M-am uitat o zi la reclamele de la TV ca să văd ce probleme au românii

Pentru mine a fost inspirațional articolul VICE despre româncele de la teleshopping. Crezi ce vrei, dar modul ăsta de-a vinde chestii este senzațional și excepțional, pentru că face un profil perfect al omului simplu, care se plânge că n-are bani, dar poate să-i spargă lejer pe prostii. Admit că teleshopping-ul poate fi ceva minoritar (deși n-ai zice la unele televiziuni), însă reclamele sunt sufletul oricărei televiziuni.

M-am obişnuit deja că la primele semne ale unei banale răceli, TV-ul începe să îmi spună „bea un Coldrex", de parcă ar şti ce e mai bine pentru mine. Mai mare mi-a fost mirarea când prietenii şi familia au început să recite aceleaşi sloganuri când auzeau de anumite probleme. Da, cele mai multe par să îşi găsească rezolvarea în medicamente.

Festivalul oamenilor care au păcălit moartea

Aşa că m-am înarmat cu câtă răbdare e omeneşte posibil să ai şi am urmărit cu precizia unui chirurg reclamele pe care le halim cu uşurinţă, sau le auzim în fundal, cât stăm pe net, ca să îi pot înţelege ma bine pe români. Şi pe bună dreptate că unii dintre compatrioţii noştri par spălaţi pe creier, că nu ai cum să fii altfel dacă ai undeva în background pornit un televizor aproape non-stop.

Dacă nu le dai atenţie, reclamele par inofensive sau chiar uşor amuzante. Însă, după primul sfert de oră de urmărit aşa ceva, am simţit că mă sufoc. Ca naţie, se pare că avem super multe dureri: de spate, de dinţi, de cap şi chiar de… vagin. Înainte să trec la analiza reclamelor, mai zic că aici nu mă iau de produse. Știe fiecare ce vrea și ce-și cumpără. Aici am vrut să-ți arăt cum sunt reclamele, când nu le ignori și chiar vrei să înțelegi ceva din ele.

Înțeleg c-a fost mare campanie, că s-a dat drumul la net, că stai pe ce vrei, unde vrei, cum vrei, telefonul a devenit un fel de hub pe care bagi Facebook, Netflix și altele. Dar nu știu de ce ai lega internetul, o chestie modernă, în sine o chestie a libertății, de comunism, cu vagi trimiteri către Revoluție. Mie îmi pare, după ce-am văzut reclama asta, că încă avem sechele post Ceaușescu din care reiese că nu prea ştim cum să relaţionăm cu ce ni se întâmplă în 2017.

Aici e tipul ăla super agresiv de la Telekom care îţi spune cum stă treaba de fapt cu libertatea. „Pentru noi românii libertatea e preţioasă, ne-am luptat pentru ea, am ieşit din casă." Total OK şi de acord, până când îţi dai seama că te simţi uşor vinovat că nu stai mai mult conectat. Oare ar trebui să nu mai dorm noaptea, ca să fiu mai liber pe net? Probabil.

Un adevărat vis par să fie şi toate medicamentele și suplimentele care-ți fac viața mai bună sau îți ușurează stomacul, după ce te-ai îndopat. Astea din urmă vor fi iar la mare modă aproape de Crăciun. Da, recunosc, asta e nişa mea preferată, că orice om vrea să fie sănătos, confortabil și frumos și e ușor să-i vinzi „roți" ajutătoare pentru asta.

Din 10 minute de publicitate, mai bine de jumătate din timp îl ocupă produsele de genul ăsta. Cel mai înfricoşător clip mi s-a părut cel de la „Mucocontrol". Dacă nu apelezi la aşa ceva când ai probleme cu răceala şi sistemul respirator, ţi se arată că ai putea să te trezeşti fizic c-un vârcolac pe tine.

Cele mai expuse la majoritatea reclamelor sunt femeile, nu spun că ar fi naive sau ceva, ci doar mai dispuse să scoată un ban ca să pună punct unor probleme de care abia au aflat că suferă. Şi da, ne-am obişnuit cu spoturile la diverse tampoane şi absorbante. Dar nu ştiu câţi dintre cei pe care îi știi urmăresc până la capăt ce ştie să facă „ZenelaMed", „Lactacyd" sau trainicul „Vagisan".

Apropo, ultimul se recomandă prin faptul că ar pune capăt „mâncărimii, usturimii şi uscăciunii în zona intimă".

Apoi mai e şi reclama aia la „ColonProtect", cu două tipe care se întâlnesc într-o toaletă şi vorbesc fericite despre cum se cacă fiecare şi încheie cu „şi ce gust bun are". Suplimentul ăla, evident.

Pe urmă ţi se reaminteşte că, și dacă nu eşti deja bătrân, o să ajungi la un moment dat acolo şi o să te pişi pe tine. Dar, hei, noroc că există „Tena Pants" care te vor salva de la momentele jenante. Asta dacă nu uiţi să îi pui pe tine, pentru că, de obicei, bătrâneţea vine la pachet cu pierderi grave de memorie.

Din dorinţa de-a aspira la o viaţă mai simplă şi cu valori bine stabilite probabil a apărut şi ideea de-a face un tablou a vieţii la ţară cu ajutorul produselor „Covalact". Cine a gândit reclamele alea nu s-a putut despărţi vreodată de universul „Moromeţii", fiindcă viaţa de acum de la ţară nu arată deloc aşa în 90% din mediul rural. Ar fi fost chiar amuzant dacă l-ar fi folosit pe Ilie Moromete la degustat de smântânică, brânzică şi iaurţel.

Probabil tot din aceeaşi dorinţă de-a păstra vie amintirea unor vremuri apuse încă îi avem prezenţi pe TV pe Stela & Arşinel, de vreo cincisute de ori pe zi, în reclamele de la „farmacia inimii Catena". Nu zic că ar fi ceva rău, dar, la cât de morocănoşi sunt unul cu altul, probabil nu prea le mai arde să joace împreună, fie şi în spoturi destinate consumului de masă. Dacă nu îi omoară vârsta înaintată, există riscul să îşi dea unul altuia K.O.

Mi-a plăcut mult şi cum s-au reprofilat şi unele vedete de la noi. Spre exemplu, chef Patrizia Paglieri apare într-un spot de la „Negro 2000", de parcă vreodată în viaţa asta ar alege să mănânce icre ca săracii. Sau poate chiar o face, din moment ce a fost de acord să se identifice cu brandul ăla.

Când credeam însă că am înţeles în mare parte cine suntem ca popor, după câteva ore petrecute în faţa televizorului la o sesiune de privit reclame, am realizat rapid că am trăit o minciună. Nimic nu prea te pregăteşte psihic pentru ce au făcut băieţii de la OLX ca să îşi promoveze ultimul concurs. Mă refer la chestia aia foarte de drogaţi, adresată mămicilor şi care se cheamă "Indemnizaţia de #bebebine". E ceva atât de prost realizat din toate punctele de vedere, încât ar merita un premiu.

Frumuseţea e că, şi fără sonor, reclama e una foarte proastă. Deşi s-a dorit să fie un proiect cool şi de ultimă generaţie, pentru că ideea în sine de-a da 10 000 de lei e una drăguţă, nu poţi să nu te întrebi cum a putut aşa ceva să ajungă să fie difuzat la TV.

Bine, după toate astea, reiau și eu o idee pe care am auzit-o la un profesor: televiziunea nu e acolo să te educe, e acolo să facă bani. Te educi tu singur, dacă vrei, dar ea e, pur și simplu, un produs și la final de an iese pe plus sau nu mai iese deloc anul viitor. Dar mi-ar plăcea să văd reclame mai bune sau măcar unele care nu mă iau la mișto.