Am încercat un gin italian cu fulgi de aur de 24 de carate ca ultimul bogat

Scrolam compulsiv pe Instagram, ca toată lumea în pandemie, când ceva mi-a atras atenția. Un gin care conține aur de 24 de carate. 25K Gin e un gin italian în care plutesc bucăți de aur. Cum am văzut fotografia, mi-am zis că trebuie să-l încerc, într-un fel sau altul.

Dar înainte să vorbim despre motivele pentru care niște italieni au vrut să facă ginul ăsta, o mică introducere despre ce înseamnă ginul în ziua de azi.

În ultimii ani, băutura a revenit la modă mai ceva ca în Londra secolului 18 (bine, nu chiar așa, exagerez). Timp de peste un deceniu, ginul a fost regele băuturilor spirtoase, la nivel de producție. Momentul hotărâtor a fost în 2006, când a avut loc o renaștere a cocktailurilor sofisticate. Și, din 2008, o nouă legislație europeană a deschis ușile producției de gin și în Italia, unde ienupărul crește în unele grădini.

Brandurile care produc gin italian se împart în microdistilerii (ca asta sustenabilă pe care am vizitat-o), companii mari și oameni care investesc în propria lor rețetă pe care o vând companiilor. Evident că, dacă nu cumva vrei să faci cea mai stupidă investiție din viața ta pe o piață ultra-saturată, trebuie să creezi ceva diferit.

Proiectul a început de la pasiunea mea de a crea băuturi spirtoase, mi-a zis Riccardo Lorenzon Vos care, împreună cu Cristina Bretoni și Simone Arici, e unul dintre fondatorii 25K Gin. „Noi avem, de fapt, o companie de producție video, dar în 2016 am început să experimentez: de exemplu, îmi plăcea să amestec vodcă cu gin, să mă joc. Și, tot așa, în joacă, am creat rețeta pentru un gin care îmi plăcea, dar căruia îi lipsea ceva.” Riccardo și partenerele lui de afaceri au mers în Calabria, unde o bunică le-a oferit lemn dulce și au realizat că aceea era aroma care lipsea.

„Nu voiam să facem modelul tipic de gin londonez, mereu am păstrat influența factorilor italian și mediteranean. La baza de arome mediteraneene, am adăugat aroma neobișnuită de lemn dulce, care i-a dat un gust diferit și o culoare de chihlimbar pe care rar o întâlnești la ginurile mediteraneene. Când am văzut culoarea, ne-am întrebat: de ce să nu diversificăm complet și să punem niște fulgi aurii în el? Evident că nu există aur de 25 de carate. Ne-am imaginat că a 25-a carată e chiar ginul și așa a ieșit numele.”

Deocamdată, producția de 25K Gin se limitează la câteva mii de sticle. Evident că a fost produs pentru o piață de bunuri de lux. Și a fost creat pentru persoanele cărora le face greață ginul foarte sec. Pe scurt, are un gust fin, aproape dulce, potrivit pentru toate gusturile. Se bea și simplu, dar și în combinație cu apă tonică.

Când a ajuns mostra de gin de la companie, era zece dimineața și tocmai luasem micul dejun, așa că n-am rezistat și l-am gustat. Mai întâi sec, fără gheață, după care am adăugat și tonic. Avea un gust ciudat, nu părea deloc să fie gin. Prezența lemnului dulce și a anasonului m-a dus cu gândul la lichiorul Varnelli, care se pune în cafea. Pe scurt, aceste două ingrediente acoperă aroma ienupărului.

Dar important pentru un gin e să fie distilat din ienupăr. În rest, poți adăuga ce arome vrei. Tot gin se cheamă, chiar dacă are mai mult gust de anason. Pe scurt, pentru gustul meu, a fost ceva foarte dulce, care mi-a rămas o vreme în gură. Dar dacă adaugi tonic, se schimbă treaba: obții o licoare fresh și interesantă, care face minuni.

Pentru a întări factorul de lux și manufactură, fiecare sticlă are o etichetă din metal făcută manual, iar aurul e introdus tot manual. „Primim praf de aur și frunze de aur comestibile și le punem chiar noi în sticle. Praful îl turnăm cu o solniță, iar frunzele le fărâmițăm cu mâna”, mi-a zis Riccardo.

Riccardo și partenerele lui de business au și o casă de producții video. Așa că și imaginea ginului a fost importantă pentru ei. Ginul îți vine acasă într-o cutie de lemn pe care o poți personaliza. Costurile sunt între 18 euro pentru o sticlă de o sută de mililitri și patru sute de euro pentru o sticlă de trei litri. Mai sunt și sticle de gin învechit în butoaie de sequoia, care are o tentă de caramel și note florale și se recomandă să fie consumat sec. O astfel de sticlă poate ajunge la șapte sute de euro. 

Mereu am avut fiori pe șira spinării când am ingerat aur, de parcă ar fi ceva normal. M-am gândit adesea că e ca un substitut pentru parmezan pe paste pentru magnații ruși. Am gustat aur în risotto, pe friptură, pe sparanghel, dar nu l-am mai băut până acum. Evident că nu are niciun gust, e doar o idee care să îi atragă pe cei care vor să-și impresioneze musafirii cu un produs de lux.

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.