Cifrele care-ți arată cum merge cu adevărat România, oricât ar umfla politicienii realitatea

19 000 000 – Cam atâția români au mai rămas în țara noastră. Dacă acum 15 ani profii te învățau la școală că suntem un popor de 22–23 de milioane, lucrurile s-au schimbat din punct de vedere demografic. 

De la recensământul din 2011, populația a scăzut cu un milion. Asta dacă e să te iei după datele preliminare pe care le avem acum, care probabil sunt umflate bine, că de numărul de cetățeni depind și fondurile europene și alea de la Guvern. Dar dacă crezi recenzorii pe cuvânt, în România mai sunt 19 milioane de oameni, iar diaspora numără undeva la patru milioane de cetățeni – cifra e oarecum ridicolă dacă te gândești că doar în Spania sunt peste un milion de români, în Italia 1,2 milioane, iar în UK peste șapte sute de mii.  

Un studiu din 2018 arăta ca avem cel mai mare exod al unei populații după Siria, iar acum probabil suntem în spatele Ucrainei. Mai grav e că doar unul din patru români plecați declară că dorește să se întoarcă definitiv în România.

Interesant este un alt rezultat al recensământului, care arată dispunerea populației – 54 la sută dintre români locuiesc în mediul urban, iar 46 la sută în rural. 75 la sută dintre bulgari trăiesc în urban, ungurii în procent de 71 la sută, iar nemții spre 80 la sută. Asta arată că de cele mai multe ori, cei din rural sunt fie prea bătrâni să mai plece sau dacă sunt tineri pleacă direct peste hotare.

931 – Atâția kilometri de autostradă erau utili la sfârșitul lui 2021, adică vreo cinci la sută din totalul drumurilor naționale. Înainte să spun din nou pe ce loc suntem în Europa și cum stăm față de vecini, merită spus că tocmai au trecut zece ani de când a fost dată în folosință ultima autostradă complet construită, celebra A2 – Autostrada Soarelui. 

De atunci, s-au construit diverse porțiuni sau cioturi, iar cea mai mare realizare ar fi trebuit să fie autostrada A3, care e proiectată să aibă spre 600 de kilometri și să ne lege de Ungaria. Doar că s-au construit puțin peste două sute în mai mult de 15 ani de la lansarea lucrărilor. Nu-i bai, până se termină, probabil pe aici se va merge cu farfurii zburătoare.

Suntem la egalitate cu Serbia, o țară non-UE și care pe lângă că a trecut printr-un război, e de aproape de trei ori mai mică decât România. De aici încolo putem vorbi doar de țări care ne depășesc net – Croația are 1 400 de kilometri de autostradă și o suprafață de 4,5 ori mică decât România, Grecia, țara aia cu litoral mai ieftin ca al nostru, are vreo 2 600 de kilometri la o suprafață totală la jumătate față de România. Dacă continui cu raportarea numărului de kilometri de autostradă la suprafața țării, chiar și Kosovo stă mai bine ca noi – aproape 200 de kilometri de autostradă la o suprafață totală de puțin peste zece mii de kilometri pătrați. Atât s-a putut.

57 la sută – Ăsta e procentul real al elevilor care au luat bacul în 2022. Într-un caz clasic de manipulare, autoritățile au fluturat un un procent record de 78,3 la sută. Nu că bacul ar fi sistemul de evaluare ideal, dar e o formă de măsurare a performanței unui sistem de învățământ pe măsură. Din păcate, realitatea stă altfel. 

Ar fi fost absolut miraculos ca după doi ani de pandemie în care Ministerul Educației a descoperit că există sate și comune fără internet și elevi fără acces la școlarizare online să avem o promovare record la un examen care dădea mari bătăi de cap și în vremuri normale. La începutul anului, în clasa a doișpea erau înscriși 152 000 de elevi. Dintre ei, 40 000 nu au susținut examenul de bacalaureat. S-au înscris 110 000, dintre care au promovat 87 000.

Dacă compari cei 87 000 de promovați la numărul de elevi de la începutul anului, rezultă procentul de 57 la sută de care vorbeam mai sus, în condițiile în care subiectele examenelor au fost dintre cel mai ușoare. Nu se știe unde se vor duce cei care au promovat cu note mari, dar merită menționat că România nu are o universitate care să fie în primele o mie din lume, conform clasamentelor de specialitate.

22,8 la sută – Procentul românilor care nu au o toaletă în casă. Ar trebui să ne facem propriul sistem de măsurare: WC în curte. Și aici suntem campionii absoluți ai Europei – aproape un sfert dintre noi trebuie să iasă din casă pentru nevoile fiziologice. Ce-i drept, stăm mai bine ca-n 2009, când procentul ăsta era de 42,5 la sută.

Ca să-ți faci o idee, bulgarii sunt la sub 10 la sută, iar ungurii la doi la sută, care e și media europeană. La nemți, suedezi și olandezi nici nu există conceptul de budă în curte. Cu toate că în România trendul de ameliorare al acestui fenomen e accelerat, probabil o să mai treacă încă 20 de ani până să ajungem la media europeană. O să aflăm mai multe când se va încheia recensământul.

9,23 la sută – Poate-ți vine să crezi sau nu, dar asta e dobânda cu care se împrumută statul român în prezent. E vorba despre creditele pe termen scurt, pentru că România se împrumută pe termen lung la peste opt la sută, după ce la începutul anului se împrumuta undeva la trei la sută. În comparație, Ungaria se împrumută pe la șapte la sută, iar Polonia la 6,5 la sută. Dar restul țărilor UE reușesc să împrumute bani mai ieftin.

De fapt, România este țara din Uniunea Europeană care se împrumută cel mai scump, iar asta e un semnal că instituțiile financiare nu au încredere în capacitatea statului de a produce și gestiona banii cu care să reușească să plătească datoriile. 

Oricât ar încerca politicienii noștri să spună că suntem tigrul economic al Europei sau rostogolesc mituri răsuflate de creștere economică care nu se simte în buzunarul cetățenilor, ăsta e adevărul. Pentru că România se împrumută la rate atât de mari, va trebui să renunțăm la împrumuturi să găsim altă metodă sa atragem bani, adică de la populație. Vezi și schimbările Codului Fiscal, care e plin de măriri de taxe.

2,4 la sută – Cam atât din PIB alocăm pentru „România educată”. Vorbeam înainte de un exod al românilor către Vest, în ciuda creșterilor salariale din țară. Totuși, vesticii au ceva mai mult decât o sumă okay pe care s-o încaseze la sfârșit de lună. Au școli cum trebuie și spitale dotate, iar astea costă. Aici e vorba despre câți bani dă o țară pe educație și sănătăte, iar România e codașa Europei.

Ungurii alocă cinci la sută, ca să nu mai vorbesc de suedezi, care trimit șapte la sută din PIB către educație. Majoritatea statelor europene merg pe un procent de peste cinci la sută în afară de Bulgaria, Italia, Grecia, Slovacia și Irlanda. Dar sub trei la sută doar România a reușit. Iar asta e cu atât mai rușinos cu cât proiectul de țară al președintelui Iohannis e România Educată. Invers proporțional însă e abandonul școlar, unde suntem primii. 

România nu stă prea bine nici la sănătate – după tragedia de la Colectiv, doi ani pandemici și incendiile din spitale, bugetul acordat sănătății este unul ridicol. Și aici suntem sub media europeană, cu un rușinos 4,7 la sută. Cât e media europeană, te întrebi? Șapte la sută. Din păcate, spitalele regionale au rămas doar o poveste spusă de PSD, iar România a rămas o țară în care spitale se mai fac sau se reabilitează complet doar cu sprijinul societății civile.

#2 – Ăsta e locul pe care suntem în Europa când vine vorba de mamele adolescente. Deși situația s-a mai ameliorat, la capitolul ăsta doar bulgarii ne depășesc. Datele din 2019 oferite de UNICEF arată că în acel an au născut peste 16 000 de adolescente românce. Și lucrul ăsta e legat de educație, pentru că fetele care nu au absolvit anii obligatorii de școală au fost de trei ori mai predispuse la asta.

La asta contribuie și faptul că în România educația sexuală în școli e un tabu și sunt destule voci care vor să interzică avortul, care e deja foarte dificil de accesat. În plus, aproape jumătate dintre copii sunt supuși unei forme de violență fizică, emoțională sau sexuală. Nici financiar nu e mai roz treaba –  41,5 la sută dintre minori sunt în risc de sărăcie și excluziune socială, record absolut în Uniunea Europeană. Conform unui studiu al organizației Salvați Copiii, 20 la sută dintre părinți au declarat că pedepsele fizice sunt un mod adecvat de educare a copilului.

#1 – Locul pe care ne plasăm la nivel european în ceea ce privește violența domestică. Cu proverbe de genul „bătaia e ruptă din Rai” și cu puținii bani destinați educației nu e de mirare că peste 140 de femei au fost victimele unui episod de violență în fiecare zi, în 2021, conform datelor comunicate de ministrul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse Gabriela Firea. În 2022, în primele cinci luni ale anului, aproape 33 000 de persoane au fost victime ale violențelor acasă sau în familie.

Mai mult, în 2021, 38 de femei au murit din cauza violențelor domestice. Ordinele de restricție nu sunt respectate, brățările de supraveghere sunt încă așteptate, iar un registru al bărbaților dovediți violenți nu există. În același spirit al ocrotirii femeilor suntem primii și la traficul de carne vie spre Occident. Frații Săndulache, proaspăt condamnați la 108 ani de închisoare, au tăiat la propriu mâna uneia dintre fetele care lucrau pentru ei, și au bătut-o cu aceasta, pentru că tipa nu producea suficienți bani. Tot în Spania, interlopul Ion Clămparu, momentan deținut în România, avea peste două sute de femei care lucrau pentru el, tatuate cu coduri de bare, exact ca produsele de pe un raft.

Sigur, sunt și alte statistici care pot fi aduse în discuție și e clar că nu merg chiar toate prost. Dar realitatea trebuie arătată așa cum e, mai ales când aleșii vorbesc de creșterea PIB-ului de parcă asta-i face pe români să trăiască mai bine. Nu poți decât să speri că cifrele care contează cu adevărat și care dor vor fi mai bune în viitor.