Ai peste 18 ani?

Materialul la care vrei să ajungi este considerat 'nepotrivit' de calugărițe, departamente legale și (probabil) maică-ta, așa că am vrea să fim siguri că ești major/ă înainte să-ți dăm voie să-l vezi.

Nu

Am încercat să mă îndrăgostesc de o prostituată

De Thom Lynch

Următoarele întâmplări din Districtul Roșu al Amsterdamului au avut loc în timpul unui semestru pe care l-am petrecut la Facultatea de Drept din Amsterdam. Poate că strâmbați din nas când auziți de cea mai veche profesie din lume, dar n-ar trebui; toți suntem prostituate în felul nostru. Eu, de exemplu, îmi vând escapadele sexuale sub formă de jurnalism.

FORTĂREAȚA OLANDEZĂ

Există două tipuri de orașe – cele în care toată lumea e drăguță cu toată lumea (LA, New Orleans etc) și cele în care oamenii fac tot posibilul să fie niște nenorociți (New York, Paris etc). Amsterdam aparține în mod clar celei de-a doua categorii.

Totuși, orașele răutăcioase compensează prin faptul că sunt mai frumoase fizic față de cele prietenoase, iar Amsterdam nu face excepție. E un labirint magnific de canale pavate concentrice care radiază dinspre râul IJ ca undele sonore dintr-o boxă. Iar în centrul canalului interior, se întinde un bordel imens, inima roșu-neon a orașului.

Prostituatele din Districtul Roșu se împart în mai multe categorii, formând mini-cartiere. De-a lungul străzii principale sunt fetele mainstream: nici prea sexi, nici prea ciudate, toate decente și ușor obosite. Dar când intri pe aleile întunecoase, găsești subdiviziuni mai specifice: Cuibul cu Blonde, Piața She-male, Grota cu negrese mari. Colțul dedicat negreselor mari e aproape întotdeauna cel mai aglomerat.

PRIMA OARĂ

În primele nopți în Amsterdam am suferit de insomnie. Într-o noapte, sătul de zvârcolit în pat pe cearșafurile IKEA, am ieșit din casă și m-am îndreptat spre districtul roșu în căutarea unui coffee shop. Coffe-shop-urile se închid la ora 3 AM și era 3.10 AM. Am reușit doar să cumpăr un joint de Lemon Kush de la doi italieni simpatici pe care i-am întâlnit în fața unui hostel. L-am aprins și am pornit pe aleile întortocheate spre Districtul Roșu.

Era aglomerat. Grupuri mari de străini gălăgioși care veniseră doar să se holbeze. Olandezi singuratici de vârstă mijlocie. După 45 de minute de plimbat, privind frumusețile și nefrumusețile din vitrine, un cub roșu după altul, am ajuns pe o alee care arăta ușor diferit față de celelalte. Era mai îngustă și intrarea din piatră era plină de graffiti colorat. Era o alee închisă, iar în capătul ei se vedeau neoanele unui club de striptease. Aleea se lărgea când te apropiai de club. Clubul era închis, dar chiar lângă intrare am observat un pasaj semi-ascuns. Am intrat.

S-a deschis spre niște holuri interioare cu ferestre roșii din care zâmbeau prostituate.

Am trecut pe lângă o brunetă. O privire turcoaz sub și un păr lung și negru. Piele albă și bikini negri. Am dat o tură prin rețeaua de coridoare și m-am întors la ea. Am privit-o mai îndeaproape. Probabil 1,70, sâni mari, stomac atletic...impecabilă. Mi-a zâmbit viclean și mi-a deschis ușa spre lumea ei roșie.

„50 de euro,” mi-a spus plictisită, odată ce fereastra s-a închis în spatele meu și perdelele au fost trase.

„Pentru ce?” Am întrebat.

„Oral și normal.” Părea calmă și așezată. Fața era la fel de impecabilă ca și corpul: pomeți puternici, buze pline, fără semne de îmbătrânire. Proaspătă și felină. Era bulgăroaică.

100 de euro dacă vrei jumătate de oră, mi-a spus. Vrei? Am căutat în buzunar. Aveam 70 de euro.

„Aș vrea, dar am doar 70 de euro. Îmi pare rău, e tot ce am.” I-am arătat bancnotele mototolite. „Îmi poți face reducere?”

„Nu,” a răspuns prompt. „Ai doar 15 minute!”

Ce a urmat a fost, din punct de vedere sexual, probabil mai puțin plăcut decât masturbarea. De la muia cu prezervativ până la cele trei minute de sex, a dat dovadă de zero emoții sau interes, încercând monoton să scoată din mine sperma. Cea mai nasoală parte e că nici n-a reușit.

La un moment dat, mi-au căzut ochelarii pe perna din spatele ei. M-am uitat la ea. A chicotit. Am chicotit și eu. După care mi-a spus: „A expirat timpul.” Am protestat, dar în zadar.

În timp ce mă îmbrăcam, frustrat și iritat, m-am plâns de calitatea serviciilor: „Ai putea să te implici un pic mai tare. Dacă tot o faci, măcar s-o faci bine.”

“Nu,” mi-a răspuns. „Nu contează. Oricum nimeni nu se întoarce niciodată la aceeași fată. Oamenii vor mereu o fată nouă, le place să aibă de unde alege.”

Am simțit nevoia să-i dovedesc că nu are dreptate.

TREI SĂPTĂMÂNI MAI TÂRZIU

Mă obișnuisem cu viața în Amsterdam. Mergeam cu bicicleta prin ploaie. Mâncam vafe cu caramel și beam bere în cafenele. Dar n-am uitat-o.

Într-o frumoasă zi de miercuri, în jurul orei 8 PM, eram plictisit și excitat, așa că am ieșit cu bicicleta și  m-am plimbat până când am dat iar de Districtul Roșu. Ca de obicei, era plin de familii de turiști, tătici cu rânjete perverse pe buze, mămici indignate, frați și surori chicotind.

DIN NOU EA

N-a durat mult s-o găsesc. Am intrat din nou pe mica alee întunecoasă și acolo era. Stătea în picioare mândră, tăcută. Cu pieptul împins în afară, picioarele arcuite în spate și fantoma unui zâmbet pe buze. Am intrat din nou în mica ei lume roșie.

Indiferent de context, te simți bine când intri din frigul străzii la căldură, lângă o femeie goală, în doar câteva secunde. Am întrebat-o cum o cheamă. Olivia. Am întrebat-o dacă mă ținea minte de acum trei săptămâni.

„A, păi a trecut ceva vreme. Au venit...mulți alții între timp,” mi-a spus.

„Cum adică? Faci sex și cu alții?!” am întrebat-o, mimând uimirea. A râs.

Eram hotărât să iasă mai bine de data asta, așa că i-am oferit 150 de euro, sperând că voi reuși să fac rost de intimitate autentică. Așa a fost. A gemut, a râs, s-a zvârcolit, mi-a plasat mâinile pe curbele ei, a fluturat din gene.

„Cum mă vrei?” m-a întrebat, așezată în patru labe. Arăta ca primăvara, proaspătă, epilată complet, cu părul negru căzându-i pe umeri. Curgeau hormonii prin mine ca un pârâiaș.

„Așa,” i-am spus.

Ne-a rămas o grămadă de timp după partida de sex. Din cele 45 de minute la care căzusem de acord, folosisem doar trei sau patru. Jenant. Mi-a spus că dacă reușeam să mă reîncarc, puteam s-o luăm de la capăt. Între timp, am stat pe pat și am vorbit.

Am întrebat-o de ce nu s-a măritat, pur și simplu, cu un bogătan. Mi-a spus că nu funcționează așa de ușor. „Unele fete au noroc. Întâlnesc unul și le merge. Eu am ghinion.”

I-am spus să încerce. Vrei să ieșim în oraș? Nu facem sex, doar bem ceva. Fără așteptări prea mari. Doar ca prieteni? Am întrebat. Deși îmi dădeam seama că aș putea avea mari probleme din partea unui pește, de exemplu, mi se părea o idee interesantă să am ca amică o prostituată din Amsterdam.

A râs, după care m-a refuzat: „Nu, pentru că ne-am cunoscut aici. Nu pot fi prietenă cu oamenii pe care îi cunosc aici.”

„De ce nu?” am întrebat-o.

„Pur și simplu nu pot.”

Am mai vorbit vreo 20 de minute, întinși pe pat ca doi îndrăgostiți. M-am îmbrăcat, am îmbrățișat-o, mi-a zâmbit sincer și a deschis ușa. M-am uitat în urmă în timp ce mă îndepărtam. M-a salutat și mi-a făcut cu ochiul.

Pe drum spre casă, m-am oprit la FEBO, un lanț de fast-food olandez unde tragi mâncăruri prăjite dintr-un zid masiv de compartimente de plastic. Fără vânzători, doar un zid de compartimente din care îți alegi ce vrei. Dar, spre deosebire de cealaltă mașinărie a plăcerilor de unde tocmai mă întorceam, poți lua bunătățile de aici cu tine acasă.

Urmăriți-l pe Thom pe Twitter: @ThomLynch0

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și 

Ditamai țâțoancele

M-am împrietenit cu prostituatele din Elveţia

Sufletul petrecerii

Scot Sothern speră să vă scârbească fotografiile lui cu prostituate

Comentarii