10 întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unei stewardese din România

Pe când eram eu în facultate, toate tipele visau să se facă stewardese. Era așa, o chestie cool, de prestigiu, să porți uniformă din aia tip, bască mișto pe cap, să dai ordine prin avion și să învârți banii cu lopata. Așa le vedem eu, p-atunci, cu mintea mea crudă de tipă angajată la o agenție de turism și care spera să facă trecerea către viața mișto de însoțitor de bord la Tarom, să zicem.

Și bănuiesc că tu, ca bărbat, ești și mai fascinat de ele, că doar există un motiv pentru care ăștia din sex-shop-uri au la vânzare și uniforme de stewardese. Dar să n-o dăm în aiureli! Spuneam că mi se pare foarte șmecher să fii una dintre fetele astea și pentru că ai șansă să vezi atâtea țări și să cunoști cei mai mișto bărbați care există pe pământ: piloții de avion. Cu care, la o adică, poți să faci și sex la 10 000 de m altitudine, nu-i așa? Nope!

Despre asta și alte mituri sau adevăruri legate de viața însoțitorilor de zbor am vorbit cu Cristina Toader, trainer Cum Ajungi Stewardesă, fostă stewardesă Emirates și Wizz Air.

VICE: A fost vreun moment în zbor în care te-ai panicat şi ţi-ai zis: „Gata, cred că e sfârşitul!"
Cristina: În 2010, am obţinut primul job de stewardesă, mai întâi la o companie din România, apoi, după 1 500 de ore de zbor, am plecat în Orient. Am în total aproape 4 000 de ore de zbor, atât în România, cât şi în Orient. Apoi, am avut nevoie de o pauză. Îmi doream stabilitate şi o familie, pe care nu le puteam obţine ca stewardesă la Emirates. Dar nu exclud să revin cândva la zbor fiindcă aviaţia este un microb de care nu scapi niciodată.

Din fericire, deşi am avut două aterizări de urgenţă, nu am avut astfel de momente de panică. În plus, accidentele aviatice sunt extrem de rare, iar situaţiile limită foarte puţine.

Este adevărat că stewardesele câştigă foarte bine?
Este adevărat că salariul de stewardesă este unul bun, mai ales comparativ cu salariile din ţara noastră. Dacă faci comparaţie cu America sau cu Vestul Europei, vei vedea că este un salariu mediu. Tocmai de aceea marile companii fac recrutări în Estul Europei, în ţări ca România, Bulgaria, Serbia sau Grecia, unde cererea pentru o astfel de poziţie este foarte mare. O stewardesă în ţara noastră câştigă în jur de 1 000 - 1 500 de euro pe lună, în funcţie de cât de mult zboară. În Orient trece uşor de 2 000 – 2 500 de euro. Dacă vorbim despre aviaţia privată, deja sumele se dublează, însă acolo este nevoie de experienţă anterioară în cabinele Business Class sau First Class, la marile companii din lume.

Dacă nu te-a înzestrat natura, ai şanse să lucrezi că stewardesă la o companie din aia mișto? Mi se pare că toate fetele astea arată că nişte manechine.
Nu e adevărat. S-a creat acest mit în ceea ce priveşte aspectul fizic, dar nu este o condiţie obligatorie. E adevărat că e important să arăţi şi bine, că trebuie să ai o anumită înălţime (trebuie să atingi, cu mâna, pe vârfuri, 212 centimetri) şi să încapi pe culoarul avionului şi pe jump seat, deci clar trebuie să fii bine proporţionată.

Tocmai la companiile mari contează mai mult de-atât. Se caută o personalitate frumoasă, calităţi diferite, punctualitate, empatie, limbi străine. Şi, dacă ai aceste calităţi, cu siguranţă mai închid ochii dacă nu arăţi ca un manechin.

Bine, și ce altceva ar trebui să mai poți face, ca să ai șanse la recrutare?
Există nişte condiţii obligatorii, care ţin de nişte reguli internaţionale. Ți le enumăr aici: engleza cel puțin la nivel mediu, pentru că întreg limbajul aviatic este în limba engleză şi toată comunicarea între membrii echipajului se face în engleză. Înălţimea propriu-zisă nu contează, atât timp cât nu ai 1,30 sau 1,90, ca femeie.

Neoficial, există și companii care cer o anumită înălţime minimă (1,65 m la Wizz Air, 1,60 m la Gulf şi Oman Air). Trebuie să fii capabil să înoţi, fără vestă de salvare, vreo 200 de metri. În timpul trainingului, există proba de înot şi simulator pentru aterizare.

În acest job, nu sunt permise tatuajele la vedere, adică pe faţă, gât, braţe, mâini, picioare. Dacă ai în alte zone ale corpului şi sunt acoperite de uniformă, e în regulă. Nu sunt acceptate semne din naștere inestetice sau urmele de arsuri sau de operații, pe faţă sau mâini sau oriunde ar putea fi la vedere pentru pasageri.

Dacă, în Europa, vârsta minimă pentru a aplica pentru jobul de stewardesă este de 18 ani, despre vârsta maximă nu este stipulat nimic. Însă, neoficial, dacă ai peste 40 de ani, şansele tale de reconfigurare a carierei scad.

Dantura ta trebuie să fie frumoasă, albă şi îngrijită, fără lipsă de dinţi sau masele la vedere. Iar, dacă porţi aparat dentar, trebuie să aştepţi până când îl dai jos că să poţi aplica pentru jobul de stewardesă. Dacă porți ochelari, trebuie să ai dioptrii în limite normale. Limita diferă de la o companie la altă, dar se încadrează, de obicei, fie între +/-4 dioptrii, fie între +/-5 dioptrii.

Ținuta însoțitoarelor de bord trebuie să fie într-un anumit fel? Am văzut că își poartă părul mereu prins și au pantofi cu toc.
Da, stewardesele trebuie să aibă mereu părul prins - coadă de maximum 30 de centimetri sau coc. Dacă părul e tuns bob, nu trebuie să atingă gulerul sacoului. Manichiura trebuie să fie perfectă, mâinile sunt semnătura unei stewardese, pantofi cu toc, însă nu cu toc cui, pentru a nu pune viaţa cuiva în pericol.

Pe vremuri, erai chiar şi cântărită înainte de fiecare zbor, acum nu se mai face asta decât la unele companii din Asia. Totuşi, dacă nu mai încapi în vechea uniformă şi ceri să fie schimbată cu un număr mai mare, vei avea ceva probleme şi vei fi obligată să intri la dietă.

Există invidii între stewardese, ca în filmul ăla cu Gwyneth Paltrow şi Christina Applegate? Oriunde lucrezi cu atât de multe femei există invidii. Însă, acum, comparativ cu felul în care se lucra pe vremuri, orarul este făcut de un sistem electronic, aşa că nu poţi acuza pe nimeni că îţi dă zboruri proaste şi blondei de lângă, zboruri bune.

În plus, schimburile de curse nu se fac telefonic, ci tot printr-un sistem prin care ai nevoie de câteva aprobări. Aşadar, tocmai din cauza acestor probleme şi discuţii, s-a încercat uniformizarea programului de zbor, astfel încât să nu existe discriminare şi toată lumea să fie mulţumită. Nu neg că în trecut existau discuţii şi poate că unele stewardese erau favorizate pe anumite curse.

Se face sex în cabina piloţilor?
Categoric, nu! Cel puţin la companiile aeriene unde am lucrat eu. Poate la cele mai mici, de prin alte ţări, însă marile companii aeriene ţin nu doar la siguranţa pasagerilor, dar şi la regulile de conduită etică. Cred că totul porneşte de la filmele americane.

Dar sexul în toaletă este o obișnuință, nu?
În principiu, există o regulă generală în aviaţie. În timpul zborului, stewardesa verifică toaletele la fiecare 30 de minute, să nu fie fum, foc și alte probleme care pot pune în pericol siguranţa zborului. Și de multe ori, însoţitoarele de zbor au parte de surprize care te ajută să orbeşti repede şi sigur!

Deschizi uşa toaletei să verifici dacă e vreo problema și dai peste un cuplu iubăreț în baie. Încă se întâmplă frecvent, şi nu doar în filme. Bine, mai deranjant decât asta e când constaţi că butonul de tras apa la toaletă este un mister total pentru majoritatea pasagerilor.

Până unde merg bărbații cu aluziile sau propunerile sexuale pentru stewardese?
Iarăşi ne lovim de preconcepţii în acest caz. E adevărat că atunci când lucrezi zi de zi cu câteva sute de pasageri, ai parte de diferite propuneri. Pasagerii sunt, însă, discreţi, fac complimente subtile sau, în cel mai rău caz, îţi înmânează cartea de vizită sau un bileţel cu numărul de telefon.

Nu se întâmplă atât de des precum crezi ca o stewardesă să fie agasată de un pasager, fiindcă ţine de ea să reuşească să pună o barieră.

Unde se duc stewardesele după ce avionul lor ajunge la destinaţie?
La companiile low-cost, zborurile sunt dus-întors, aşa că echipajul nici nu coboară din avion, ci doar îmbarcă noii pasageri şi revine la destinaţie. La companiile mari, după fiecare cursă mai lungă de patru ore jumate până la cinci ore există layover, cu durata de la 24 de ore la 72 de ore, depinde de continent.

Imediat după zbor, echipajul merge la hotelurile de patru şi cinci stele puse la dispoziţie de companie. Pe durata şederii în acel oraş, stewardesele pot să facă orice doresc, cu condiţia să fie înapoi la hotel la timp pentru wake-up call.