Ministrul care mi-a zis ce facem cu România digitală, crypto și dacă să legalizăm sau nu canabisul

În noiembrie 2021, România a ajuns iar la o alianță PNL – PSD, după ce cei dintâi s-au certat cu cei din USR și guvernarea respectivă s-a rupt. Din 25 noiembrie 2021, Nicolae Ciucă a devenit premier cu o durată de mandat stabilită din start. Urma rotativa, urma schimbarea cu un premier de la PSD. 

Uite că suntem în iunie 2023 și rotativa, la momentul publicării acestui articol, a fost un pic amânată. Asta deși, la un moment dat, președintele Klaus Iohannis a zis că „rotația să se desfășoare rapid, corect, sticlă”. Orice ar mai însemna și asta.

În fine, demisia lui Ciucă a fost amânată pe fondul grevei profesorilor. Pe 11 iunie, s-a vehiculat pe surse că se întâmplă curând. Până se va întâmpla, am profitat de timp ca să vorbesc cu un ministru din acest cabinet și de care, probabil, vei mai auzi.

E vorba de Sebastian Burduja. E născut pe 18 iunie 1985 și vârsta îl plasează într-o categorie anume, față de alți politicieni: valul tânăr. Din 2020 e deputat, iar din 3 mai 2022 e ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării.

Te înțeleg – oh, nu, iar cu digitalizarea, dar mie încă-mi cer trei instituții aceeași hârtie, deși o au toate. Sau ceva-ceva dosar cu șină. Sigur, asta e problema încă nerezolvată a statului român, dar noi restul stăm pe internet și cu produse digitale în mână.

Așa că de undeva trebuie să vină și răspunsuri. Mai ales că de mandatul lui Burduja e legat și un anunț: asistentul „Ion”.

Presa locală și internațională a vorbit despre el, demo-urile au fost cel puțin chestionabile, iar premierul Nicolae Ciucă părea că nu înțelege ce caută în fața unei oglinzi la momentul lansării. „Ion” e departe de acel robot AI capabil să dea răspunsuri coerente. Dar, personal, aștept să aflu mai multe.

Până atunci, am aflat de la Sebastian Burduja ce mai facem cu România 2.0, cum vede un ministru zona crypto, dar și de ce își alintă ministerul drept unul „al viitorului”. Da, am profitat de ocazie să-i pun și niște întrebări pe care nu le-ar primi în mod obișnuit la vreun interviu.

Ca om politic, s-a caracterizat drept unul „care vrea să lase ceva în urmă”. „Îmi conduc viața după crezul exprimat de Nicolae Iorga: «Înțelepciunea vieții e simplă: fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine ca înainte».” Și pe termen lung vrea să fie mai degrabă om politic decât politician.

Până atunci, încă se va mai vorbi de el în raport cu tatăl său: Marinel Burduja, fost vicepreședinte al Bancorex, fost prim-vicepreședinte Raiffeisen Bank România, fost director general Christian Dior și alte firme, iar din 2019 membru în Consiliul de Administrație al companie ALRO Slatina, cel mai mare producător de aluminiu din România.

La acea vreme, ALRO era o companie controlată de oligarhul rus Vitali Machitski. Sebastian Burduja a spus în mai 2023 că n-a existat o legătură directă între tatăl său și Machitski, iar el se declară un susținător al valorilor occidentale „așa cum am fost educat acasă și în Statele Unite ale Americii (la Stanford și Harvard – n.ed.)”.

VICE: Părinții sunt milionari. Cât de mult contează banii familiei în parcursul politic al unui tânăr în România?
Sebastian Burduja: Mult spus „milionari”.

E adevărat că tatăl meu a avut o carieră îndelungată în sectorul bancar, foarte mulți ani în instituții bancare străine prezente în țară și mama mea este medic. Am avut, deci, șanse pe care alți români – sunt conștient – nu le au. Nu au contat niciodată banii în politică, cel puțin în ceea ce mă privește, nu am folosit fonduri personale pentru cariera mea politică și nici nu am s-o fac, niciodată.

Actual guvern a pornit cu o singură femeie (Gabriela Firea, Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse), iar mai târziu a apărut și Ligia Deca la Educație. Ce părere aveți de asta? Și ce ați făcut din poziția de ministru și de președinte PNL Sector 1 pentru promovarea femeilor în funcții publice?
E clar o lipsă de echilibru. Personal, am susțin și voi susține o abordare echilibrată. Avem un viceprimar la Sectorul 1, Ramona Porumb, iar primul consilier general nominalizat din partea Sectorului 1 este Diana Mardarovici. La Minister ambii secretari generali adjuncți sunt femei, iar la nivel de direcții cam jumătate sunt conduse de femei.

De ce ați fost de acord să fiți la acest Minister? Cât ați rezolvat din planurile inițiale? Care sunt proiectele care rămân în urma acestui mandat?
Pentru bilanț vom vedea la finalul mandatului. Eu l-am numit Ministerul Viitorului, pentru că cercetarea, inovarea, digitalizarea, spațiul, telecomunicațiile, dar și subiecte noi, precum securitatea cibernetică, inteligența artificială, blockchain – toate sunt în sfera acestui mandat. 

Ca pregătire, sunt doctor în economie și, pentru mine, România viitorului înseamnă o Românie dezvoltată din punct de vedere economic. Secole de teorie economică asta ne învață: vrei să-ți crești economia țării, trebuie să investești în inovare, ca să poți să-i faci pe oameni mai productivi. În aceeași unitate de timp, să producă mai mult pentru economie.

Ideal este să nu imporți tehnologie și inovare de afară, ci să produci inovare la tine în țară și să o exporți.

Planuri au fost și sunt mărețe pentru startul transformării digitale, deja demarat: aplicația mobilă pentru Ghișeul.ro lansată, digitalizarea cazierului judiciar – o problemă de aproape două milioane de drumuri anuale rezolvate acum în bună măsură, pornirea cadrului guvernamental, unde am setat toată baza legislativă.

De asemenea, menționez legea prin care am exclus soluțiile rusești din instituțiile publice românești – asta pe zona de digitalizare. Reforma cercetării – am început-o. Pe partea de inovare, lucrăm la câteva proiecte importante pentru o nouă legislație, potrivită pentru startup-uri inovatoare, pentru că nu putem trata un start-up în domeniul inteligenței artificiale așa cum tratăm o shaormerie de la colțul străzii.

Dacă tot e vorba de startup-uri, cum arată peisajul ăsta în România? Ce le lipsește încă startup-urilor, antreprenorilor care se aventurează în lumea inovației tech, să aibă acele proiecte longevive? Să inoveze, chiar.
Primul, mentalitatea. Și asta trebuie să o învățăm în timp. Ce m-a învățat America este că nu trebuie să-ți fie teamă să eșuezi, nici în viață, nici în afaceri.

Silicon Valley este templul oamenilor care au eșuat, s-au ridicat de jos, au luat-o de la capăt și au reușit. De multe ori, acolo un antreprenor este mai valoros dacă are cel puțin un eșec la activ, decât dacă e la prima încercare. Și în România – nu trebuie să ne fie teamă de eșec – antreprenorii noștri trebuie să-și asume riscuri, eventual să piardă și să o ia de la capăt.

Doi, accesul la capital. Așa cum ne spune Banca Mondială, în România se nasc foarte multe firme, dar în termen de cinci ani, multe dintre ele, mor, pentru că nu au acces în acea fază critică de creștere, de la început, early seed, pre-seed.

Noi am gândit un fond de inovare prin care statul să aducă un capital și să-l investească alături de fonduri private reputabile, pe model aplicat în Israel, Serbia, de curând, sau în Statele Unite, în Silicon Valley.

România pare un pic bipolară: are resursă umană în IT, dar nu se vede asta și în platformele statului sau în educația digitală a cetățenilor. Unde se rupe legătura?
Pe de-o parte, pentru că statul nu a fost capabil să plătească specialiștii în IT la nivelul din piața privată. Chiar și cu ajutorul fondurilor din PNRR, noi am creat aici un task force de transformare digitală și reușim să plătim oamenii cu în jur de 2.000 – 2.500 euro în mână, dar tot este de două până la patru ori mai puțin decât ar câștiga în mediul privat.

A doua parte a problemei este o lipsă de asumare politică, de continuitate în asumarea politică, a transformării digitale ca prioritate națională strategică și urgentă. Orice alt stat care și-a asumat transformarea digitală a făcut-o în mod constant timp de zece ani. Am mai dat exemplul Republicii Moldova, care indiferent de ce guvern a venit, inclusiv guverne „nocive”, au păstrat transformarea digitală drept prioritate națională, au păstrat inclusiv oamenii care s-au ocupat de aceste procese și așa au reușit să o ducă la bun sfârșit. Noi abia acum am început. Trebuie să avem o consecvență.

Ce tip de țară e România când vine vorba de digital și ce poate fi – early adopter, inovatoare, piață de desfacere, cercetare?
România tranziționează de la modelul unei economii bazate pe outsourcing, unde primeam „teme” și le executam aici, la o economie în sectorul IT&C bazată pe produse și servicii românești, create de ingineri români și exploatate și exportate de România. Trebuie să gândim în paralel și un sistem fiscal care să stimuleze exact afacerile românești care produc. Este diferența între a exporta bușteni sau mobilă.

VICE: Ați investit în crypto? Este un scam sau viitorul financiar al planetei? În special, viitorul crypto pentru cetățeni obișnuiți.
Sebastian Burduja: Nu am investit, pentru că sunt destul de prudent când vine vorba de bani și nu-i investesc decât în active sigure, mai palpabile. Dar sunt pentru reglementarea blockchain și crypto, în general, pentru că, pe de-o parte, România are potențialul de a dezvolta această zonă și, pe de altă parte, există riscul să fie făcute investiții în lipsa unei informări adecvate – trebuie să ajutăm românii care sunt tentați de aceste investiții să nu-și piardă economiile de o viață pe promisiuni deșarte.

Blockchainul a fost văzut ca o soluție pentru votul online. În contextul democrației, să trecem la vot online? Să scădem vârsta de vot?
Despre votul online l-am întrebat pe Larry Diamond, mentorul meu de la Universitatea Stanford și probabil cel mai cunoscut profesor în consolidarea democrațiilor în întreaga lume. Mi-a spus că este exclus în acest moment. Nu este un sistem suficient de sigur încât să poată fi implementat.

Nu te poți juca cu rezultatul unor alegeri și de aceea el susține varianta că putem să digitalizăm soluții de votare în secții, astfel încât să meargă mai ușor operațiunile de validare și numărare a voturilor. Dar a vota de la distanță, în acest moment, nu pare un sistem sigur și cred că nu ne putem asigura nici de libertatea votului în aceste condiții. Nu știm dacă în spatele calculatorului cel care votează este liber să o facă în acel moment. Poate este constrâns, poate e motivat într-un anumit fel. Într-o secție de votare este mult mai greu sau este imposibil să îl constrângi pe votant să voteze într-un anumit fel. Ai control.

Cât despre vârstă, sunt pentru scăderea ei până la 16 ani. Cred că o societate care dă mai multă putere tinerilor este o societate mai bună și este o societate care se dezvoltă și câștigă creativitate și resurse. Sunt un mare fan al „Jocului lui Ender”, unde practic, soluția omenirii la o problemă neașteptată este să dea putere copiilor, tinerilor.

Din mai 2023, România are autentificare tailor made pentru interacțiunea cu autoritățile statului. Ce face ROeID?
ROeID trebuie să ne ajute să nu mai facem drumuri la ghișee și să avem o identificare mult mai rapidă și ușoară în raport cu statul. Oamenii știu deja că pot folosi conturi de Facebook, Google sau Apple ca să se autentifice în diverse platforme, fără să aibă un cont acolo. Așa e ROeID. 

Din mai e în beta și reprezintă un nou pas în digitalizarea ţării și e un beneficiu și pentru românii din diaspora. 

Ce vom avea ca utilizatori e un username cu o parolă alocate de statul român de la distanță și le vom putea folosi în raport cu statul – cu Ghișeul.ro, cu ANAF, cu Primăria Clujului, toate autoritățile publice care vor opta să ofere această posibilitate cetățenilor. Va fi identificare și autentificare la cel mai înalt nivel de încredere din UE. 

De exemplu, acum, pentru radierea unui autoturism, există posibilitatea de a o realiza online, dar nu înainte de a merge la un ghișeu pentru ca un funcționar să-ți elibereze un username și o parolă.

În cursa digitalizării, cum ar fi legătura dintre stat și privat? Ce ar trebui să finanțeze statul în digitalizare, cât ar trebui să lase piața liberă?
Statul ar trebui să se dea din calea antreprenorilor, a firmelor private – pur și simplu, să le creeze un mediu favorabil în care acestea să se dezvolte. Asta înseamnă să ai și o politică fiscală care să stimuleze investițiile, să reduci birocrația și înseamnă, în sectorul IT&C, să deschizi piața – să dai voie companiilor, în special românești – să vină cu soluții. Niciodată statul nu va putea să fie la fel de competent în a furniza soluții IT&C. 

Ce nu se vede, din Minister, în spațiul public și ar trebui știut?
Sunt cumva într-o poziție ingrată, pentru că prezint ce am reușit să facem în aceste luni de mandat, dar în spatele fiecărei realizări, mai mare sau mai mică, sunt oamenii care lucrează pentru ea. Nu lucrează pentru salarii mari. 

Suntem unul dintre ministerele cu cele mai mici salarii din sistemul public și asta ne-a creat o problemă în a atrage specialiști de la alte ministere, funcționari publici, personal contractual și suntem dintre ministerele cu temele cele mai complexe.

Foarte greu găsești în administrația publică oameni care să se priceapă la AI, cyber, blockchain și alte teme pe care noi suntem obligați să le reglementăm, într-un fel.

VICE: A venit momentul legalizării canabisului pentru consum în scop recreațional în România?
Sebastian Burduja: Din punctul meu de vedere, nu. Pentru așa ceva trebuie să facem o analiză atentă și să vedem și din experiența altor state care au legalizat relativ de curând marijuana. Și să vedem care sunt efectele și când e momentul unui asemenea pas pentru România, în paralel cu o campanie de informare publică, de educare a populației, astfel încât să existe cât mai puține efecte nefavorabile.

Ce zice omul politic Sebastian Burduja despre căsătoriile LGBT+? Este România pregătită pentru acest lucru?
Nu suntem pregătiți și poziția mea personală este că vorbim de „căsătorie” în sensul religios, definit în Biblie. Căsătorie per se.

Dacă vorbim de a asigura drepturi egale pentru oameni care aleg să-și petreacă viața împreună, ăsta este un subiect separat și acolo ar trebui să aibă absolut drepturi egale.

Având în vedere rețelele de crimă organizată privind traficul de persoane, lipsa de control în ceea ce privește infecțiile cu transmitere sexuală și abuzurile prin care trec femeile din această industrie, este fezabilă reglementarea muncii lucrătoarelor sexuale în România?
Este categoric o temă de reflecție. Nu știu dacă acum e momentul legalizării acestor activități, dar România, iarăși, trebuie să facă o analiză.

Cei care cunosc acest domeniu, eu nu sunt un specialist, ar trebui să ne spună ce efecte au văzut în alte state care au luat această măsură – negative sau pozitive, să le punem în balanță și să avem rezolvarea acestei dezbateri. În momentul acesta, nu mi se pare oportun, dar dacă din analize reiese că este o măsură bună, ea trebuie susținută.

Într-un exercițiu de fair-play, numiți un alt lider tânăr cu potențial din celelalte partide parlamentare cu care aș putea face un interviu.
În UDMR, Attila György, secretar de stat la Ministerul Finanțelor Publice. Este un om tehnic, nu în prim-plan. Puțini oameni poate știu că este secretar de stat în MFP, dar este acolo de cel puțin zece ani, cu scurte pauze, dacă nu mă înșel, și un om care a făcut lucruri foarte bune.

La PSD, aș menționa-o pe Ana Cătăuță. Este un lider de nouă generație, din Bacău, are o pregătire importantă. A lucrat ani de zile la Aspen Institute și s-a descurcat ca vicepreședinte al Camerei Deputaților – este o persoană care merită intervievată.

Din USR mă înțelegeam bine cu Cătălin Teniță. El acum e la REPER. Am avut mai multe proiecte foarte bune împreună.