Dacă vara vrei să te duci la bulgari pentru plajă și servicii cu câtă mâncare și spa poți duce, te înțeleg și de ce iarna ai alege altă țară pentru schi, stat pe pârtie și băut vin fiert. Eu mă dau în vânt după sporturile astea de iarnă, de aici și nevoia de a găsi în România un loc în care să le pot face. Dar fiecare sezon mi-a arătat că e destul de dificil, ba din cauza unor tipuri de oameni, ba din cauza condițiilor.

Cea mai apropiată pârtie e la Poiana Brașov, la vreo trei ore de București, dar distracția se termină când apune soarele, pentru că unii n-au fost în stare să arunce nişte lumini pe-acolo. Așa că ești într-o cursă d'asta contracronometru ca să faci cât mai multe coborâri până se închide la telecabină.

Însă cel mai nasol e când se dau câteva libere legate de la stat sau e vreun weekend d'ăla extins. Atunci vin la munte toate specimenele pe care ai vrea să le eviţi, multe dintre ele fără să aibă vreo treabă pe acolo. Pe cei mai mulți îi găseşti, de obicei, înghesuiţi în cabana de pe platou, la un vin fiert şi un selfie cu priveliştea.

Mă simt darnică și ți-am făcut o listă cu toți oamenii care fac din weekendul pe pârtie un dezastru. Poate ai mai mult noroc și reușești să îi eviți la timp.

E previzibil, ştiu, să mă plâng de genul ăsta de oameni, dar chiar sunt pericol public pe pârtii şi nu vor înceta niciodată să existe. Trebuie să înveți tu să îi eviți cât mai bine. Sunt acei schiori kamikaze, care au pus pentru prima dată schiurile în picioare şi, dintr-o dată, cred că s-au înscris la Olimpiadă.

De obicei, sunt bărbaţi, că tipele începătoare şi temătoare aleg să se dea în plug pe la baza pârtiei. Îi vezi ca niște Supermani neînfricaţi, îmbrăcați în blugi și cu aplicație de schi pe telefon, ca să știe și când doboară recordul de viteză. Nu m-ar deranja prea mult că scot scântei pe sub schiuri şi flăcări pe nas, dar vitezomanii ăștia începători îşi pot pierde oricând controlul, iar asta i-ar afecta pe toți cei care se nimeresc în fața lor.

Să fie clar, înțeleg să le placă pe modul „fast", dar când viteza e prea mare și experiența prea mică devin un pericol pentru binele tuturor, al lor și al altora de pe pârtie. Regula e că cel care vine din spatele tău trebuie să te ferească.

Dar dacă acești Alberto Tomba cu două picioare stângi cad, să fii sigur că la victime colaterale ai putea trece numele tău.

Mai puţin periculoşi decât începătorii teribilişti sunt avansaţii teribilişti, dar compensează fiind mult mai enervanți. Îi poți identifica pe pârtie după costumele mulate, ca de competiție, și aerele de dumnezei ai schiului pe care tu, mult prea lentule, îi încurci. Da, sunt buni şi mai că i-ai aplauda, dacă nu te-ar călca pe nervi. Asta pentru că figura de care abuzează genul ăsta de schiori este să-ţi taie faţa sau să treacă în foarte mare viteză, cât se poate de aproape de tine.

Când eram începătoare şi zbura vreun Bode Miller din ăsta pe lângă mine, în secunda doi mă înşiram pe pârtie şi mai luam şi vreo două alte victime cu mine. Ideea este să te evaluezi corect. Dacă eşti foarte bun şi vrei să te spargi în figuri, n-o face pe o pârtie pe care poți deranja atâția oameni. Sunt olimpiade pentru cei ca tine, cu alții ca tine acolo.

Într-o lume ideală, pârtiile ar avea clasificări şi destinaţii pentru toate categoriile de schiori şi „plăcari". Mai mult decât tot ce am scris până acum mă enervează şaorma cu de toate de pe pârtiile româneşti. Schiori începători şi avansaţi, pe aceeaşi bucăţică de zăpadă cu tipii cu plăcile, care se agită ca-ntr-o căldare, şi cu grupurile alea mari de copii de la şcolile de schi, care coboară în S-uri disciplinate.

Da, nu înţeleg lecţiile de schi pentru începători pe o pârtie care nu este pentru ei! Sigur îi știi p-ăștia: vin câte doi, cel care ştie în faţă şi cel care e varză în spatele lui, având grijă să meargă pe urmele trasate de primul, de obicei pe jumătate de pârtie. Şi, normal, te încurcă. Vrei să-i ocoleşti prin dreapta, nu poţi, că tocmai a luat profesorul virajul. Vrei să te duci prin stânga, e şi mai nasol, că dai nas în nas fix cu ală cu picioarele nesigure. Când ai în față o așa omidă de grup, chiar că te blochezi.

Dacă nu ai altceva mai bun de făcut, poţi să te lipeşti şi tu de grupul cu instructor şi să cobori pe urmele lor, lin şi disciplinat, în S-uri din alea care taie toată pârtia. Poate fi un bun exerciţiu de anger management.

Trekkingul pe pârtie cred că e un fel de sport naţional. Îi recunoști pe practicanți după adidași, musai albi, boss, și sunt versiunea de iarnă a celor care te afumă cu grătarul lor la iarbă verde, vara, şi te deranjează la fel de tare. Nu neapărat vizual, cât prin propria lor existenţă pe o pârtie. Nu sunt genul sportiv, evident, altfel i-ai întâlni pe traseele marcate de munte, nu gură-cască la schiori în timp ce coboară la pas, pe lângă ei.

Şi dacă ar merge pe margine n-ar fi dracul atât de negru, dar oamenii ăştia se mai trezesc că vor să traverseze pârtia exact atunci când ţi-e lumea mai dragă şi viteza mai mare. De obicei, îi aşteaptă jos restul găştii în blugi mulaţi şi adidaşi, veniţi să încerce un vin fiert şi-o sanie fix acolo unde e interzis: între picioarele schiorilor ajunşi la sosire! Chestia asta se întâmplă mai ales Predeal şi asta aproape că îi anulează staţiunii marele ei plus: instalaţia de nocturnă.

Sau poate că lumina atrage cocalarii.

Grupul de mai sus mi-a adus aminte de versiunea lui feminină: fetele care vin la munte și pe pârtie ca să rupă Facebookul cu poze și statusuri. Nici ele n-au nicio treabă cu ceea ce se întâmplă acolo, simpla lor prezenţă e pentru un selfie cu placa de snowboard a cuiva, că a lor sigur nu e. Astea nu sunt periculoase, nu te încurcă pe tine, ăla care vrei să-ţi vezi liniştit de schiat, dar deranjează vizual. Poate nu atât de mult, dacă nu eşti femeie.

La fel ca pe „prietenii" lor de mai sus, le identifici după „uniformă": geaca albă de iarnă cu blăniţă, balsamul de buze roz strident în contrast cu bronzul de solar, buzele umflate şi extensiile de păr. De obicei, vin însoţite de începătorul vitezoman de care trebuie să te fereşti. Prezenţa lor pe pârtie staţiune mi-a adus aminte de doamna cu păr scurt și permanent care proba cele mai scumpe și profi geci din magazinul de echipament de schi, deşi practicantă nu părea.

Ți-aș zice să ai vacanțe liniștite și fericite, dar articolul ăsta nu-i un jingle de radio. Așa că alege-ți bine stațiunea în care îți faci vacanță și n-ar strica să fii atent la ce-i în jur. Pârtia va fi plină mai ales când zăpada va fi destulă, dar, dacă îți faci un plan, poți să și profiți de ea. Măcar acum știi ce să eviți.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și despre cum sunt vacanțele pentru alții:
Vacanța de vară în Deltă e ca într-un film de Kusturica
4 motive pentru care turiștii sunt o turmă de ghiolbani
Poveștile agenților de turism români cu clienții: amorezi infideli, hoți de saltele și săraci cu duhul