Am stat în depozitul eMAG de Black Friday ca să văd de unde vin produsele pe care încă le aștepți

Black Friday a ajuns în România în 2011. În primii doi ani, magazinele au lucrat „în orb". Știau cum merge sistemul în afară, dar nu găseau soluția potrivită ca să facă profit și aici. Desigur, s-a ajuns la țepe, modificări de prețuri, livrări deficitare și promisiuni neținute. În cinci ani, piața s-a mai maturizat. Dar nu până la capăt, că-n 2016 Altex a promis reduceri „ca de Black Friday" încă din primăvară.

În România, cel mai mare magazin online e eMAG. În ziua de Black Friday, la deschidere, aveau 450 de mii de oameni simultan pe site care cumpărau orice, atât timp cât era la reducere: 13 kile de aur, 113 bijuterii cu diamant, 31 de mii de scutece, 25 de mii de anvelope - în total, 1,1 milioane de produse în mai puțin de o zi. M-am dus în vizită prin depozitul magazinului, ca să văd haosul prin care trec toate produsele tale înainte să te trezești cu ele în fața blocului.

Acolo unde se termină Militari începe economia consumistă a României în cea mai fragedă și frumoasă imagine a ei, cu kilometri pătrați de depozite de orice fel, către care merg microbuze „cursă specială" și dinspre care pornesc camioane mai mici și mai mari.

Depozitul eMAG e la vreo șapte kilometri de ultima stație de metrou. Din sud vine marfa, prin nord iese spre curieri. De acolo nu pleacă nimic direct spre curierii care livrează produse, ci totul e trimis spre depozitele lor.

În sud sunt angajați care sortează tot ce vine, pun etichete, împachetează și trimit spre partea cealaltă sau pe rafturi. Ca vizitator, n-am avut acces acolo. Mi s-a spus că aș fi încurcat fluxul, dar eu cred că se temeau c-aș fi descoperit formula magică a logisticii. Am avut voie până la mijlocul spațiului, unde teancurile cu pachete ajungeau până la tavan, cam până în două etaje.

Angajații se deplasează cu diverse echipamente, unii pe jos și se asigură că nimic nu e furat, alții pe niște scutere electrice. Cei care mută produse dintr-o parte în altă au stivuitoare. Mai există în anumite spații benzi de sortare și televizoare pe care sunt inventariate produsele.

Toată munca de Black Friday începe cu câteva luni înainte, dacă nu chiar cu un an. În fiecare an s-a vândut și mai mult, iar curierii și depozitele au trebuit să devină mai rapide. De câțiva ani, în spații atât de mari, cu atât de multe produse, angajații au fost dotați și cu PDA-uri prin care li se spune când trebuie preluat un produs și unde trebuie dus. Informațiile sunt scanate prin coduri de bare lipite pe pachete.

Dacă ai urmărit Black Friday încă de la început, probabil ai observat că apar lucruri extrem de dubioase la ofertă. Ăia de la eMAG au pornit moda asta cu surprizele, au vândut mașini, benzină, aur și contracte la furnizorul de energie electrică. După ei, au venit și alții și s-a ajuns, în prezent, la faptul că găsești aproape totul, de la decorațiuni interioare la mâncare pentru câini. Cea din urmă era prin aceeași zonă a companiei unde mai sunt și anvelopele. Aromaterapie, nu glumă.

Internetul a devenit un bazar pe care îl vizitezi în fiecare zi, iar de Black Friday e ca atunci când te pregătești de sărbători. Erau mii de cutii puse una peste alta și pe diverse niveluri și nu înțelegeam către ce fel de oameni pornesc toate dubioșeniile de acolo. La ieșire m-au scanat și percheziționat, pentru că ai voie să vezi, să pipăi, dar nu poți să iei și acasă.

Printre angajați sunt cei de la „securitate", cu veste verzi, dar camerele ascunse sunt de bază. „De unele dintre ele nici noi nu știm", mi-a spus Bogdan, cel care m-a condus prin depozit. Se vor fi învârtit prin acel loc aproximativ trei sute de milioane de lei numai după o singură zi de vânzări la preț redus, deci îți dai seama că nu-i de glumă.

Între cele trei ture dintr-o zi, angajații mai stau la o țigară afară. Cât am stat cu ei în afara depozitului am văzut zeci de oameni transportați din oraș spre locul acesta din Chiajna plin de depozite, care-i inima comerțului din România. Faci cam jumătate de oră pe jos până-n oraș.

Dincolo de depozitul eMAG este o altă lume. N-am avut cu ce să mă întorc în București și am refuzat un transport cu una dintre „cursele speciale", așa că am ales să merg.

Google Maps nu știe exact unde să te ducă. M-am băgat pe lângă un gard cu multe bălării până la alt gard peste care nu puteam să trec. M-am întors, am ocolit, am trecut pe lângă oameni care lucrau la o mașină, unii care spălau un stivuitor și un paznic care m-a privit cu un amestec de suspiciune și milă. Am ajuns la o poartă, unde un alt paznic dintr-un cuib alb și dreptunghiular de cioară mi-a zis că nu se poate, nu mai e nimic acolo, doar iarbă și o cale ferată fără vreun tren care să oprească. Am abandonat hărțile, americanii ăia din California n-au înțeles cum e periferia Bucureștiului.

M-am întors, am mers pe lângă camioane și autostradă, până la calea ferată, am trecut de ea și am mers până la Militari. „Ți-ai luat mașină de patron, boierule!", îi zice un paznic unui șofer care ieșea din curtea unui depozit.

Fie și doar cu această frază am înțeles că este o altă lume acolo, una care înțelege Black Friday ca ziua aia în care treaba începe dimineața și se mai termină peste o săptămână, când vor fi livrate produsele. Desigur, se fac pauze, dar pentru fiecare magazin nu e în joc miza livrării, ci miza promisiunilor pe care fiecare și le asumă anual destul de lejer.

În depozit, totul e cercetat informatic și de oameni angajați să facă asta, totul e contorizat și urmărit și abia de acolo începe drumul coletului pe care tu îl aștepți, încă de când ai stat treaz noaptea cu mausul în mână să prinzi oferta. Și încă mai sunt 51105 comenzi cerute de clienți prin Poșta Română. Poate din Chiajna pleacă toate acestea bine, urmărite și cu traseu prestabilit, dar să țină zeul discounturilor cu cei care au cerut produsele așa. A lor e adevărata depresie post-shopping (dacă o exista așa ceva).