5 lucruri pe care le observi la petrecerile mondene din București

Nu-s genul party animal și nu stau excelent nici pe partea de socializare, așa că n-am simțit niciodată nevoia avidă de a mă amesteca cu mondenii, dacă nu era musai să fac act de prezență, trimisă de job.

Nu-s vreo neieșită și nici nu mă excită să văd lumea bună, dar sunt sigură că există persoane care simt că l-au apucat pe Dumnezeu de picior când apar pe la vreun eveniment de genul ăsta. Lansări comerciale, aniversări ale televiziunilor sau publicațiilor de tot felul, gale de premiere, înțelegi genul. Vorbesc de chestiile despre care vorbesc ăia de la Wowbiz sau alte emisiuni de genul și-i dau Iuliei Albu marfă pentru disecat tipi și tipe prost îmbrăcate.

Sunt de prea mult timp în lumea asta pentru a mă mai entuziasma când merg la genul ăsta de adunări și mă împiedic de vedete, dar dacă nu lucrezi în breaslă și habar n-ai ce se întâmplă la o mondenitate, poate c-o să te intereseze ce-ți spun mai jos.

Fiecare sindorfie de genul ăsta are un așa numit covor roșu și un panou principal, acolo unde toată lumea trebuie să facă poza oficială, înainte de a intra în miezul evenimentului și a socializa. Îl observi, e locul ăla în fața căruia se îngrămădesc toți fotografii, mulți dintre ei habar n-având pe cine pozează, dacă e persoană cunoscută sau un fripturist îmbrăcat mai bine.

Ei bine, toată acțiunea petrecerii mondene are loc aici. Vorbesc serios, sunt și cazuri de vedete care vin până acolo, aranjate ca la Oscar, se dau jos din mașină, se pozează la panou, apoi fac stânga-mprejur și pleacă. Până la urmă, poza aia demonstrează că ai fost acolo, chiar dacă nimeni nu-și amintește să te fi văzut. Dar cea mai amuzantă tendință pe care am observat-o este că cei care întârzie cel mai mult în fața blițurilor sunt fix ăia care contează cel ma puțin pentru tine, ca organizator.

Adică e posibil ca o vedetă ca Andreea Esca să nu mai aibă loc să se mai pozeze de vreo influenceră din asta semi anonimă, care se visează la propria ei ședință foto. Cel mai mult mă dau în vânt după disperarea persoanelor de genul ăsta, care, după ce pozează, schimbă adrese de mail cu toți pozarii, ca să fie sigure că ajung fotografiile la ele.

Faza de mai sus mă duce la o altă tendință de tot râsul: backup-ul pentru genul ăsta de fotografii. Se întâmplă ca mulți mondeni să vină la petreceri cu un fel de sclavi pentru poze. Adică persoane din anturaj, pe care le iau după ei fix cu scopul ăsta: să la facă poze cu telefonul, la evenimente. Ce dacă organizatorii au angajat special, pentru asta, un fotograf sau doi!? Eu vor pozele alea cu ei și postura lor de divi și dive pe loc, iar pentru asta e nevoie de un smartphone și de un prieten.

E adevărat că pozele cu telefonul nu vor avea aceeași calitate precum cele făcute cu un aparat, dar nu contează. Conturile de Facebook și Instagram nu așteaptă până primești tu pozele oficiale, la trei zile distanță. Tu trebuie să apari pe net imediat, că hastagul feeling fabulous arată destul de aiurea dacă apare la mult timp după eveniment. Și nu e vorba doar de pozele astea făcute la intrare, ci și de gif-urile, bumerangurile și alte aplicații nebune pe care le folosești ca să arăți în toată social media cât de tare te-ai distrat undeva și, eventual, cât de bine-ai arătat.

Dacă te nimerești cumva la un eveniment din ăsta, îți dau un pont: fii cu ochii după goodie bags! Pungile cu cadouri, pe românește, fără de care nicio petrecere mondenă n-ar fi petrecere mondenă. Toată lumea se bucură când primește una, de la milionari în euro la ultimul amărât căruia chiar i se terminase gelul de duș și se bucură că a primit unul nou, în punga de la sponsori.

Îți mai dau un pont! Nu pleca de la petrecere foarte târziu, dacă vrei să prinzi și tu o punguță din asta, căci de multe ori se întâmplă ca organizatorii să nu anticipeze numărul total de invitați și să rămână fără cadouri pentru toată lumea. Cu cât întârzii mai mult pe-acolo, cu atât sunt mai mari șansele să pleci fericit doar cu un „Bună seara, mulțumim că ai venit!”. Și s-o spun pe-aia dreaptă, mulți jurnaliști, bloggeri și alt gen de invitați doar pentru asta își arată fața la un eveniment monden.

În plus, mulți sunt anunțați dinainte că vor primi una sau alta, ca să fie motivați.

OK. Ai ajuns la petrecerea de lansare a unei emisiuni de la Pro TV, să zicem. Ce faci mai departe? Pentru că nu e genul de ieșire cu prietenii, în care să fii tu însuți, să te îmbeți și să pleci acasă cu tipul de la valet parking. Aici trebuie să faci chestia aia pe care eu o urăsc cel mai tare: small talk.

Conversația aiurea și plictisitoare cu persoane pe care nu le-ai văzut decât de vreo două ori în viața ta și asta doar pentru că aveți în comun profesia. Scenariul distracției este cam așa: te duci la bar să-ți iei o băutură, apoi te proptești de o masă din aia fără scaune, la care zărești o față cât de cât familiară, și încerci să te bagi în seamă. Sau poți să încerci și tactica struțului: îți iei ceva de băut și, fiindcă tot nu cunoști pe nimeni, începi o conversație cu cel mai bun prieten al tău în astfel de situații, telefonul.

Scrollezi pe Facebook până te plictisești, enervat că nu ai adus și tu un fraier care să-ți facă o poză numai bună de postat, faci un tur al încăperii, aștepți să treacă cele 30 de minute corespunzătoare prezenței minime la o sindrofie la fel de distractivă precum urticaria, apoi te evapori pe ușă, ca și cum n-ai existat. Și multora nici nu le pasă că faci asta.

O mare problemă a românilor care o ard pe la evenimente mondene este dress code-ul. Pentru că trebuie să fie și o chestie de genul ăsta, prin care încerci să le spui invitaților tăi, elegant, că trebuie să se îmbrace frumos. Și-atunci, bagi tot felul de alăturări sofisticate de cuvinte, gen black tie sau smart casual, cod pe care oricum puțini știu să-l interpreteze corect și vin așa cum s-ar duce la o nuntă. Că doar ăsta e evenimentul la care românul scoate din el absolutul eleganței.

Mai nasol este pentru tipi și mă refer la unii ca tine, non-vedete. Sunt slabe șanse să ai pe-acasă vreun sacou care să nu se facă de rușine când apare pe lângă unul ca Bogdan Vlădău sau alți români din ăștia ca scoși din cutie, cu care te intersectezi pe la evenimentele din Capitală. Și degeaba încerci tu, ca tipă, să-ți convingi perechea să se înțolească ca să meargă cu tine, undeva unde ți se impune să te îmbraci ca de cocktail. El nu-nțelege de ce trebuie să se ferchezuiască pentru a bea alcool, că tăria intră la fel de bine și când porți blugi și pulover.