17 ani

Am trăit o zi ca la 17 ani, ca să văd dacă mai știu să mă distrez ca-n adolescență

Aia era vârsta la care încă era social acceptat să te hlizești în receptor după ce dai telefoane la întâmplare, să ieși în oraș fără un șfanț în buzunare sau chiar să-l asculți neironic pe Tudor Chirilă.