Alți polițiști din România care au fost acuzați de crime și violuri (plus alte fapte grave)

Când s-a aflat că pedofilul care a agresat doi minori într-un lift e polițist, opinia publică s-a declarat șocată că un om al legii ar fi în stare de asemenea orori, dar și de faptul că a reușit să treacă evaluările psihologice fără să sesizeze nimeni că omul e dereglat la cap. Totuși, Eugen Stan nu e primul (și probabil nu va fi nici ultimul) polițist suspectat, acuzat sau condamnat pentru infracțiuni deosebit de grave cum ar fi crimă, viol sau altele.

Iată câteva cazuri care la vremea lor au șocat opinia publică la fel de tare ca acum, dar despre care am uitat imediat cum presa a încetat să vorbească despre ele.

Acum 12 ani, la finele lui 2005, Andreea Șimon, o fată de 9 ani din Miercurea Ciuc dispărea la o sută de metri de casă, după ce dăduse o fugă până la magazin ca să cumpere smântână pentru mama sa. Pe lista de suspecți s-a aflat încă de la începutul anchetei un polițist, Tiberiu Burcuță, subcomisar în cadrul IJP Harghita. Burcuță, care-n trecut avusese o relație cu mama fetei și între timp dezvoltase o obsesie nesănătoasă pentru aceasta, fusese ultimul care o văzuse pe Andreea în seara dispariției.

În ianuarie 2010, polițistul era pus sub învinuire de Parchetul General pentru infracțiunile de lipsire de libertate și omor calificat. Toate datele din dosar îl incriminau: declarații contradictorii (ba spunea că văzut-o înainte să dispară și a ajutat-o să treacă stradă, ba se făcea că nu știe cum arată), existența unui mobil al crimei (voia să se răzbune pe mama fetei), lipsa unui alibi în noaptea dispariției și faptul că a picat de patru ori testul cu detectorul de minciuni.

Totuși, dosarul n-a ajuns nici până acum în instanță, la opt ani de când Burcuță a fost învinuit pentru dispariția și uciderea fetei. De ce?

Presa scria în urmă cu șapte ani că Poliția a încercat mult timp să încetinească ancheta, de teamă că instituția ar primi o nouă lovitură de imagine (după cazul Larisei Chelaru) dacă s-ar fi dovedit că un un membru al ei a răpit-o pe fată. Astfel, polițistul ar fi avut suficient timp să-și șteargă urmele. Conspirație sau nu, cert e că fata e în continuare dispărută, iar agentul Burcuță e bine mersi, își vede liniștit de viață.

Acum șase ani, Gheorghe Vlădan, șofer în cadrul Policlinicii Ministerului Administrației și Internelor, a intrat în coaforul Perla, s-a certat puțin cu soția sa, angajata salonului, apoi a scos un pistol și a început să tragă. Florina Vlădan, soția angajatului MAI și Mariana Bendre, una dintre colegele ei, au fost ucise, iar alte șase persoane au fost rănite.

Cazul, aproape fără precedent în România, a scos la iveală cam aceleași nereguli despre care discutăm și astăzi. În primul rând, s-a ridicat problema evaluărilor psihologice. Atunci, PRO TV scria că Vlădan era evaluat temeinic doar o dată la cinci ani (era programat pentru o astfel de evaluare chiar în 2012), iar în rest exista o singură verificare anuală, destul de superficială, pentru permisul de conducere. Prea puțin pentru un om cu trei dosare penale, după ce fusese implicat în mai multe scandaluri violente.

Psihologii spuneau în 2012 că pentru niște oameni care lucrează în stres continuu și cu acces la arme de foc, o evaluare la cinci ani e mult prea puțin, pentru că într-un interval atât de lung angajații MAI pot suferi depresii sau alte afecțiuni psihice. Totodată, s-a aflat atunci că Poliția Română avea-n subordine doar 81 de psihologi, împărțiți pe 41 de județe (plus București), care erau responsabili de evaluarea a zeci de mii de angajați.

O altă problemă care a ieșit la iveală a fost superficialitatea de care dă dovadă poliția în tratarea cazurilor de violență domestică. Cu patru zile în urma masacrului de la Perla, în plin divorț, Florina Vlădan depusese o plângere în care spunea că angajatul MAI e înarmat și o amenință cu moartea. De altfel, toți cunoscuții știau despre neînțelegerile dintre cei doi și crizele de gelozie pe care le făcea Gheorghe Vlădan.

La un moment dat, spunea soțul celeilalte victime, Florina Vlădan devenise atât de terorizată de soțul ei, încât nu mai avea curaj să plece de la muncă neînsoțită. Totuși, nici plângerea femeii, nici antecedentele angajatului MAI n-au părut să-i miște prea tare pe cei patru ofițeri ai Secției 14 care preluaseră cazul, motiv pentru care au și fost cercetați ulterior pentru neglijență-n serviciu.

În 2015, anul când s-au remarcat cei șapte violatori din Vaslui, doi polițiști din cadrul Poliției Județene Călărași erau acuzați c-ar fi violat o adolescentă care fugise dintr-un orfelinat. Fata, care fusese adusă în centrul de plasament de către mama sa și nu se afla la prima evadare, a fost găsită de o patrulă a poliției într-un parc din Călărași. Sub amenințarea că o vor duce înapoi la orfelinat, cei doi agenți au dus-o într-un loc izolat și au violat-o, ca mai apoi s-o abandoneze într-o fostă unitate de trageri, unde a fost găsită de un cioban și transportată la spital.

Cazul ăsta ne-a arătat două lucruri: cât de ușor e pentru polițiști să-și folosească autoritatea pentru a profita de persoane vulnerabile, mai ales prin județe uitate de lume, dar și cât de ușor pot nenoroci un copil niște părinți iresponsabili, împreună cu sistemul centrelor de plasament din România.

În fine, cei doi agenți de poliție au fost în cele din urmă condamnați la nouă ani de închisoare, deși au făcut tot ce au putut ca să schimbe încadrarea din viol în infracțiunea de act sexual cu un minor, susținând că totul a fost consensual.

Un alt caz care a făcut vâlvă în urmă cu ceva ani a fost cel al polițistului dintr-o localitate din Dâmbovița care și-a ucis iubita pentru ca mai apoi să se sinucidă. Motivul crimei a fost cât se poate de absurd, demn de o telenovelă turcească: mama agentului nu era de acord cu relația dintre cei doi, fapt ce a determinat-o pe fată să se despartă de el, moment în care polițistul a luat-o razna și a împușcat-o-n cap.

Crima a avut loc la un an de la masacrul de la Perla, aducând din nou în discuție tema evaluărilor psihologice din cadrul Ministerului de Interne. Dar a fost adusă-n discuție degeaba, pentru că reprezentanții poliției s-au spălat pe mâini aruncând vina pe factori externi, independenți de munca polițistului, care, chipurile, n-ar fi putut fi depistați de testele MAI:

Și s-au îmbunătățit de n-au mai putut, dovadă că un pedofil a rezistat peste 20 de ani în sistem fără să-l depisteze nimeni.

Simt c-am vorbit prea mult despre polițiști violatori, pedofili și criminali. Unii dintre ei sunt mai reținuți și se ocupă doar cu traficul de etnobotanice. Sau cu sprijinirea traficanților, dar e tot aia, până la urmă. Vorbesc despre subcomisarul Alexandru Tancou, fost ofițer în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Sibiu, care a făcut un an și opt luni de pușcărie pentru c-a ajutat gruparea „Adi Foto” să eludeze controalele poliției sau ale ANPC-ului (fost OPC) timp de ani buni. Pentru acest favor, ofițerul primea din partea grupării cam 2 500 de lei pe lună.

Amuzant e felul în care au ajuns anchetatorii să-i descopere micul aranjament. La un moment dat, jandarmii din Sibiu au capturat 100 de pliculețe de etnobotanice de la capul grupării, Adrian Negru. Și cum ofițerul Tancou era responsabilul de etnobotanice pe Sibiu, jandarmii i-au dus captura lui, ca s-o înregistreze în sistem. Doar că Tancou, băiat isteț, nu a înregistrat-o, ci i-a returnat-o lui Negru, ca să-și vadă de afaceri în continuare. Ulterior, colegii lui au citit în presă despre acțiunea jandarmilor, iar când au descoperit că cele 100 de pliculețe nu-s de găsit pe nicăieri, dom’ subcomisar a intrat automat în vizorul lor.

Și astea nu-s singurele cazuri de polițiști infractori. De cazul Cioacă-Elodia am auzit cu toții, a fost mediatizat și tabloidizat până-n punctul în care a devenit o memă și nu i-a mai păsat nimănui de soarta bietei femei. Apoi ar fi dosarul „Polițiștii pedofili”, în care au fost implicați ofițeri IPJ Cluj ce colaborau cu un proxenet local pentru a face sex cu minore. Nu s-a mai auzit nimic de el, pentru că faptele se petreceau în epoca Năstase, când nu exista corupție, nu existau polițiști infractori, totul mergea ca pe roate, era liniște și pace. Sau cazul polițistului Teodoru Toader, din județul Galați, care a ciuruit un cocalar local după o perioadă îndelungată în care fusese hărțuit și provocat de acesta.

Sau cazul lui Ioan Talica, tot gălățean, care a jefuit un contrabandist local, apoi a încercat să-i vândă marfa într-o piață, unde a dat chiar de contrabandistul pe care-l tâlhărise și a luat bătaie de la acesta. Ulterior, s-au reclamat reciproc la Poliție, ca-n filmele cu proști.

Cazuri sunt, îți trebuie doar răbdare ca să le găsești pe toate pe internet, dacă n-ajungi direct la dosare. Important de reținut e că da, unii polițiști comit infracțiuni la fel de grave ca cei mai renumiți infractori ai patriei, iar faptul că pe mașinile lor scrie „Siguranță și încredere” nu-i transformă automat în îngeri.

De altfel, ar fi nerealist să-ți închipui că din cei aproximativ 60 000 de oameni ai legii pe care-i are România toți sunt băieți buni. Totuși, poate autoritățile vor lăsa puțin jocurile politice la o parte și se vor concentra pe o reformă reală a sistemului, ca să nu ne mai mirăm de fiecare dată când un polițist o comite grav.