Povestea lui nea Jorj care a trăit până-n ultima clipă printre cei care fac noile filme românești

Gheorghe Blondă e un nume care probabil nu-ți spune nimic. Dacă însă ai trecut pe la Facultatea de Film există posibilitatea ca el să-ți fi schimbat un pic viața sau să măcar să-ți făcut o zi mai bună. Cel puțin așa reiese din postările și comentariile care au urmat după 1 februarie 2021, ziua în care tehnicianul laboratorului foto pe film al UNATC a murit. Fiecare student avea câte o poveste cu cel căruia i se spunea Nea Jorj.

În laboratorul lui, studenții veneau să afle cum se developează filmele și de cele mai multe ori rămâneau pentru mai mult de atât – o glumă, o vorbă bună, o poveste de viață. Asta s-a întâmplat vreo 25 de ani, până când a trebuit să iasă la pensie. Nea Jorj nu vedea însă ce viață ar putea să aibă în afara laboratorului ăla foto, așa că a continuat să vină fără plată sau contract până când i s-a aprobat o prelungire. Și încă una. După care nu s-a mai putut prelungi nimic.

„Își dorea să stea acolo cu prețul vieții”, povestește Dragoș Hanciu, fotograf și regizor, care a decis să facă un documentar observațional despre acest om singuratic pasionat de un meșteșug de care nu mai e interesat aproape nimeni. Se numește Omul cu umbra și-l poți vedea acum în cinematografe.

„Asta am simțit de când eram în școală – dacă îl scoți pe omul ăsta de-aici, aia e – și mi-era teamă de asta”, continuă Dragoș. „De aici a venit drive-ul meu de a începe să filmez. A devenit clar că o să fie dat afară când i-au adus un înlocuitor care să învețe tot ce știe. Dar nu cred că el era înverșunat față de cineva din școală, era mai degrabă deranjat de această situație pe care o înțelegea, dar îi era foarte greu s-o accepte. Înțelegea tranziția, înțelegea schimbarea, dar emoțional era mai greu de confruntat.”

Dacă te uiți la documentarele precedente ale lui Dragoș o să-nțelegi și mai bine care-i sunt interesele – Brudina e despre doi bărbați care manevrează un pod plutitor de pe Mureș care face legătura dintre două sate, în timp ce Ionaș visează că plouă îți arată un bărbat dintr-un sat izolat care noapte de noapte își păzește lanul de porumb de mistreți. „Mă interesează memoria locului, modul în care un om îl populează și-mi place să merg până într-acolo încât să zic că că anumite locuri devin atât de puternice încât își aleg singure următorul om. Au o personalitate atât de puternică încât atrag un anumit gen de oameni, care duc mai departe această memorie și identitate”, explică el.

Dragoș spune că ce-l face să dea rec sunt spațiile largi, aproape ca niște tablouri – la Omul cu umbra, însă, spațiul e laboratorul înghesuit unde ajungi după ce treci prin niște holuri aseptice și întortocheate. Știa că nu filmează într-un loc care să dea bine pe cameră, dar energia umană de-acolo i-a fost de ajuns.

Chiar dacă nu l-ai cunoscut niciodată pe Gheorghe Blondă, îți dai seama din primele minute ale filmului de unde venea fascinația pentru el – era excentric, cu gura spurcată, dar în același timp cu multă înțelegere pentru oricine-i trecea pragul. Când Dragoș i-a propus să-i devină „umbră” a zis da fără să se gândească prea mult și de atunci a rămas all in – nu l-a rugat niciodată să-i arate ce-a filmat, deși filmul surprinde multe momente intime și destăinuiri sensibile din viața lui personală.

Din când în când, mai zicea „sunt curios ce iese”, povestește regizorul, dar cam atât. Dragoș își amintește că Nea Jorj îi spunea „Eu acasă sunt alt om, nu vorbesc cum vorbesc aici, nu folosesc niciun cuvânt urât. Am început să râd și l-am întrebat «Păi, dacă vine soția și vede filmul?» Eh, o să-i zic că m-au înregistrat o dată când eram nervos și au pus sunet.”

Multe dintre vorbele lui Nea Jorj au rămas memorabile pentru foștii studenți, de la „Bea și tu niște revelator, poate ai o revelație” la „Ce faceți, clorofilelor?” sau „Hai, fă-mă să-mi fie dor de tine”. Dragoș spune că și lui i-a lăsat un bagaj lingvistic plin de caterinci: „Mă bucur să zic că «asta ar fi zis Jorj». Mi-a fost apropiat în multe feluri și avea un fel de a se apropia fără să simți că e declarativ. Era foarte subtil și uman.”

Față de primul film, pe care l-a făcut la 21 de ani, Dragoș povestește că a devenit mult mai conștient de responsabilitatea pe care o are față de subiecții săi, încă din timpul filmării: „În școală nu prea am discutat despre etică, cum te raportezi la subiecte, cât de responsabil ești pentru ce urmează să arăți – niște lucruri care acum mi se par fundamentale. Nu neapărat pentru film, dar așa, în viață. Stai în fața unui om și-ți zice niște lucruri, după care îl și expui într-un anumit fel”.

Un alt lucru care l-a ajutat să devină mai conștient de toate aceste lucruri a fost că, spre deosebire de celelalte filme ale sale, în care era doar un observator, de data asta a decis să apară în fața camerei, ca personaj. Un alt mod în care a intervenit asupra filmului sunt referințele la protestele împotriva celebrei OUG 13 – de multe ori auzi știrile de la radio.

„Mi s-a părut important contextul ăla, pentru că ieșeam în stradă, după care mă-ntorceam la școală și mi se părea că acolo se-ntâmplă același lucru, la o scară mai mică. Jorj avea o problemă cu faptul că trebuie să plece și lupta din interiorul instituției ca să-și prelungească contractul, dar în același timp era pasiv la ce se-ntâmpla afară. Eu îi tot ziceam să iasă în stradă, el zicea că nu-l lasă soția”, spune Dragoș.

Pentru Dragoș, Nea Jorj i-a fost ca un bunic – o spune și-n film. Povestește că l-a ajutat prin simplul fapt de a-l lăsa să vină la laborator oricând are chef, i-a arătat cum să mărească fotografiile, cum să le scaneze și alte trucuri pe care tot mai puțini le știu acum. Nu comenta niciodată conținutul, dacă veneai la el zicea doar ce poți să-mbunătățești din punct de vedere tehnic.

„M-a ajutat mult că mă-ncuraja să fac lucrurile din ce în ce mai bine. Avea vorba asta, că ai luat microbul, când ajungeai să stai mai mult în întuneric, în camera obscură, decât la lumină. Filmul ăsta e ce-i dau eu înapoi omului care mi-a dat un microb prin care mă ajută să comunic și să-nțeleg și să exprim niște lucruri pe care le văd și nu știu cum să le zic altfel”, conchide Dragoș.

Următoarele proiecții ale filmului vor fi pe 29 aprilie și 4 mai la Cinema Elvira Popesco, de la 18:30, respectiv de la 19:00. Pe 6 mai îl poți vedea și la Cinema Arta din Cluj, la ora 19:00.