Anul ăsta parcă s-a scris mai mult despre muzică ca-n anii anteriori. Mă și întreb cine mai are timp să asculte ceva? Noi le-am făcut pe amândouă. Aruncă un ochi peste topul celor mai citite articole despre muzică în 2015, ca să fii sigur că nu ți-a scăpat vreunul înainte de finalul anului și că o să ai un subiect bun de discuție în noaptea de Revelion, până se îmbată toată lumea.

Interviul lui Mihai Morar cu Robbie Williams e o lecție de jurnalism muzical. Când trebuie să-i iei interviu unui artist al cărui mare fan ești de când erai la pubertate și te caci pe tine de emoție, dar te simți atât de important că faci asta, încât crezi că, dacă întrebările vin din sufletul de puber, automat sunt și bune, roagă pe altcineva să ia interviul și tu stai deoparte și bălește la artist. Apoi așteaptă-l în studio, să-i dai oracolul lu soră-ta, să-i spui cât de hot e și să-l compari cu Messi sau Ronaldo. Așa te asiguri că nu vede toată țara cum artistul face fețe-fețe, cât să ajungă presa să scrie texte mai mult despre tine, decât despre el.

Sunt total de acord cu expresia „nu judeca niciodată o carte după copertă". Sau un album de muzică, în cazul de față. Dar nici n-o poți ignora. Mai ales dacă a fost realizată în anii '90, pentru o trupă din România, și e la limita absurdului, creată de cineva care crede că Photoshop e un magazin unde poți cumpăra fotografii. Cele mai nasoale coperți din istoria muzicii românești scot în evidență o perioadă în care singurul lucru mai kitschos decât imaginea unui album a fost muzica de pe el.

Noi, oamenii, suntem obsedați de destinul vedetelor. Vrem să știm ce fac, cu cine și-o trag, contul lor bancar și, în funcție de cât de cunoscută e vedeta, și ce aruncă la gunoi. Yey pentru rasa umană! De-aia Compendiul fufelor de altădată (ASIA, Candy, Body & Soul, Ana Lesko și nu doar muzica asta nouăzecistă) s-a citit în draci. Dar nu suntem mai speciali ca restul, oricât am vrea să credem că dacii au inventat iPad-ul. Seria are un pic de nostalgie, povești pline de drame care ar merge în telenovelele turcești și un final care variază de la „bravo ei", până la „știam eu că o să ajungă așa". Ne pică mai bine să râdem de capra vecinului. Yey pentru poporul român!

Electric Castle a fost mai tare anul ăsta ca anul trecut și plin de surprize. Ăia care au fost la Bonțida s-au distrat în ciuda vremii, iar ăia care au stat acasă au fost curioși să vadă cât noroi era pe acolo. A fost destul. Dar asta nu a stat în calea hedonismului. Au fost The Prodigy, ceva tipi îmbrăcați în Power Rangers, o banană gonflabilă și mulți localnici curioși. Un haos total. Un haos superb (în 50 de poze). Ți-am făcut și un ghid de la A la Z, ca să știi cum s-o arzi anul ăsta.

Din când în când, râul cunoașterii izvorește din cele mai neașteptate locuri. Spre exemplu, din profilurile de Instagram ale vedetelor pop din România. Am învățat multe de la ei. Că trebuie să rămân copil, indiferent de trecerea timpului, că aparențele sunt înșelătoare, să fiu original sau să îmbrățișez latura mea feminină. Mi-au schimbat viața. Aparent au avut efectul ăsta și asupra altor oameni, altfel n-ar fi în lista asta de texte. Sunt sigur că au rămas cu ceva din înțelepciunea lor. Cine nu ar aprecia așa ceva?

Există o camaraderie între artiști. O legătură aparte, pentru că toți sunt pe filmul creativității. Un pictor întotdeauna o să se înțeleagă mai bine cu un scriitor, decât, să zicem, cu un tip de la cadastru. Asta e realitatea. Să facem legătura între cei mai mari scriitori români și muzicienii din prezent a fost o chestie naturală. Din păcate, nu vom ști niciodată dacă am avut dreptate sau nu. PS: Am fost nevoiți să explicăm o glumă: domnul Cărtărescu încă trăiește.

Dan Blan produce și în prezent, iar în articol găsești versurile de la piesa asta, „Dragoste poznașă", traduse în limba românească de peste Prut

Subscriu la tot ce povestește autorul în articol. Din trupa care a dat naștere la cea mai enervantă piesă din istoria muzicii contemporane, a plecat Dan Bălan într-o carieră solo, în speranța că o să creeze ceva și mai oribil. Încă nu a reușit, dar, Doamne ajută, cu siguranță a încercat. Probabil a avut atât de multe accesări, pentru că multă lume trăiește sub blestemul muzicii pop îngrozitoare. Trăim vremuri grele.

Momentul ăla când ai vrea să dai ceva la schimb pentru muzică. Concert Axon Turmentatu, la Goblin, Constanța

Pentru români, să faci haz de necaz e un mod de a nu-ți pierde mințile. Iar cele mai ciudate povești prin care au trecut artiștii români confirmă asta. Eu nu știu cum aș fi reacționat să mă trezesc praf pe scenă, să greșesc orașul în care trebuie să cânt și să asist la bodyguarzi care bat organizatori de petreceri. Cea mai șocantă și tristă întâmplare a unui artist român a avut însă loc în Olanda și include citatul meu preferat din toate timpurile: „Boss, sunt dentist, în pula mea".

Fotografie de Thomas Purves, via Flickr, CC by 2.0

DJ-ul poate fi considerat jobul de vis al generației celor născuți în anii 90-2000. Implică în mod egal statutul de vedetă, nopţi albe cu petreceri non-stop şi faptul că femeile sunt înnebunite după tine. Ideea pare romantică pentru multe tipe. Te simţi Aleasa, cea care stă lângă el în spatele platanelor în timp ce satisface mulțimea, ciocniţi pahare cu cocktailuri gratis, până când vă furișați amândoi, ca doi porumbei, înspre camera de hotel unde puneți de-un afterparty. Dar asta e doar o fantezie. Uneori, să fii iubita stabilă a unui DJ e treabă grea, pe care n-o pot compensa niște intrări gratis la super party-uri în fiecare weekend. Dar nu toată lumea e de acord cu asta.

Fotografie de Alexander Coggin

Ibiza e o insulă din Spania unde visăm să ajungem cu toții. Știm că se bagă multă muzică bună, după numărul ridicat de albume și mix-uri scoase cu numele locației în titlu: „DJ X live in Ibiza", „Ibiza Soundmix", „Ibiza Vibes", „Café de Ibiza", „Ministry of Ibiza" și lista poate continua. E Mecca party-urilor dedicate muzicii electronice. Poveștile bodyguarzilor care-și duc traiul acolo o să te facă să te gândești mai bine înainte să-ți planifici călătoria. Ori o să renunți la idee, ori o să vrei să-ți faci bagajele mâine și să nu te mai întorci în veci. Depinde ce fel persoană ești, really.

Urmărește VICE pe Facebook.

Intră cu dropul aici:
Cele mai bune 20 de piese românești din 2015
Ce muzică românească ar trebui să asculți, în funcție de cât ai luat la Bac
Clipul ăsta cu clubberi confuzi din Ibiza e definiția dezamăgirii în viață