Toate genurile de oameni pe care o să-i vezi la Vocea României

Nu e ca și cum concursurile astea de talente duc undeva, să fim serioși. Dar de-aia e o plăcere vinovată, că nu este o chestie de care să fii mândru: că stai o oră sau două lipit cu ochii de televizor, ca să-i auzi pe unii cum falsează și să-i admiri pe doi, trei mai răsăriți. Nu e ca și cum descoperi acolo vreo voce de George Michael de Pitești, care a trăit o viață întreagă în ignoranță și nu și-a dat seama ce perla neșlefuită e el.

Lumea plină de plăcere a oamenilor care se cred unicorni

Majoritatea oamenilor care trec pe la genul ăsta de emisiuni sunt semi talentați, dar o expunere nu strică niciodată și nici o piesă pe care ți-o face Smiley, ajutat de autotune, chiar dacă n-o să rupi cu ea radiourile sau YouTube-ul.

În afară de Leona Lewis, Kelly Clarkson, Susan Boyle sau Adam Lambert, și ăștia nici măcar nu sunt crema în materie de celebritate, concursurile astea nu au dat mari staruri nici în afară, ceea ce confirmă adevărul dureros. Șansele ca tu, anonimule, să faci mare brânză în muzică după ce câștigi vreo Vocea României din asta sunt foarte mici, iar ăia 100 000 de euro, premiul în bani, se sparg foarte repede.

Tipul ăsta de emisiuni însă continuă să aibă succes tocmai pentru că sunt foarte mulți oameni care încă se înghesuie să participe la ele, iar dintre toți, mi-au sărit în ochi categoriile astea cât se poate de evidente.

Cred că totul a început odată cu fata aia care cânta odată melodia aia lacrimogenă cu ochii tăi, Ana Maria Georgescu, și care a dispărut și nu s-a mai auzit nimic de ea în afară c-a bătut-o Florin Chilian. Deși concursul ăsta eu am înțeles că este pentru talente anonime, cumva s-a strecurat și tipa asta, sub pretexul c-a reînghițit-o anonimatul și pe ea. Una peste alta, chestia asta a devenit trend.

Nu există ediție în care să nu apară un semi cunoscut din ăsta, iar, anul ăsta, vedeta a fost Alexandra Bădoi, fostă prezentatoare meteo la Antenă. În 99% din cazuri, foștii cântăreți nu prea fac mare brânză la concursul ăsta și bănuiesc că este și un pic penibil să fii eliminat, deși tu ai fost, fie și acum un deceniu, zeul scenei. Excepția aia de 1% a fost Cristina Bălan, fosta solistă a trupei Impact, care nu doar c-a participat la Voce acum doi ani, dar a și câștigat-o. Binemeritat, aș adăuga eu.

Zic de el, pentru că el pare cel mai impresionabil la genul ăsta de concurente. Dar eu chiar nu le înțeleg pe tipele astea. Audițiile sunt pe neve, niciunul dintre masculii din juriu n-are cum să vadă cât de Miss Univers ești tu, iar genul ăsta exact pe asta mizează. Ea e mișto și restul nu mai contează. Se vede din felul provocator în care pune țoala pe ea când se afișează pe scenă: să se vadă bine picioarele, sânii sau ce are ea mai mișto.

OK, o vede o țară întreagă preț de cinci minute și, cine știe, poate c-o oprește vreun producător de la Pro să-i propună Luna de pe cer. Dar când vocea ta sună spart sau ca și cum aș cânta eu în baie, nu văd de ce ai insista pe direcția asta. Nu mai bine mergi în altă emisiune sau la un casting pentru vreo reclamă la lenjerie intimă? Chiar n-o zic din invidie, mi se pare o irosire de frumusețe și sex appeal, acolo unde trebuie să exciți urechea, nu privirea.

Ai avut și tu probabil perioada ta în care o ardeai prin cluburile de karaoke cu colegii de serviciu sau cu cine voiai tu și știi genul. Prin anii 2000 se crease în București în fel de obsesie pentru ele. Și probabil că îl știi pe tipul ăla care cerea caietul cu propuneri de cântece (da, exista așa ceva) și insista să-și expună talentul o dată la două melodii. Bine, ajuta și că puțini alți clienți acceptau să se facă de râs și să urce pe scenă, de bună voie și în deplinătatea facultăților mintale. Adică fără să piardă un pariu sau să fie fermecător de beți.

Tipul-karaoke cânta, de obicei, melodii precum „Sex Bomb", „Only the lonely" sau „I did it my way" și se credea special. Genul ăsta e ușor de recunoscut printre concurenții de la Vocea României. Alege o piesă de-a lui Tom Jones și e penibil.

A fost într-un sezon mai vechi, din 2013, un astfel de concurent bunicuț, care nu știu cum naiba a trecut de preselecții, a ajuns în echipa Loredanei și-a mai continuat să ne oripileze preț de câteva emisiuni cu vocea lui de artist comunal. Asta doar pentru că nimeni nu voia să fie el omul ăla crud și fără inimă care să-l dea afară pe bătrânelul vesel și netalentat.

Te lovești de genul ăsta de reacții: „Vai, ce simpatic e, are 100 de ani, e plin de viață și știe și romanțe!". Genul ăsta de foști rapsozi care mai cântă pe la nunți sau pe la Zilele Orașului Urlați și care aduc odată cu propria lor prezență, pe scena concursului, și atmosfera aia tristă de la Steaua fără nume.

Sau genul de doamne cu părul în bucle suspect de asemănătoare cu permanentul, care-și subliniază notele atinse cu mâna stângă ridicată. Nu e vorba de vârstă, nu mă înțelege greșit, ci de bagajul comunist pe care-l aduci cu tine, de la școala populară de arte.

Probabil că de-aia ești angajat la Operă sau Operetă, pentru că vocea ta este potrivită acolo, și nu ca solist al unei trupe indie, pe care-o vezi la Electric Castle sau alte festivaluri de gen. Sunt mulți concurenți din ăștia cu voce de tenor sau de soprană și care mie mi se par potriviți ca nuca în perete cu specificul emisiunii. Adică recunosc că unii au o voce puternică, umplu camera, dar mă enervează când aștia plusează și ajung să spargă și geamurile.

Treaba e că miza acestui concurs este să intri în industria muzicală, unde se promovează stilul comercial și unde tu, tenorule, o să rămâi un inadaptat. Și mulți dintre acești Andrea Bocelli wannabe nu-s nici măcar cei mai talentați din tagma lor, cântările lor pe note înalte te pot păcăli. Pune-i să cânte ceva liniștit, mai puțin țipat, și-o să vezi cum le pică vocea. Și-acum spune și tu: nu te enervezi să-l asculți pe unul care, timp de cinci minute, arată de parcă te ceartă sau stă prost cu nervii?