele politice pe care le-a exploatat SI în primul rând – printre care sectarianismul, facționalismul și lipsa unui guvern reprezentativ. Și această strategie nu se aliniază nici cu prioritățile regionale ale celorlalte țări implicate în conflict.

Conform unui raport oferit redacției VICE News de către Verisk Maplecroft, o companie de management al riscurilor globale din Marea Britanie, interesele divergente pentru Orientul Mijlociu ale unor țări ca Iran, Arabia Saudită, Iordania, Turcia, Rusia și America au redus semnificativ posibilitatea unei uniri de care e nevoie pentru înfrângerea unei grupări cum e SI.

Vezi documentarul VICE despre Statul Islamic:

Astfel, apare posibilitatea ca țările vecine cu teritoriile SI să renunțe la ideea de a distruge SI și să dezvolte politici de adaptare, ceea ce ar defini și mai clar granițele Califatului.

„Există posibilitatea ca SI să devină un stat propriu-zis și să fim obligați să acceptăm treaba asta", a zis Ghaido Heto de la i-Strategic. „Statele din jur ar putea fi obligate să-și întărească granițele și să ajungă să negocieze cu SI în viitor. "

În ciuda numeroaselor succese ale SI, orice victorie ipotetică va trebui să se bazeze pe fundamentele islamice care au fost folosite pentru justificarea Califatului și aici SI se situează pe un teren nesigur, pentru că nu e acceptat de lumea musulmană.

În septembrie 2014, un grup de academicieni musulmani internaționali au publicat Scrisoarea către Bagdad , prin care resping declarațiile liderilor SI cum că gruparea ar reprezenta comunitatea musulmană globală sau ummah. Scrisoarea critică îndrăzneala „unui grup de câteva mii de oameni care se declară lider peste un miliard și jumătate de musulmani. "

Yasir Qadhi, unul dintre principalii academicieni musulmani din America și unul dintre semnatarii scrisorii, a declarat pentru VICE News că „Statului Islamic îi va fi imposibil să câștige susținere și popularitate dacă va continua această cale a brutalității sălbatice. "

A adăugat și că, „dacă SI ar fi mai uman, mai democratic, mai – îndrăznesc să spun – islamic, ar avea un succes mult mai mare decât are acum. "

Dar pentru alți lideri religioși, lipsa acceptării din partea comunității musulmane globale ar putea fi soluția pentru cei care doresc învingerea SI. Abdelaziz al Sheikh, principala autoritate religioasă din Arabia Saudită, a numit SI „principalul inamic al Islamului". Așadar, în loc să obțină susținerea musulmanilor care ar fi putut atrași de un proiect islamic precum Califatul, violența extremă a SI ar putea să le submineze succesul și să aibă ca rezultat o sferă mică de influență care să nu se extindă niciodată dincolo de teritoriile irakiene și siriene.

„Dacă nu există un segment semnificativ din lumea musulmană care să fie de acord să le urmeze ideologia, Califatul nu va deveni niciodată legitim", a zis dr. Qadhi.

În momentul de față, nu există nicio garanție că SI va triumfa și nicio garanție că va fi învins. Totuși, simpla supraviețuire a SI reflectă un fel de victorie, pentru că simpla sa existență continuă să sfideze toate așteptările.

„Trebuie să recunoaștem că SI e mult mai mult decât o grupare teroristă, mult mai mult decât o insurgență, dar nu trebuie să-i acceptăm statutul de stat ", a zis McCants. Și totuși, fără un plan coerent care să dezamorseze infrastructura SI și s-o înlocuiască cu soluții politice funcționale, sunt puține motive să ne așteptăm să dispară de la sine, cel puțin nu prea curând.

Urmărește-l pe Landon Shroder pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre Statul Islamic pe VICE:
Am fost în vizită prin Statul Islamic, ca să aflu cum funcţionează
Statul Islamic a publicat un ghid amuzant de supravieţuire în Occident, pentru agenţii secreţi jihadişti
Iată cum produce Statul Islamic copii soldați