Am vorbit cu tipele care le dau absorbante femeilor fără adăpost din București

„Luna viitoare când să mergem la doamne?”, se întreabă două tipe de vreo 30 de ani. Sunt Irina Vasilescu (Vasi) și Alexandra Tănase, cele două jumătăți din spatele campaniei „Pe stop”.

Doamnele despre care vorbesc sunt femei care locuiesc pe stradă în mai multe cartiere din București. Le leagă o necesitate lunară a femeilor, cea de absorbante și, mai ales, lipsa lor, pentru cele din urmă.

„Atunci când ești o femeie foarte săracă, posibil fără casă, zilele mai delicate ale lunii devin o umilitoare povară în plus. Pe Stop este un proiect care și-a propus să ofere lunar cât mai multor femei foarte sărace din București pachete cu tot ceea ce le trebuie pentru a se îngriji”, scrie pe pagina de Facebook dedicată acestui proiect.

Apoi, cele două merg în stradă, se întâlnesc cu femei fără adăpost și le dau pachetele pregătite pentru ele.

Vasi este cea care „a furat” ideea acestei campanii de la Nadya Okamoto, o tipă care face asta în State. Nadya a hotărât să le ofere o mână de ajutor femeilor fără adăpost când a văzut o femeie pătată de sânge pe stradă. S-a gândit cât de umilitor trebuie să fie și a decis să intervină.

Cumva, aceeași poveste a impulsionat-o și pe Vasi să facă ceva în București. După ce în toamnă a văzut un film de-al Nadyei, i-a scris, i-a cerut sfatul, apoi a postat un chestionar la ea pe Facebook. Își întreba prietenele virtuale câte absorbante folosesc în medie, ca să vadă cam care ar fi necesarul.

Alexandra a fost prima care a completat chestionarul, iar apoi i-a trimis un mesaj, pentru a-i propune să facă asta împreună.

Vasi era reticentă, nu știa în ce se bagă și își dorea niște date exacte, să știe care e dimensiunea problemei pe străzile din București. Din păcate, aceste date nu există nici la nivelul autorităților.

Ca să îți faci o idee, trăim într-o lume în care produsele de igienă intimă sunt considerate un lux, menstruația e un tabu, iar uneori ceea ce e natural devine un instrument de stigmatizare.

Potrivit unui raport realizat de UNICEF și World Health Organization (WHO) în 2015, la nivel global, cel puțin 500 de milioane de fete și de femei nu au condițiile necesare pentru a se îngriji în zilele în care le vine ciclul.

Un sondaj efectuat pe o mie de tinere cu vârste cuprinse între 14-21 de ani, din Marea Britanie, arată că una din 10 tinere are dificultăți în a-și procura tampoane. În Kenya, 50% dintre adolescente nu au acces la produse de igienă intimă.

În Nepal și Afghanistan, 30% dintre fete nu merg la școală în zilele în care au menstruație. În India, peste 20% dintre fete abandonează școala la vârsta pubertății. În același timp, Scoția se pregătește să devină prima țară care le va oferi gratuit absorbante femeilor.

În lipsă de date de la noi, au mers să vadă realitatea direct în stradă, ca un copil care învață să numere pe degete. Au plecat la drum cu două reguli: să nu dea O.B. -uri și cupe menstruale, pentru că nu sunt igienice în condițiile astea și să dea pachetele personal: un om, un pachet.

Au început în februarie. Inițial au vrut să facă un gest frumos pentru o parte dintre cele mai sărace femei din România, împachetat în jurul datei de 8 martie. După ce au mers prin mai multe zone în care credeau că vor întâlni femei fără adăpost, au rămas la trei: Gara de Nord, Ferentari și Adăpostul de pe strada Odăi.

Vasi a mers o singură prima dată pe teren. Se aștepta ca primul contact să fie timid, îmbrăcat în rușine, chiar să fie refuzată. A ajuns la Gara de Nord, unde a dat peste niște băieți care băteau mingea și i-a întrebat dacă au surori sau mame. După ce au venit și câteva fete, băieții au vrut să vadă și despre ce e vorba, dar le-a răspuns că e o treabă doar pentru fete. Băieții și-au dat seama imediat despre ce e vorba. „E cu tampoane”, au zis și și-au văzut de mingea lor.

În ziua aia a dat șapte pachete și a cunoscut niște femei pe care le-a revăzut luna asta, când a mers alături de Alexandra.

Așa păstrează legătura cu femeile care trăiesc în zona Gării de Nord. Cu cele din Ferentari e mai ușor, fiind din familiile copiilor din programul lui Valeriu Nicolae, care merg la Centrul de Educație Alternativă din Ferentari. Femeile s-au bucurat de pachete, dar le-au zis ca data viitoare să le aducă în pungi mai puțin transparente. Pe cele de la adăpostul din strada Odăi le vor aborda direct acolo.

În doar trei luni, totul „pare că totul a luat-o de-a rostogolul. Nu ne așteptam”, spune Alexandra. Au deschis un cont în care oamenii au putut face donații până la data de 1 martie. S-au strâns peste 19 mii de lei, de la peste 400 de donatori.

„Am strâns de 10 ori mai mult decât ne așteptam”, adaugă Vasi. Așa că gândul cu care au ieșit pe stradă s-a schimbat, Pe stop nu va fi doar o chestie singulară, de 8 martie.

„A fost practic un șut în fund, în sensul bun. Acum pot face asta lunar, cel puțin până la finalul acestui an”, spune Alexandra.

Peste 90% dintre donatori sunt femei. Mama Irinei, care la început i-a spus că e doar o faptă bună care nu are nicio urmare pe termen lung, că va lua doar câteva puncte la Karma s-a alăturat și ea donatorilor, când a văzut câtă lume se implică.

Dintre mesajele pe care le-au primit pe pagină și care le-au rămas în minte sunt și:

Pe viitor, Vasi și Alexandra vor să facă un ONG și să implementeze un program, pentru ca doamnele să știe că într-o zi anume din fiecare lună vor primi pachetul în același loc, la aceeași oră.

Vor pune cartonașe în pachețele, cu data din luna următoare. Iar când se va mai încălzi afară vor să discute cu fetele și femeile, să aibă un fel de prezentare ca cele ale companiilor de absorbante care se plimbă prin școli.

Între timp și-au trasat un program al lor: ziua de făcut cumpărături, ziua în care deschid „linia de asamblare de pachete” și zilele de distribuit în stradă.

Până acum au dat 68 de pachete. Spun că încearcă să se stabilizeze la 100.

Vasi își amintește că atunci când avea vreo 12 ani au venit niște oameni la școală și le-au vorbit elevelor despre absorbante și menstruație. A plecat acasă cu un pachețel similar celor pe care le dă acum. Două săptămâni mai târziu a deschis pachetul, ca să folosească pentru prima dată ce era înăuntru.

Acum face asta și pentru că e de părere că uneori când ai nevoie de un absorbant e greu să faci rost de el și când ai bani. Când nu ai nici bani, nici feșe, nici vată, e inimaginabil.

Irina se declară ONG-istă. A lucrat pentru copiii cei mai săraci din țară (la Asociația OvidiuRo), apoi pentru olimpicii cei mai talentați (la Fundația eMAG) și pentru promovarea artiștilor mai puțin cunoscuți (la Revista Arte și Meserii). Acum, face parte din echipa Seneca EcoLogos, unde gândește ateliere de ecologie.

Alexandra spune că știa de menstruație de mică, însă nu a avut o conversație anume cu maică-sa, așa cum își dorea ea. Își amintește că atunci când s-a întâmplat, mama ei s-a simțit rușinată.

Ține minte și că în liceu au fost multe luni în care îi era foarte frică să nu se păteze.

Acum predă la Facultatea de Farmacie. Recent a început să lucreze cu copiii din Ferentari, aflați sub îndrumarea lui Valeriu Nicolae, și să gătească în cadrul proiectului „O masă caldă”, atât pentru copii, cât și pentru oamenii străzii.

Următoarea zi în care cele două împart pachete este pe 10 martie.

Până pe 4 martie poți dona produse (absorbante ambalate individual, pantyliners ambalate individual, șervețele intime, gel dezinfectant pentru mâini, șervețele normale (nazale), lenjerie intimă pentu femei simplă, nouă (cu etichetă) ) în una dintre cele patru locații din București, unde se face o colectă: Facultatea de Farmacie, MACAZ, Manasia și Dianei 4.