10 întrebări pe care mereu ai vrut să i le pui unui pilot

Zborul cu avionul obișnuia să fie o afacere glorioasă, dar de când pasagerii au început să se îmbarce în avion în pijamale și liniile aeriene au început să amenințe cu taxă la toaletă, gloria s-a mai terfelit.

Totuși, este o afacere scumpă: zborurile nu sunt ieftine și deși nu există garanția unui job la final, cursurile de a deveni pilot pot fi la fel de scumpe cât o casă în oraș. Manuel din Germania nu a reușit să-și găsească un job ani de zile după ce a terminat cursurile, dar, într-un sfârșit, a găsit ceva după ce s-a mutat în Marea Britanie, iar acum zboară pe rutele de sărbători prin toată Europa.

Oamenii care se roagă la extratereștri

El a fost dispus să răspundă la toate întrebările pe care am vrut să le pun unui pilot, deși nu a vrut să-i menționăm numele de familie sau compania aeriană pentru care lucrează. Însă a vrut să sublinieze că jobul de pilot e cea mai tare meserie din lume.

VICE: Chiar e o muncă să pilotezi un avion sau doar activezi pilotul automat și cam atât?
Manuel: Eu folosesc pilotul automat la scurt timp după decolare și înainte de aterizare, deci aproape tot zborul. Compania aeriană pentru care lucrez impune asta, pentru a micșora riscul ca piloții să se poarte ca niște cowboy în aer. Ei s-au confruntat cu astfel de chestii în trecut, de exemplu cu piloți care accelerau când se apropiau de aeroport. Asta e o manevră foarte periculoasă și consumă mult combustibil, deoarece deseori însemnă că avionul trebuie să crească din nou în altitudine înainte de aterizare.

Dar când ești la o altitudine mare și tot ce trebuie să faci e să menții cursul de zbor și să monitorizezi viteza, începi să te plictisești. Ăsta e încă un motiv pentru care e bine să folosești pilotul automat, care face doar ce-i spun eu să facă, oricum. Eu trebuie să setezi ajustările în funcție de altitudine, rută și să accelerez manual. În timpul zborurilor lungi, când nu se întâmplă nimic, eu citesc ziare sau cărți sau mă uit la stele. Mai avem și un iPad cu toate manualele și informațiile despre aeroporturi, e un PDF de 20 de mii de pagini, ca să te țină ocupat.

Cât de mult câștigi?
Eu fac între 8 000 de euro și 10 000 de euro pe lună, fără taxe. Dar clișeul că piloții câștigă o grămadă de bani nu mai este valabil. Sunt o grămadă de piloți care au salarii mici. Unii câștigă doar 1 200 de euro pe lună în primii ani, iar din salariul ăsta ei trebuie să plătească și datoria de la școală de aviație, care este foarte mare.

Dacă vrei să devii pilot, trebuie să-ți asumi o datorie financiară enormă. Eu a trebuit să fac un împrumut pentru cursurile mele, care m-au costat 115 000 de euro. Nu am putut să fac un credit pe numele meu, dar din fericire părinții mei m-au ajutat. După cursuri, nu mi-am găsit de lucru la nicio companie aeriană timp de trei ani. Mulți oameni care au plătit atâția bani pentru cursuri nu au fost niciodată angajați.

E adevărat că mulți piloți sunt alcoolici?
Nu cred că sunt mai mulți alcoolici piloți decât în alte profesii. Dar am auzit multe povești despre piloți care au zburat sub influența alcoolului. În Germania există un program de Alcoolici Anonimi pentru piloți, deci e un lucru recunoscut. Plus, se fac testări de alcoolemie înainte și după zboruri, iar în general inspecțiile sunt destul de stricte.

Poți să furișezi droguri pe zborurile tale?
Nu mi s-a cerut niciodată să fac asta și nu ar fi ușor. Echipajul e verificat și mai amănunțit decât pasagerii. Noi suntem verificați separat ca să evităm cozile, dar procedura e la fel, câteodată chiar mai strictă. De exemplu, pasagerii au voie să ia bunuri în valoare de până la 430 de euro, în timp ce membrii echipajului au voie doar până la 70 de euro.

Ai fost vreodată aproape de un accident aerian?
Mi s-au întâmplat câteva lucruri minore. De exemplu, s-a stricat un generator. Cu altă ocazie, pilotul automat nu a mai funcționat. Cea mai mare sperietură a mea a fost în timpul unei aterizări în Bristol, când eram co-pilot. Pista de aterizare din Bristol e foarte scurtă și e o pantă abruptă la capăt. În ziua aia ploua și bătea vântul, iar căpitanul a ratat momentul ideal de aterizare. Am continuat să planăm deasupra pistei. Din moment ce avionul nu ar fi avut cum să se oprească la timp și cel mai probabil am fi căzut de pe pantă, a trebuit să preiau cârma de la căpitan și să încerc încă o aterizare.

Căpitanul a înmărmurit, nu se putea mișca. A trebuit să-i iau mâna de pe cârmă. După ce-am aterizat, el și-a cerut scuze față de mine, așa că nu am făcut prea mult tamtam pe tema asta. Iar pasagerii nu au avut habar cât de aproape eram să ne accidentăm.

Cu câte însoțitoare de zbor te-ai culcat?
Nu m-am culcat cu nicio stewardesă și nu am făcut niciodată sex pe avion. Dar, în general, clișeul despre piloți și stewardese e adevărat. În fiecare zi aud de la colegi cu cine s-au mai culcat cu o noapte înainte sau săptămâna trecută. Pe zborurile de lungă durată, există o cabină pentru echipaj, unde oamenii fac mereu sex. Am auzit și povești despre căpitani care și-au tras-o cu copiloți în cabina de zbor.

Te ajută uniforma să agăți femei?
Ei bine, mereu încerc să-mi păstrez uniforma curată și să mă asigur că hainele sunt călcate. Dar, după muncă, mă schimb cât pot de repede din uniformă, ca să nu atrag prea multă atenție. Toată lumea se uită la tine când porți costumul de pilot, atât la aeroport, cât și în oraș. Femeile tind să mă ignore în cluburi și baruri, dar, când sunt în drum spre aeroport, îmbrăcat în uniformă, mereu mă observă.

Cât de periculos e cu adevărat dacă nu dau telefonul pe modul avion în timpul zborului?
Dacă e doar un pasager care lasă telefonul deschis, atunci cel mai probabil nu o să se întâmple nimic. Dar dacă sunt mai mulți care fac asta aproape de cabina de zbor, o să auzim feedbackul în căști. Zgomotul ăla e mai tare decât mesajele radio și pot deranja device-urile de navigare. Nu GPS-ul în sine, ci device-uri care înlocuiesc GPS-ul în caz de urgență.

Când pilotul german Andreas Lubitz a prăbușit intenționat un avion de la Germanwings, în martie 2015, a schimbat cu ceva condițiile piloților?
Eu nu lucrez pentru o companie aeriană germană, dar sunt german. Unii dintre colegii mei au făcut câteva glume stupide. Odată, când eram în cabina de zbor, o stewardesă m-a întrebat dacă intenționam să mă sinucid. Poate era doar o glumă din partea ei, dar eu nu glumesc cu lucrurile astea.

Tind să cred că Lufthansa, compania care deține Germanwings, a avut de-a face cu niște consecințe mai serioase după accidentul lui Lubitz. Ei erau complet conștienți de starea lui mintală. Atunci când treci prin procesul de selecție pentru un job la o companie aeriană, există mereu un test psihologic care e cel mai important criteriu. El a fost angajat, deși avea probleme de pe-atunci și lipsise de la cursuri câteva luni pentru tratarea depresiei. Linia aeriană nu și-a cerut niciodată scuze pentru ce s-a întâmplat, iar eu cred că ar trebui.

Cum e să fii responsabil pentru atâtea vieți?
Cu siguranță e o responsabilitate mare. De asemenea, e tare să ai autoritatea să dai comenzi oamenilor ca să le asigur siguranța. Echipajul de zbor și de la sol trebuie să te asculte literă de lege. Iar la sfârșitul zilei e minunat să simți cum puteau să se întâmple atât de multe lucruri greșite, dar tu ai avut grijă de sute de oameni ca să ajungi teferi acasă.