Dovezile că Michael Jackson a violat minori

Filme porno și bomboane, oftează James Safechuck în noul documentar Leaving Neverland, când povestește despre una dintre numeroasele întâlniri sexuale pe care le-a avut cu Michael Jackson în copilărie. Filmul de patru ore spune povestea lui, cât și pe cea a lui Wade Robson, un alt copil care zice că a fost curtat de Jackson mulți ani ca să-i devină iubit.

Filmul susține că Jackson căuta copii care îl mitologizau, le seducea treptat părinții cu vacanțe, case și bani, în timp ce îi manipula psihologic pe băieți să creadă că erau complice la infracțiunile lui sexuale. Aparițiile băieților pe scenă și adulația lor pentru Jackson sunt înduioșătoare (ce copil din anii '80 nu s-ar fi topit să primească în dar o jachetă „Thriller” sau o pălărie cu „Smooth Criminal”?), ceea ce face poveștile lor explicite despre Jackson și mai greu de îndurat.

James Safechuck l-a cunoscut pe Jackson când au jucat amândoi într-o reclamă la Pepsi din 1988. Cei doi au devenit de nedespărțit. Jackson mergea des acasă la Safechuck, l-a luat cu el în turneul Bad și, conform spuselor lui Safechuck, i-a cumpărat o grămadă de bijuterii (inclusiv un inel cu diamant pe care l-au folosit, în joacă, într-un ritual de căsătorie între ei doi). Safechuck susține că Jackson îi dădea să bea vin și făceau amândoi zilnic perversiuni sexuale, atât la ferma Neverland, cât și în camerele de hotel în timpul turneului (pe când mama lui era cazată într-o cameră separată).

Cam în aceeași perioadă, Jackson a întâlnit un australian în vârstă de cinci ani pe nume Wade Robson, care câștigase un concurs de dans cu numele lui Jackson. La fel ca Safechuck, familia Robson susține că Jackson i-a sedus cu un stil de viață luxos în timp ce făcea sex cu fiul lor. Când erau la distanță, Jackson îl suna și îi trimitea faxuri lui Robson în fiecare zi și de multe ori stăteau de vorbă și câte șase ore, conform mamei acestuia.

Interviurile descriptive cu Safechuck și Robson (care au acum amândoi treizeci și ceva de ani), despre sexul pe care l-au făcut cu Jackson furnizează detalii greu de suportat. E greu să auzi lucruri de genul „chiloți pătați cu sânge”, „îi strângeam sfârcurile până ejacula” sau „penisul unui bărbat adult în gura mea de copil de șapte ani”, dar e necesar să asculți, dacă te gândești prin câte au trecut și vor trece acești bărbați după ce au avut curajul să facă aceste declarații.

Reprezentanții lui Jackson s-au străduit din greu să discrediteze HBO-ul, pe regizorul și pe subiecții filmului Leaving Neverland și au publicat o scrisoare de zece pagini în care citau diverse nereguli (inclusiv că Robson nu prezintă încredere pentru că tatăl acestuia a suferit de probleme de sănătate mintală și s-a sinucis).

Regizorul filmului Leaving Neverland, Dan Reed, nu crede că problemele ridicate de reprezentanții lui Jackson stau în picioare și e optimist că filmul lui va stârni o conversație la scară largă despre abuzatorii sexuali aflați în poziții de putere. M-am întâlnit recent cu Reed ca să discutăm despre consecințele emoționale, juridice și culturale pe care filmul lui le va avea asupra societății și ca să aflu dacă ar trebui să nu mai asculte nimeni muzica lui Jackson.

VICE: Au existat atâtea cărți, documentare și emisiuni TV despre psihologia lui Michael Jackson și abuzurile pe care acesta le-a îndurat în copilărie și care i-au afectat viața de adult. A fost o alegere conștientă pentru tine să nu explorezi deloc lumea interioară a lui Jackson în acest film?
Dan Reed: Păi nu e un film despre Michael Jackson. E despre băieți ca Robson și Safechuck și experiențele lor cu Jackson. Nu l-am cunoscut pe Michael Jackson, nu i-am luat niciodată un interviu, nu îi cunosc istoria sau problemele psihologice care l-au împins să molesteze băieței și nici nu vreau să speculez chestia asta.

Nu cred că o copilărie tragică îți decide comportamentul mai târziu în viață. Nu toți cei care au avut o copilărie nefericită sau care au fost abuzați devin abuzatori sexuali. Pe mine m-a fascinat portretul pe care Robson și Safechuck i l-au făcut agresorului. Iar pentru că povestea îl implică pe Michael Jackson, știu că va ajunge la multă lume și va scoate la lumină niște informații importante despre abuzurile sexuale asupra copiilor. Acestea nu decurg cum își imaginează oamenii.

De asta s-au întrebat atâția oameni pe Twitter: „De ce l-a susținut Robson pe Michael Jackson la proces?”. De ce n-a fugit la mama lui să-i spună ce i-a făcut? Pentru că nu așa funcționează abuzul sexual. Și cred că filmul explică asta în detaliu. Agresorii își pot face victimele să se îndrăgostească de ei. De asta spune Wade că a trăit toată viața cu fantezia că relația lui cu Jackson a fost un lucru pozitiv. Dar era o vrăjeală, de fapt, și i-a fost extrem de greu să accepte asta.

Pare că nu e o poveste despre abuzurile comise de Jackson, cât despre doi bărbați care își acceptă deschis violul îndurat în copilărie.
Exact. Despre asta e filmul. Pentru mine, momentul culminant e atunci când Wade și James dezvăluie în fața familiilor lor abuzurile prin care au trecut. E chiar mai emoționant decât detaliile despre contactele sexuale. Eliberarea pe care o simte Wade când le spune în sfârșit părinților adevărul pe care l-a ascuns atâta timp.

Michael Jackson are mulți fani înrăiți. Care a fost reacția lor la film?
Să-ți spun ceva: în lume există zeci de milioane de fani ai lui Michael Jackson. Oameni care adoră muzica lui Michael și o asociază cu amintiri minunate de la nunți și zile de naștere la care au dansat și s-au simțit grozav. Muzica lui face parte din viața multor oameni de pe tot globul. Iar majoritatea fanilor MJ sunt oameni cărora le place, pur și simplu, muzica lui.

Dar mai sunt și fani care zici că fac parte dintr-o sectă, iar aceștia spun lucruri oribile despre film pe rețelele sociale. Cuvintele lor sunt aceleași cu ale reprezentanților lui Jackson și nu fac decât să jignească victimele abuzurilor. Se întâmplă des în astfel de cazuri. Din fericire, nu mai poți fi agresiv pe subiecte atât de sensibile în 2019.

Majoritatea fanilor lui Jackson ar fi la fel de șocați ca mine să audă despre abuzurile lui Jackson. Când am început acest proiect, nu aveam nicio prejudecată față de Jackson, nu știam dacă a fost sau nu pedofil, putea să fie complet nevinovat. Credeam că a fost un tip de treabă care făcea muzică bună și părea drăguț cu copiii. Multă lume îl vede așa. Din păcate, se pare că a fost un abuzator sexual și cred că multă lume își va schimba părerea despre el.

Sunt sigur că următoarea întrebare va fi: Ar trebui să nu-i mai ascultăm muzica?

Da, e pe lista mea de întrebări.
[Râde] N-aș zice că ar trebui să lansăm un hashtag împotriva muzicii lui, așa cum s-a întâmplat în cazul lui R. Kelly. Cred că muzica lui Jackson a intrat prea adânc în cultura americană și britanică și în multe alte culturi din lume. Nu putem s-o eliminăm pur și simplu. Dar oare ți-ar plăcea ca la ziua copilului tău să se asculte Michael Jackson? Nu știu. Mie nu cred. Dar nici nu cred că ar trebui s-o interzicem. E o muzică excelentă, era un artist foarte bun. Dar, în același timp, era și pedofil.

Chiar își arde Robson mănușile și jacheta „Thriller” la finalul filmului?
N-am fost acolo când le-a ars, dar dovezile foto sugerează că ar fi fost piesele vestimentare reale.

Și totuși sunt niște piese foarte valoroase. Interesant că le distruge, mai ales că reprezentanții lui Jackson spun că Robson l-a acuzat pe Jackson doar ca să obțină bani.
Bineînțeles, dar nu cred că doar acest gest validează poziția lui Robson. Trebuie să privești toată situația: nici el, nici James n-au fost plătiți și nu au avut niciun interes financiar de la documentar, de exemplu.

Sunt oameni care critică filmul pentru că nu a inclus și o perspectivă contrară poveștilor lui Robson și Safechuck.
Am inclus multe critici de la fanii lui Jackson, afirmații de-ale lui Jackson de când era în viață în care nega acuzațiile de abuz sexual și declarații de-ale avocaților din timpul investigațiilor. Cred că am reprezentat destul de bine poziția lui Michael Jackson și pe cea a avocaților lui.

Am înțeles. Dar n-ați făcut interviuri contemporane.
Corect, dar poziția reprezentanților lui Jackson nu s-a schimbat. Aceștia susțin în continuare că Jackson e nevinovat.

Mi s-a părut că a fost important pentur tine să incluzi în film multe detalii explicite despre actele sexuale dintre Jackson și acești băieți. N-ai vrut să te bazezi pe declarații generice precum „m-a abuzat”.
A trebuit să clarificăm că au avut loc activități sexuale. Ani de zile, Jackson a pretins că a dormit în pat cu copii din motive total inocente. Dacă nu am fi inclus aceste descrieri explicite șocante, oamenii și-ar fi imaginat că poate a fost vorba de niște îmbrățișări mai intime sau despre niște atingeri puțin deplasate. Ni s-a părut important să clarificăm că a fost vorba de sex propriu-zis, nu doar de atingeri afectuoase.

Ai simțit că reprezentanții lui Jackson știau despre asta sau erau chiar implicați?
Nu am găsit nimic care să sugereze că ar fi participat și alte persoane la activitățile sexuale. Nu am răspuns la întrebarea dacă Jackson a avut complici, deși e o întrebare importantă și necesară. Viața lui Jackson era manageriată de personalul lui 24 de ore din 24. Să nu fi observat niciunul dintre angajați ce se petrece? Ce părere aveau că Jackson dormea cu un băiețel în pat în fiecare noapte?

Crezi că experiențele lui Robson și Safechuck sunt doar vârful aisbergului?
Cred că au existat multe alte victime. Am vrut să ne concentrăm pe Robson și Wade și familiile lor, care au avut relații de lungă durată cu Jackson. Am vorbit cu persoane asociate cu investigațiile și se temeau de abilitatea lui Jackson de a face victimele să tacă. Puterea sistemului lui e înfricoșătoare.

Societatea de azi nu mai gestionează abuzurile sexuale ca în 1993, când au apărut primele acuzații la adresa lui Jackson. Crezi că mișcarea #metoo a avut un impact asupra felului în care a fost perceput acest film?
Da, e incredibil. Există și o paralelă britanică a situației: a fost un tip foarte faimos și dubios care făcea divertisment pentru copii și care a fost numit cavaler de către regină, dar s-a descoperit că era un violator de copii care avea la activ sute de victime. Și a durat mult până când toată lumea a acceptat chestia asta. Cazul era deja foarte cunoscut la momentul în care am început să fac filmul.

Apoi a apărut și documentarul despre R.Kelly. Deci mi se pare o binecuvântare că acum alegem să credem și să susținem victimele abuzurilor în loc să le judecăm. Nu cred că Jackson ar fi scăpat astăzi atât de ușor cu faptele pe care le-a comis în anii '90.

Ce fac Robson și Safechuck? Cum se simt? Vor să se izoleze de lume acum că a ieșit filmul?
A, nu! Sunt entuziasmați. Premiera filmului la festivalul Sundance a fost un moment de turnură în viețile lor. După film, toată lumea s-a ridicat în picioare și i-a aplaudat. S-a strigat: „Vă credem!”. Le-au dat lacrimile. Cred că au fost șocați pentru că a fost prima oară când s-au simțit validați. Erau atât de obișnuiți să fie denigrați și să nu-i creadă nimeni. A fost un moment autentic pentru ei.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.