Filme românești care-ți arată noul val de faianță în cinema

Din Noul Val de cinema românesc rămân doar faianțele alea de fundal pentru mâncatul de supă. Sau discutatul de insignifianțe muzical-domestice. Am ajuns la concluzia asta când investigam vizual starea gresiilor și faianțelor din filme românești ale ultimului deceniu plus.

În funcție de câte filme vei vedea din lista asta, e posibil să ajungi la o concluzie: sunt ele produse de divertisment, dar sunt și lecții de cum să-ți transformi spațiul de locuire în mai multe. Uite un exemplu. Vrei să dai reset la garsonieră, atunci trebuie să te duci spre ceva modern, poate cărămidă falsă, sistem de boxe care par desprinse dintr-un SF second hand.

Mai sunt cărțile la modă? Sigur vei găsi în aceste filme românești niște inspirație de cum să-ți faci o bibliotecă. Uite, de exemplu, în Poziția copilului ai focus pe bani, de la cum sunt oamenii la ce interioare de casă au.

La polul opus sunt interioarele care țipă a sărăcie lucie. Canapele vechi la care perna nu mai există. Pereți despre care poți zice că lucesc de cât de vechi e ultimul strat de vopsea, dat probabil pe vremea lui Carol I. Salvezi un pic decorul cu un laptop nou, scump, sau îl lași fix la fel, pui albastru pe imagine și hop ai un film ca desprins din griul comunist.

Mai zic doar atât: interiorul casei mai transmite ceva și despre interiorul tău. Sau interiorul tău aparent, că n-aș vrea să judec. Pui un MacBook, dacă tragi spre zona hip, pui o bicicletă scumpă, pui niște splendide pe pereți. Sigur, aruncă și niște jucării sexuale prin cadru.

Filmele românești sunt ca românii: de toate pentru toți, cu diverse capricii și gusturi. Pentru mine, călătoria de-a judeca gresia și faianța filmului românesc a pornit de la trailerul pentru Un etaj mai jos, filmul lui Radu Muntean. În el ai ocazia să vezi cel mai pictural plastic și milimetric calibrat cadru cu faianță dintre toate cadrele cu faianță din filmele românești.

Ce face Radu e un record foarte greu de obținut pentru că de la Marfa și Banii (încoace) cineaștii autohtoni s-au tot dat pe faianță mai ceva ca Brian Boitano pe gheață. S-o iau pe cronologic.

O scurtă mențiune: vezi că unele, multe, dintre filmele de mai jos sunt chiar pe YouTube. Îți recomand canalul Cinepub. Sau pe Netflix ori HBO Max.

Cel mai de început film al noului val s-a fâsâit cel mai urât din toate filmele de Val Nou în ultimii 14 ani de la premieră. Oribilitatea de atunci este mult mai pregnantă azi, când, de bine de rău, au mai învățat și ăștia din industria de cinemau românesc cîte ceva despre ce este estetica în general și estetica filmului așa, mai ocazional. Dragoș Bucur se rânjește la priză. Dimineatza în bucătărie, după ce Papadopol și-a hrănit bunica mutantă. Sau bolnavă.

Moartea Domnului Lăzărescu a fost și rămâne, în mod paradoxal, pentru autorul lui Marfa și Banii o capodoperă. Singura capodoperă din Noul Val cinematografic. Deși nu are faianță în bucătărie, Dante Remus Lăzărescu are gresie în baie. Unde-și spală chiloții la chiuvetă. Probabil așa fac toți pensionarii. Oricum am exclus toate gresiile și faianțele de prin spitale, pentru că nu cadrau cu miza domestică a acestei anchete vizuale.

Bănuiesc că asta e cea mai high-class faianță din Vaslui VREODATĂ. Oricum „A fost sau n-a fost" e încă filmul meu de corazon din noul val și, mdap, merită revăzut și pentru alte chestii decât starea faianței din Vaslui.

Tudor Giurgiu nu-i chiar nou-valist, dar nici nu-i într-o ligă a lui și numai a lui precum Nae Caranfil. Deci am căutat gresii și faianțe și prin filmele lui. Mi se pare cam halucinant cum pică snapshoturile astea două unu după altul. Sunt două cadre bune, doar că primul e Cinema și al doilea te-ar tenta la niște citate inspiraționale apropos de clafoutis marca Poptămaș. E foarte ilustrată, vedere, așa.

Tot zic că la un moment dat o să revăd „Hârtia va fi albastră". Probabil o s-o și fac. Are cel mai important scenariu din toată cariera lui Muntean și cea mai nasoală miză din cinema-ul despre 89. Mai țineți minte când armata a tras în voi? nu? E bine. Până una alta am scrolat prin el că de o secvență în baie îmi aduceam aminte. Nu mi-l aminteam pe combinetozaur, dar nah.

Vom numi această faianță ca fiind avortogenă. Genul de faianță care te îmbie spre avort. Singur cadru Bun din cariera lui Mungiu, dacă mă întrebați pe mine. Oricum, este de remarcat că modelul acesta de faianță era foarte larg răspândit și ne vom mai întâlni cu el în viețile noastre de zi cu zi.

Faianță de hotel, anonimă și deloc remarcabilă. Cine ar fi crezut că tocmai Radu Muntean va veni în 2015 cu cea mai bună faianță EVER din cinema-ul mioritic? Also, la o revedere din fugă, „Boogie" se leagă frumos de „Marți după Crăciun" (care este un film sinistru de inutil și sinistru în general și sinistru la modul absolut). Dar criza de cuplu se continua aproape sequelizată din Boogie în MDC.

Probabil sunt unul dintre puținii oameni care au văzut de bună voie „Francesca" de două ori. Se cere remarcat că utilizarea acestei faianțe nu aduce prea mult panache cadrului și secvenței. Păcat.

Faianță, substantiv. A doua împreunare Dragoș Bucur – priză într-un cadru cu faianță. Probabil asta înseamnă ceva, dar pe mine faianța asta nu m-a convins că ar putea fi faianță din bucătăria unui polițai de provincie.

Țâții, țâîii, țâții! Also, o faianță foarte justă pentru apartamentul unui cuplu de parașută elodiană și paznic de mall.

Medalia de onoare este unul din filmele alea despre care mi-e foarte ușor să uit că există sau că au existat vreodată. La fel și „Felicia înainte de toate". Din care nu mai țin minte decât că Felicia intra peste tac-su în budă și pierdea avionul. De la miros.

Cadre bune, faianțe stas. Profondeur de champ, parcă.

Dap, când au epuizat subiecte despre cum pulimea de la bloc papă supă în timp real, noul val se duce mai jos pe scara socială, înspre pulimea de la sate. Și ei mănâncă supă, dar nu au faianță. Oribil din partea lor. Uneori mă gândesc că de fapt filmele lui Marian Crișan îmi plac într-un anume fel. Nu-mi dau seama cum exact incă.

Eu îmi aduceam aminte o secvență de Ana U futândă pe chiuvetă cu Mimi B. Cum n-am filmul la îndemână și secvența nu-mi e atât de memorabilă ne vom mulțumi cu Ana U și rezultatul futaiului de atunci (parcă). Oricum este una din puținele secvențe cu toaletă publică din cinema-ul recent.

Gabriel Spahiu în bucătărie. A se remarca faianța care nu este avortogenă, este ea însăși un avort estetic devastator. Also, aș vrea să mai văd un film de Gabriel Achim. Cred că are un scurtmetraj nou anul ăsta.

Al doilea film de Marin Crișan care omite faianțele din bucătărie. Și totuși, nu mai e amplasat la dreacu cu cărți, este amplasat în Oradea. Poate o fi vreo antipatie auctorială față de gresie și faianțe. De ce se poate la Vaslui și nu se poate la Oradea? #dilemecinematografice.

Opaaaa. Mi-a fost cam greu să pigulesc după gresie prin mizeria asta isterică de film, dar iaca. Și bășinoiu bătrân și sinistru de Bășinel și faianța avortogenă. Aici în versiunea pe roz-căcăniu. V-am scutit și de Stela Popescu.

Also, am avut niște momente în care m-am întrebat dacă nu ar trebui să includ și faianțele din Umbre, dar este non-nou-val și e și serial, deci NU.

Eu din filmul ăsta îmi aduceam aminte fototapetul. Dar iaca, avem și faianță de bucătărie. Also, la clinica de fertilitate, cabina de spermaj nu avea faianță pe pereți. Not OK.

Neah, neinteresant. Also, eu mă întreb dacă există cineva căruia îi mai pasă de filmul ăsta. Mie nu, deși nu mi s-a părut prost.

Nu mi-am dorit ca această faianțo-ramă cinematografică să se termine fix cu un cadru dintr-un film pe care-l Detest cu D mare Dar, stai, putem pentru ca să finalizăm frumos.

Unele, dacă nu chiar multe, dintre aceste filme românești îți arată țara din momentul în care au fost făcute. România la un deceniu sau chiar două după Revoluție era destul de simplă și poate fără speranță: săracă, haotică, cu rămășițe ale comunismului și oameni care căuta să facă bani ușor sau să fugă din țară.

Toate astea nu dispar. Dar bucură-te de filme dincolo de ceea ce par la prima vedere. De-aia ai lista asta și să vezi și în altă cheie cinemaul local.