DJ-ul britanic John Headley e sociabil și simpatic, dar de câțiva ani are un job macabru. După ce și-a început cariera în anii '90, ca DJ la nunți și aniversări, și-a extins afacerea și a devenit DJ la înmormântări și priveghiuri. Site-ul lui, Spirit in The Sky Entertainments, proclamă: „Părăsește lumea asta cu bucurie. Ia-ți rămas bun de la cei dragi pe muzica pe care petreceați împreună. Spirit in The Sky Entertainment se va asigura că cei dragi te vor ține minte ca pe o persoană care iubea viața."
Publicitate
Am stat de vorbă cu Headley, care ne-a explicat cum schimbă muzica procesul despărțirii de cineva drag. Ne-a spus care sunt cele mai cerute cântece.THUMP: Cum ai ajuns să pui muzică la înmormântări? John Headley: S-a întâmplat cam acum cinci ani. Am primit un telefon din senin și o femeie mi-a zis că mama ei murise și i-ar fi plăcut să aibă o petrecere la înmormântare, la care să se adune toți cei apropiați și să sărbătorească în amintirea ei.A fost o petrecere ca lumea. Doamna care murise suferise de o boală în stadiu terminal și avusese timp să-și organizeze înmormântarea. Voia o petrecere la care să se asculte cântecele ei preferate. Am înțeles despre ce era vorba. Voia s-o țină minte ca pe o femeie care a știut să se bucure de viață.Era sufletul petrecerii?
Da, chiar era. Chiar dacă e normal să suferim când pierdem pe cineva drag, e frumos să avem o zi în care să ne amintim de persoana respectivă cu bucurie.
Care muzică e cea mai populară la înmormântări?
Aș zice că muzica anilor '80 – Michael Jackson, WHAM!, Motown. De obicei, muzică veselă. Mi se cere mereu „Celebration" de la Kool and the Gang, „We are Family", de Sister Sledge, „All You Need is Love" de Beatles. Nu mi s-a cerut niciodată „My Way", al lui Frank Sinatra. Doar cântece vesele și săltărețe.Anul trecut a murit un prieten apropiat de-al meu, a avut cancer. A vrut să-i pun Kiss la înmormântare, a rămas rocker până la capăt. Și Guns N'Roses, din astea. A fost o înmormântare foarte colorată.
Publicitate
Cu ce închei de obicei petrecerea de înmormântare?
Dacă familia nu cere un ultim cântec anumit, păstrez atmosfera de veselie până la capăt, cu ABBA sau poate Frankie Valli and the Four Seasons – „Oh What a Night".Zi-mi cinci cântece pe care ți le-ai dori la petrecerea ta de înmormântare.
Aș vrea sigur Lynyrd Skynyrd – „I Know a Little", piesa de pe ultimul album pe care l-au scos în '70, înainte de accidentul tragic de avion. Aș vrea și o piesă Beatles, și ceva de la AC/DC. „Hollywood Nights" a lui Bob Seger. Și Bruce Springsteen cu „Mary's Place". E o piesă veselă, frumoasă. Ție ce ți-ar plăcea?Nu știu, eu ascult muzică tristă. Probabil mi-ar plăcea o piesă de Leonard Cohen.
Maică-mea e înnebunită după Leonard Cohen.
Ai întâlnit oameni la priveghiuri cărora li se părea ciudat să fie acolo un DJ?
Da. Nu mulți. Unul, doi. Cred că la prima petrecere de genul ăsta a zis cineva: „E cam prea de tot să avem DJ."Ai mai multe evenimente din astea acum că s-a dus vorba despre ele?
Da. Încă nu știe destulă lume, dar bănuiesc că o să se transforme într-un curent.Înmormântări o să existe mereu.
Asta-i clar. Botezuri, nunți, înmormântări, toți trecem prin ele.Care e cel mai ciudat cântec care ți-a fost cerut la o înmormântare?
„Highway to Hell" de la AC/DC. E un cântec foarte bun, dar pare ciudat în contextul unei înmormântări.Poate fi și amuzant.
Să vezi, anul trecut a murit soțul unei doamne, la cincizeci și unu de ani. Nu-l știam foarte bine pe tip, mi-am făcut doar jobul, am pus muzică, am zâmbit. Acum două săptămâni am primit un telefon: „Salut, John. Ești liber peste o lună, să pui muzică la ziua mea de naștere?"
