Publicitate
Film

Noul val de faianță în cinematografia românească

Am investigat vizual starea gresiilor și faianțelor din filmele aborigene ale ultimului deceniu plus.

de Cristi Mărculescu
29 Aprilie 2015, 11:05am

Din Noul val de cinemau românesc rămân doar faianțele alea de fundal pentru mâncatul de supă. Sau discutatul de insignifianțe muzical-domestice. Eu la concluzia asta am ajuns când investigam vizual starea gresiilor și faianțelor din filmele aborigene ale ultimului deceniu plus. Totul a pornit de la trailerul ăsta, pentru noul film al lui Radu Muntean. E cel mai pictural plastic și milimetric calibrat cadru cu faianță dintre toate cadrele cu faianță ale cinemaului românesc nou. Record foarte greu de obținut pentru că de la Marfa și Banii (încoace) cineaștii autohtoni s-au tot dat pe faianță mai ceva ca Brian Boitano pe gheață. S-o luam deci pe cronologic.

Marfa și banii, 2001

Cel mai de început film al noului val s-a fâsâit cel mai urât din toate filmele de Val Nou în ultimii 14 ani de la premieră. Oribilitatea de atunci este mult mai pregnantă azi, când, de bine de rău, au mai învățat și ăștia din industria de cinemau românesc cîte ceva despre ce este estetica în general și estetica filmului așa, mai ocazional. Dragoș Bucur se rânjește la priză. Dimineatza în bucătărie, după ce Papadopol și-a hrănit bunica mutantă. Sau bolnavă.

Moartea Domnului Lăzărescu, 2005

Moartea Domnului Lăzărescu a fost și rămâne, în mod paradoxal, pentru autorul lui Marfa și Banii o capodoperă. Singura capodoperă din Noul Val cinematografic. Deși nu are faianță în bucătărie, Dante Remus Lăzărescu are gresie în baie. Unde-și spală chiloții la chiuvetă. Probabil așa fac toți pensionarii. Oricum am exclus toate gresiile și faianțele de prin spitale, pentru că nu cadrau cu miza domestică a acestei anchete vizuale.

A fost sau n-a fost, 2006

Bănuiesc că asta e cea mai high-class faianță din Vaslui VREODATĂ. Oricum „A fost sau n-a fost" e încă filmul meu de corazon din noul val și, mdap, merită revăzut și pentru alte chestii decât starea faianței din Vaslui.

Legături bolnăvicioase, 2006

Tudor Giurgiu nu-i chiar nou-valist, dar nici nu-i într-o ligă a lui și numai a lui precum Nae Caranfil. Deci am căutat gresii și faianțe și prin filmele lui. Mi se pare cam halucinant cum pică snapshoturile astea două unu după altul. Sunt două cadre bune, doar că primul e Cinema și al doilea te-ar tenta la niște citate inspiraționale apropos de clafoutis marca Poptămaș. E foarte ilustrată, vedere, așa.

Hârtia va fi albastră, 2006

Tot zic că la un moment dat o să revăd „Hârtia va fi albastră". Probabil o s-o și fac. Are cel mai important scenariu din toată cariera lui Muntean și cea mai nasoală miză din cinema-ul despre 89. Mai țineți minte când armata a tras în voi? nu? E bine. Până una alta am scrolat prin el că de o secvență în baie îmi aduceam aminte. Nu mi-l aminteam pe combinetozaur, dar nah.

432, 2007

Vom numi această faianță ca fiind avortogenă. Genul de faianță care te îmbie spre avort. Singur cadru Bun din cariera lui Mungiu, dacă mă întrebați pe mine. Oricum, este de remarcat că modelul acesta de faianță era foarte larg răspândit și ne vom mai întâlni cu el în viețile noastre de zi cu zi.

Boogie, 2008

Faianță de hotel, anonimă și deloc remarcabilă. Cine ar fi crezut că tocmai Radu Muntean va veni în 2015 cu cea mai bună faianță EVER din cinema-ul mioritic? Also, la o revedere din fugă, „Boogie" se leagă frumos de „Marți după Crăciun" (care este un film sinistru de inutil și sinistru în general și sinistru la modul absolut). Dar criza de cuplu se continua aproape sequelizată din Boogie în MDC.

Francesca, 2009

Probabil sunt unul dintre puținii oameni care au văzut de bună voie „Francesca" de două ori. Se cere remarcat că utilizarea acestei faianțe nu aduce prea mult panache cadrului și secvenței. Păcat.

Polițist adjectiv, 2009

Faianță, substantiv. A doua împreunare Dragoș Bucur – priză într-un cadru cu faianță. Probabil asta înseamnă ceva, dar pe mine faianța asta nu m-a convins că ar putea fi faianță din bucătăria unui polițai de provincie.

Cealaltă Irina, 2009

Țâții, țâîii, țâții! Also, o faianță foarte justă pentru apartamentul unui cuplu de parașută elodiană și paznic de mall.

Medalia de onoare, 2009

„Medalia de onoare" este unul din filmele alea despre care mi-e foarte ușor să uit că există sau că au existat vreodată. La fel și „Felicia înainte de toate". Din care nu mai țin minte decât că Felicia intra peste tac-su în budă și pierdea avionul. De la miros.

Aurora, 2010

Cadre bune, faianțe stas. Profondeur de champ, parcă.

Morgen, 2010

Dap, când au epuizat subiecte despre cum pulimea de la bloc papă supă în timp real, noul val se duce mai jos pe scara socială, înspre pulimea de la sate. Și ei mănâncă supă, dar nu au faianță. Oribil din partea lor. Uneori mă gândesc că de fapt filmele lui Marian Crișan îmi plac într-un anume fel. Nu-mi dau seama cum exact incă.

Periferic, 2010

Eu îmi aduceam aminte o secvență de Ana U futândă pe chiuvetă cu Mimi B. Cum n-am filmul la îndemână și secvența nu-mi e atât de memorabilă ne vom mulțumi cu Ana U și rezultatul futaiului de atunci (parcă). Oricum este una din puținele secvențe cu toaletă publică din cinema-ul recent.

Visul lui Adalbert, 2011

Gabriel Spahiu în bucătărie. A se remarca faianța care nu este avortogenă, este ea însăși un avort estetic devastator. Also, aș vrea să mai văd un film de Gabriel Achim. Cred că are un scurtmetraj nou anul ăsta.

Rocker, 2012

Al doilea film de Marin Crișan care omite faianțele din bucătărie. Și totuși, nu mai e amplasat la dreacu cu cărți, este amplasat în Oradea. Poate o fi vreo antipatie auctorială față de gresie și faianțe. De ce se poate la Vaslui și nu se poate la Oradea? #dilemecinematografice.

Toată lumea din familia noastră, 2012

Opaaaa. Mi-a fost cam greu să pigulesc după gresie prin mizeria asta isterică de film, dar iaca. Și bășinoiu bătrân și sinistru de Bășinel și faianța avortogenă. Aici în versiunea pe roz-căcăniu. V-am scutit și de Stela Popescu.

Toată lumea din familia noastră, 2012

Also, am avut niște momente în care m-am întrebat dacă nu ar trebui să includ și faianțele din Umbre, dar este non-nou-val și e și serial, deci NU.

Despre oameni și melci, 2012

Eu din filmul ăsta îmi aduceam aminte fototapetul. Dar iaca, avem și faianță de bucătărie. Also, la clinica de fertilitate, cabina de spermaj nu avea faianță pe pereți. Not OK.

Poziția copilului, 2013

Neah, neinteresant. Also, eu mî întreb dacă există cineva căruia îi mai pasă de filmul ăsta. Mie nu, deși nu mi s-a părut prost.

Domestic, 2013

#aww. Cute.

Domestic

Gresie albă cu brâu (model utilizat în general de țoape cu pretenții) și pe fundal mârlanul de Titienii, care-și bate joc de UNATC. Huă!

La limita de jos a cerului, 2013

Atât patter-clash că mă și doare capul. Tapetul oripilant de pe hol (care imită faianța) și faianța de bucătărie (care imită tapetul). WTF.

La limita de jos a cerului

Și faianță albă vintage într-un cadru cu mult mai puțin potențial generator de migrene.

Metabolism, 2014

Nu mi-am dorit ca această faianțo-ramă cinematografică să se termine fix cu un cadru dintr-un film pe care-l Detest cu D mare Dar, stai, putem pentru ca să finalizăm frumos.

Un etaj mai jos, 2015

Cea mai frumoasă gresie, cel mai frumos utilizată. excelent. superb.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește și despre alte filme românești:
E pe țeavă Umbre 2?
Filmul despre procurorul Cristian Panait, între PR și politică
Filmul „Istorii despre Vlad Voievod Drăculea" arată ca un „Game of Thrones" mioritic

Tagged:
aurora
Domestica
opinie
Vice Blog
decoro
traditii
filme romanesti
design interior
Despre oameni si melci
scenografie
amuzant
Serban Pavlu
faianta
ciorba
La limita de jos a cerului
Periferic
Ana Ularu
Francesca
Moartea Domnului Lazarescu
432
scenariul