5 oameni mi-au spus cum e să fii „virgin” când ai între 20 și 50 de ani

Majoritatea oamenilor își pierd „virginitatea” spre sfârșitul adolescenței. Sondajele din Statele Unite și Marea Britanie sugerează că între 95 la sută și 99 la sută dintre persoanele cu vârsta de treizeci de ani au făcut sex măcar o dată. Dar există și o minoritate de virgini, care se confruntă cu tot felul de provocări într-o societate obsedată de sex.

Cultura pop le face viața grea oamenilor care n-au făcut sex. Toată lumea râde când aude de un virgin de patruzeci de ani. Dar rar auzim chiar din gura virginilor cum se simt și prin ce trec. Pentru unii, relația cu propria sexualitate e complicată de diverși factori precum sănătatea mintală, traume sau religie, iar eticheta de virgini îi face și mai anxioși. Pentru alții, pierderea virginității pur și simplu nu e o prioritate.

Am vorbit cu cinci virgini cu vârste între 19 și 52 de ani despre motivele pentru care sunt virgini și ce planuri au pentru viitor.

Până la vârsta de 16-17 ani, nu înțelegeam deloc cum să socializez cu oamenii. Sufăr de autism. Mă bâlbâi când vorbesc.

Sunt bisexual, dar m-am îndrăgostit doar de femei până acum. Dacă aș avea un partener sau o parteneră, aș vrea ca experiența sexuală și romantică cu persoana respectivă să ne împlinească pe amândoi. Nu mi-ar plăcea să mă masturbez cu corpul celeilalte persoane. Nu-mi place pornografia și nici sexul de dragul sexului. Eu privesc sexul ca pe o conexiune puternică între două persoane.

Am teama asta că o să trăiesc singur și la 35, și la 45 de ani. Mereu mi-am dorit să am copii, să las ceva în urma mea. Când văd că alții au relații, mă simt rămas în urmă și ostracizat cumva.

Nu sunt un incel din ăla care dă vina pe femei pentru asta. Știu că e problema mea. Îmi e greu să vorbesc cu persoanele care îmi plac. Dar cred că voi găsi pe cineva la un moment dat. Nu mă simt atât de singur. Am emoții intense, dar îmi e greu să le exprim. Trăiesc cu teama asta că mă voi îndrăgosti și nu-mi voi putea comunica sentimentele.

Pe fete și femei se pune o mare presiune să facă sex. Dar eu vreau s-o fac în ritmul meu. Vreau să mă simt bine și să fiu cu cineva în care am încredere. Sunt romantică și mă mișc lent. Sunt o friptură din aia care se coace opt ore la cuptor, nu o pungă de popcorn pe care o arunci în cuptorul cu microunde. Și nu-mi pasă ce cred alții despre chestia asta. O să fac sex după ce mă căsătoresc. Și dacă n-o să mă căsătoresc, aia e. Nu mă deranjează nici asta.

Am ieșit cu mai multe persoane. Sunt bisexuală și queer, așa că am fost și cu bărbați, și cu femei, și cu alte genuri. Prietenii mei fac mișto de mine că am  standarde prea înalte, dar nu e așa. Sunt dubioasă ca om, știu asta. Sunt foarte independentă și prefer pe cineva la fel de independent și motivat ca mine.

E greu să ieși cu cineva și să-i spui că ești virgină și că n-o să faci sex nici la prima întâlnire, nici la a doua. Mulți bărbați m-au ghostuit imediat. Și asta e, accept și înțeleg. Dar nu mă mulez pe dorințele lor.

Știu că dacă aș vrea să fac sex și aș posta asta pe Tinder, aș primi nenumărate oferte. Așa că nu-mi fac griji, nu mă simt nedorită. Oricum, virginitatea e doar un construct social.

Am încercat aplicațiile de dating, Tinder, Bumble, chiar și Facebook Dating. Dar nu am făcut match aproape cu nimeni. Principala mea problemă e anxietatea socială. Evit locurile aglomerate și nu vorbesc niciodată cu necunoscuți. Când mergeam în baruri și cluburi, în adolescență, mă simțeam inconfortabil și nu-mi găseam locul. Nu am încredere în mine și mă autosabotez. M-am autoconvins că nu merit o relație.

Nu am o problemă cu lipsa sexului, dar mă doare lipsa intimității și singurătatea, și vreau să simt și eu că sunt dorit. 

Doar părinții și fratele meu știu că sunt virgin. Nu sunt mândru de asta, așa că n-am spus la nimeni. Din fericire, după o anumită vârstă, nu te mai întreabă nimeni nimic despre asta, presupun că ai făcut sex deja. Mi-am zis mereu că, dacă nu fac sex până la vârsta de treizeci de ani, o să merg la o escortă.

Dar uite că am 32 și încă dezbat dacă ar trebui să merg. Uneori simt că ar trebui să îmi fac odată programarea aia și să mă duc, dacă nu, o să rămân virgin toată viața.

Toate celelalte aspecte ale vieții mele merg bine: sunt stabil financiar, îmi place ce fac, am multe hobby-uri, îmi fac ușor prieteni. Dar când vine vorba de femei, nu cred că sunt ce caută ele, cel puțin pe plan fizic. Știu că singurul care îmi pune bețe în roate sunt eu, cu teama mea de respingere. Nici măcar nu am chef să încerc, ca să nu fiu respins.

Mulți prieteni îmi spun să nu-mi fac griji, că o să se întâmple în mod natural. De parcă n-ar trebui să faci un efort pentru asta. Acum că am ajuns la vârsta asta tot virgin, deja mi-am și pierdut din încrederea în mine. De asta, alung oamenii înainte să mă poată răni. Știu că aș putea să-mi rezolv problemele prin terapie cognitiv-comportamentală și că e cel mai bine să îmi confrunt direct teama de respingere, dar nu-mi găsesc puterea. 

În orice caz, chiar dacă societatea face mișto de virgini, nu mă simt un terminat doar pentru că n-am făcut sex. Știu că majoritatea oamenilor simt că sunt personajul principal în povestea lor, dar eu mereu am simțit opusul: că sunt actor secundar în viețile altora.

Am avut relații în trecut, dar niciuna mai lungă de o lună. Pot face sex și singur, dar recunosc că mi-aș dori să am o conexiune cu altcineva. M-a frustrat că am tot încercat și n-am reușit. Sunt și depresiv și iau tratament pentru asta.

La un moment dat, am simțit că scopul aplicațiilor de dating e să le ia banii oamenilor singuri. Așa că mi-am șters toate conturile. Nu cred că am o problemă să vorbesc cu oamenii. Cred că problema mea e că n-am învățat niciodată cum funcționează o relație intimă. Mă sperie chestia asta. Mă tem că nu voi găsi o persoană care să fie suficient de răbdătoare cu mine.

Majoritatea prietenilor mei sunt căsătoriți și au copii. Vorbesc despre familie sau carieră. Nimeni nu se gândește că eu n-am făcut sex, pentru că nici nu avem discuții despre sex, ca să le pot spune.

În câte un an, îmi ziceam: „Ăsta e anul meu, lucrurile o să fie altfel anul ăsta.” Dar apoi nu se schimba nimic și mă frustram și mai tare, deveneam trist și misogin. Știu că nu e corect să fiu furios pe lume sau pe jumătate din populație, doar pentru că nu primesc ce îmi doresc.

În prezent, am ajuns la concluzia că probabil n-o să găsesc persoana aia specială, așa că îmi rămâne doar să mă bucur de viață așa cum pot, în circumstanțele actuale.