Cum a fost Jador interzis în Timișoara pe motiv de manele, cât primarul Fritz se visează fotbalist

Pe muzică pare că toată lumea are păreri. Mai ales când e vorba de acea muzică. Un scandal cu iz de rasism s-a pornit la Timișoara, orașul în care Jador și Aza urmau să țină un concert în Sala Capitol a Filarmonicii Banat. Concertul i-a isterizat pe elitiști care au alergie la manele, iar directorul Filarmonicii a anulat evenimentul. Jador evident s-a supărat și i-a acuzat de rasism pe primarul Dominic Fritz și pe consiliera locală Roxana Iliescu, cei care, după spusele cântărețului, ar fi orchestrat anularea evenimentului.

Roxana Iliescu este o consilieră locală, de profesie avocat, care vine din partidul Pro România condus de Victor Ponta. Eu din postarea doamnei n-am înțeles exact ce o nemulțumește, că se vor cânta manele la Filarmonică, că Fritz l-a schimbat pe fostul director, că nu îi place de directorul interimar sau e pur și simplu supărată că liderul partidului său este printre puținii politicieni influenți cărora nu li s-a făcut o manea cu dedicație.

Jador a venit cu un clip în care o acuză pe Roxana că „a făcut consiliu’ special pentru Jador să nu vină acolo”. Independent de ce ar fi fost cântat la Filarmonică, treaba asta sună a răfuială politică între USR și Pro România. Cântărețul a spus că el nu vrea să mai cânte în Timișoara, dacă tot duduie rasismul și elitismul de fațadă în orașul ăsta care nu-i la prima interzicere a manelelor. 

Pe fondul ăsta, când și Dominic Fritz a fost acuzat de discriminare, primarul s-a trezit să fie echidistant. Întâi, a spus că Filarmonica e autonomă. O fi în subordinea Consiliului Local Timişoara, dar „are personalitate juridică proprie şi directorul este perfect capabil să ia decizii”. Și pentru că Fritz nu mai găsea scuze, a aruncat-o pe-aia grea: „Din câte am înţeles din presă, domnul a început să vândă bilete pentru un spaţiu pentru care nu avea contract.” Prostia e imensă, pentru că primarul nu „înțelege” din presă. El vorbește cu oamenii lui – care știu situația mai bine – ca să înțeleagă.

Poate însă că Fritz n-a vrut să înțeleagă, ceea ce s-ar putea intui din ce-a urmat: „Poate şi eu îmi doresc să joc fotbal în Arena Naţională, dar asta nu înseamnă că încep să vând bilete pentru un meci de acolo şi să mă plâng de discriminare când acest lucru nu este posibil.” Practic, nimeni – nimic și Fritz care, ca predecesorul Nicolae Robu, încearcă să se scoată prin fotbal. 

Răspunsul lui Dominic Fritz e clar unul lipsit de empatie. Chiar dacă nu există dovezi că „ar fi orchestrat” anularea concertului, nici nu l-a susținut câtuși de puțin sau să încerce să ofere un răspuns mai util decât birocrație. Cel mai grav mi se pare că prin declarația sa bagatelizează ideea de discriminare, deși de-a lungul timpului el însuși a trecut prin episoade de discriminare, încă de când candida și până la perioada restricțiilor. Oamenii l-au susținut atunci, pentru că fenomenul xenofobiei este unul real în România, așa cum este și cel al rasismului împotriva romilor.

Cum concertul ar fi trebuit să se întâmple în România, cu aprobare de la o instituție, tehnica „dosar cu șină” funcționează excelent. Organizatorii au depus o cerere pe 5 aprilie și avea termen 30 de zile soluționare. Concertul era programat pentru 17 mai, conform Opinia Timișoarei. Organizatorii au spus că aveau un acord verbal pentru susținerea evenimentului și totul era doar o procedură care oricum avea să se întâmple.

Convinși că li se va aproba cererea, pentru că așa au vorbit cu cei de la Filarmonică, organizatorii au început vânzarea biletelor. Doar că, după izbucnirea scandalului, Ovidiu Andriș, director interimar Filarmonica Banatul Timișoara, a luat decizia să nu dea aprobarea. După cum a zis-o organizatorul evenimentului Mircea Anghel, pe 13 aprilie, pe la prânz, a fost sunat și i s-a transmis că nu se mai face nimic din cauză că vor fi cântate manele. Ca idee, postarea Roxanei a venit în aceeași zi, tot aproape de prânz.

Andriș a simțit însă că e momentul ca să distragă atenția cu altă schemă: acuzația că-i fake news. Ce anume? Concertul care s-ar fi întâmplat acolo. Doar că nu așa funcționează treaba cu fake news. Mă rog, el asta a folosit ca justificare pentru Press Alert. „De câte ori primim o cerere verificăm operatorii culturali pentru că este foarte important pentru noi ce fel de evenimente organizează”, a spus directorul interimar. 

Surprinzător sau nu, atitudinea a fost preluată și pe pagina de Facebook a Filarmonicii. „[...] există spații mai mult sau mai puțin adecvate pentru a surprinde valoarea diferitelor acte artistice propuse”, susține Filarmonica. Altfel spus, zi-mi că urăști manelele și o arzi cu elitele fără să zici direct asta. 

Uite însă cum funcționează paradoxul vieții. Echipa lui Jador – sau, mă rog, cine s-a ocupat de organizare – s-a apucat să vândă bilete. Filarmonica n-a zis nimic. Dar consiliera Roxana Iliescu dă-n director, iar în mai puțin de jumătate de zi și instituția, și șeful ei, dar și toți ceilalți se apucă să verifice ce scuze pot folosi ca să oprească treaba. 

Hai să vezi un pic și care-i treaba cu acordul ăla verbal. Și, da, dacă nu-i scris și semnat, nu există, doar că există o zonă grij. Adrian Bucurei, director de marketing al Entertix (platformă pe care erau puse la vânzare bilete), a spus că practica de a vinde bilete înainte de a obține acordul scris este una foarte des întâlnită. În cazul în care nu se mai ține nimic, oamenii-și iau banii înapoi. „[Se merge pe acord verbal] pentru că 99 la sută dintre sălile din România sunt administrate de stat. Și statul român ce face? Birocrație. Aprobarea durează și 30 de zile. Și atunci se înțeleg verbal: «hai să-i dăm drumul, iar apoi semnăm și actele». Și atunci se începe vânzarea de bilete. Vă dați seama că, dacă în piața asta toți am sta câte 30 de zile pentru fiecare aprobare, s-ar pierde săptămâni întregi de vânzare”, a explicat Bucurei.

Înainte să o dai pe aia că „domn’e, nu putem să avem concert de manele într-o clădire de o așa importanță culturală blabla”, țin să îți zic că Sala Capitol e o simplă sală de evenimente, în care de-a lungul timpului au existat tot felul de manifestări culturale, evenimente și spectacole, de la cu concerte Holograf până la spectacole de stand-up cu Micutzu, Teo, Vio și Costel. „Pai mă scuzați, dar eu și colegii mei din stand up, când prestam acolo, innobilam acest stabiliment cultural cu umorul nostru intelectual”, a comentat Raul Gheba situația.

El a amintit de-un spectacol de-acum doi ani în care a livrat o glumă despre bășinile femeilor, ceva despre cum se cacă câinele lui și Constantin Bojog a băgat una-alta despre despre masturbare.

Tot Raul îi dă ceva de meditat lui Dominic „Fotbalist de Arena Națională” Fritz: de ce nu există alt spațiu disponibil în Timișoara pentru circa 800 – 1 000 de oameni.

Mă rog, și dacă e să cântă în strună postării Filarmonicii, aș cita din DEX: „Instituție al cărei scop este cultivarea și răspândirea muzicii prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale.” Și, ca fapt divers, sper să nu le dau greu cu bucata asta de istorie: Vasile Alecsandri, în secolul 19, cerceta subiectul manelelor și livra versuri ca „Prin sunet de tambură și glasuri de manele, / Cadânele frumoase le cheamă la zăbrele.” Ca să nu mai zic de Dimitrie Cantemir. Dar nu zic, te las doar să asculți.

E un scenariu repetitiv de câțiva ani încoace pe care îl vezi de fiecare dată când un manelist îndrăznește să scoată capul în lume și să meargă mai departe de YouTube și petrecerile cu dedicații. Am văzut asta la TIFF în 2017, la Electric Castle în 2019, la Untold în același an și oriunde s-a mai auzit câte o manea în public.

Placa spusă de românii care fac spume la gură și rup tastatura e aceeași: „maneaua înseamnă incultură”. Doar că retorica asta nu mai merge de vreo zece ani. Publicul decide ce devine cultură și ce rămâne și pentru generația următoare. Manelele, ca gen, au trecut testul ăsta de vreo trei generații încoace – dacă nu și mai mult, după cum ți-am arătat cu Alecsandri. Dacă merg spre Cantemir și proto-manele, deja sunt peste zece generații.

Manelele cu totul încă n-au loc pe radio sau TV, dincolo de emisiuni cu chiloțăreală. Dacă te interesează ceva mai mult info pe subiect, poți urmări clipul de mai jos despre ipocrizie și ultimii 20 de ani pe muzica asta. Realitatea e însă că manelele și-au cucerit deja locul în ceea ce poți numi cultură românească. Sunt hituri atât de nemuritoare, încât puține alte piese pot concura. Cum, de altfel, sunt și melodii super penibile de care uiți în mai puțin de-o lună. Dar e muzică oricât s-ar văicări unii și alții că stai așa, că nu-i așa.

Povestea asta prin care Jador a trecut cu Filarmonica din Timișoara este un caz clasic de rasism față de romi și o muzică pe care unii o asociază cu ei și doar cu ei. Iar felul în care Fritz a ales să gestioneze treaba, într-o oraș ca Timișoara, e cel puțin stupid și-a amintit direct de fostul primar Nicolae Robu. Acum câțiva ani, el a zis că interzice manelele din cauză că într-o cântare pe stradă a primit niște dedicații. La cum arată scandalul de acum, actualul primar nu poate respira decât ușurat că n-a fost fix el în centrul atenției, de unde și declarația scoasă direct din școala ajutătoare de comunicare.