Lorin Fortuna răspunde la întrebări despre jocul Assassin's Creed

De fiecare dată când un ardelean sau bănățean îmi vorbește cu superioritate despre orașul său și-mi spune că din cauza Bucureștiului se duce țara de râpă, îmi place să trag o linie și să mă gândesc ce oameni au votat an de an cetățenii din Cluj și Timișoara. La Cluj, l-au votat pe Gheorghe Funar timp de 12 ani, știi tu, tipul care susține că Iisus era daco-român. La Timișoara, îl tot votează în diverse funcții, de vreo patru ani, pe Nicolae Robu, primarul care decide proiecte absurde de infrastructură cu fanii lui de pe Facebook.

De-asta nu mi s-a deloc absurd că săptămâna asta Lorin Fortună, una dintre cele mai dubioase persoane publice din România, și-a anunțat candidatura la primărie sau na, măcar la Consiliul Local. În caz că ți-e lene să citești despre el, uite tot ce-ar trebui să știi despre omul care era să fie primarul Timișoarei.

Deși astăzi majoritatea puștanilor îl știu doar de pe un cont de Facebook, făcut de niște troli, numit Combatantul Ezoteric Lorin Fortună Complet și Corect Definit, tipul a condus Timișoara multă vreme. Era cadru de conducere în Partidul Comunist Român și practic controla orașul bănățean. Când a mirosit că pierd comuniștii puterea, odată cu protestele de la Revoluție, Fortună a creat o mișcare revoluționară numită Frontul Democratic Român, ca să „coordoneze masele de oameni furioși".

Practic, tipul voia să facă la Timișoara fix ce-a făcut Iliescu la București cu Frontul Salvării Naționale, adică un fel de pseudo-partid unic, format din toți foștii lideri comuniști, ca să nu se schimbe nimic și să rămână securiștii la putere. Amuzant e că el încerca să deturneze toată mișcarea spre un compromis cu Ceaușescu, nu spre schimbarea regimului, și le spunea protestatarilor furioși să intoneze imnul comunist Trei Culori.

Prin 1990, l-au obligat ceilalți politicieni comuniști transformați în democrați să-și dea demisia și au dizolvat partidul lui în FSN-ul lui Iliescu, că Nea Nelu era mai tare-n susținere politică decât Lorin. Totuși, el a încercat să rămână relevant în politică ca un consilier județean, până prin 1996. Au scris și New York Times în anii 90 despre cum a condus Lorin regiunea, în locul comuniștilor.

După ce și-a dat seama că nu prea-i merge faza cu politica, omul s-a apucat pe la jumătatea anilor '90 să scoată volume de poezii la nivel de preșcolari. Dacă te întrebi despre ce naibii sunt poemele lui, o critică literară spune că „Iubirea ca explorare neobosită, moartea ca despărțire de timp, viața ca galop existențial, sunt câteva din temele preferate de poet." Poemele lui sunt fix genul ăla de porcărioare pe care le găsești în reviste literare școlare, cu gerunzii stupide precum „fremătânde" folosite măcar odată pe poem. Și multe dintre poeme vin cu explicații gen „Recitată la Mânăstirea Putna, în data 15.08.96, în faţa lui M. Eminescu, cu prilejul unei manifestări publice organizată de Uniunea Românilor Bucovineni".

Îți dai seama de calitatea textelor lui Fortună și după volumele numite foarte original: Farmecul Iluziei, Rană pe cer, Mântuire prin Iubire, Moarte și exod. Cred că tipul ar fi fost un adevărat Poptamaș, dacă s-ar fi născut în epoca Facebook-ului.

OTV-ul a fost o televiziune magică într-un fel, c-a reușit să adune în aceeași garsonieră toată nebunia țării, de la interlopi care vânau fantome la o clarvăzătoare care se sufoca, în direct, cu perna.

Lorin îți arată cum se face o rugăciune antigravitațională.

Pe la începutul anilor '2000, Dan Diaconescu l-a agățat pe maestrul Lorin Fortună ca un fel de invitat permanent, apoi, prin 2007, l-a mutat la Dan Diaconescu TV să țină o emisiune interminabilă despre ezoterism. Acolo, Fortună a emis niște teorii foarte banale despre o împărțire a lumii în specii de oameni gorilieni, șerpilieni și reptilieni, unde oamenii de bine ca el sunt gorilieni, iar ăia care nu-i plac lui Lorin fac parte din specii malefice, precum tarantulieni. De atunci, el tot o ține cu același discurs cvasidement, c-a văzut că prinde la marginalii bătuți în cap și la oamenii care se hăhăie ironic la bătrâni schizofrenici pe internet, ca mine.

Amuzant e că, într-un interviu din Kamikaze, Lorin spunea că plătea bani ca să facă emisiunea aia, că și-a tocat două moșteniri acolo, și că i-a tăiat Diaconescu emisiunea după ce-a rămas fără bani. Tu-ți dai seama că omul ăsta investea ca să vorbească despre mizerii d-astea.

Poți să-l urmărești pe Lorin pe Baricada TV, un fel de televiziune online din Arad, unde are un one-man show, numit Deșteptarea României, unde-i pur și simplu el, în delir mistic. Mă rog, pe siteul lor scrie că poate oricine să facă emisiune la ei, deci s-ar putea să nu fie nicio afacere pentru el. Totuși, e primul semn că se luptă să intre pe online, unde e tineretul.

Lorin avea și o pagină de Wikipedia scrisă de el, care a fost dată jos de administratorii români de pe site, pentru că era un delir total și pentru că nu era un personaj notabil. Niște bloggeri din gașca lui de revoluționari s-au certat ca pagina să fie pusă la loc și, până la urmă, s-a postat o variantă, în care vorbește mai mult despre ce-a făcut la Revoluție, decât luptele intergalactice cu acvilienii din ultimii ani. Pe pagina nouă scrie și că-i bolnav psihic și lider comunist, față de elogiile de revoluționar de pe cea veche.

Are și un blog numit Civilaționism Virtual, unde poți să găsești orice de la texte de zeci de pagini fără punct sau semne de punctuație, la analize mistice asupra poeziilor lui Vadim Tudor. Dacă ți-e lene să dai click, mi se pare că motto-ul blogului o să-ți arate tot ce vrei să știi: „Din informație selectată, reglementată și organizată specific ființial, individual, suntem realizați (Lorin Fortuna)." Are și un site care pare făcut 1998, plin de PDF-uri cu prăjeli simpatice gen „Cum să faci parteneriate extra-lumești" sau „Importanța adoptării unei religii naționale în România."

Fortună, huiduit la mitingurile Colectiv

Fortună a fost mereu un om care a mirosit noile valuri și s-a luat după ele în mod greșit. S-a apucat de poezie, pe vremea când lumea se uita la TV. S-a apucat de TV, pe vremea când nebunii o ardeau pe net. S-a apucat să scrie demențe pe net, pe vremea când lumea urmărește porcării doar pe Facebook.

De prin 2012, se tot chinuie să convingă oamenii că e un activist cool care a făcut revoluția și nu prea-i iese. Se duce la diverse proteste tangențiale, urlă of-urile lui și dă foc la poze cu Iliescu și Petre Roman, de parcă i-ar mai păsa cuiva. Încearcă să bifeze cel puțin un protest pe an și la toate se duce singur și e ostracizat.

Prin noiembrie 2015, s-a dus să urle că vrea referendum, la mitingurile Colectiv, și a fost înjurat de tineri care nu-l voiau acolo, că le terfelea mișcarea cu teoriile lui. De 1 decembrie s-a dus cu un steag și-un megafon să urle demențe pe la un concert Andra și What's Up, de unde l-au luat jandarmii că n-avea autorizație.

Până și candidatura la primărie și-a anunțat-o printr-un protest trist, în fața unei patiserii din Timișoara. Bătrân, gârbovit, prea stors să mai urle, Fortună este un exemplu trist al realității că, dacă ai probleme psihice în România și nu ai o familie care să aibă grijă de tine, nu te ajută nimeni și ajungi să-ți duci zilele în stradă, disperat după atenție. Preferăm toți să ne hăhăim și să așteptăm să moară cu reptilienii pe buze.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre Timișoara:
Adevărata Poli Timișoara adună mai mulți oameni la un meci, decât Liberty Parade
JURNAL. 17 decembrie 1989. Primii morți la Timișoara
Cum luptăm cu ciorile și porumbeii din Timișoara?