Solistul Placebo urina pe degetul lui înainte să dea noroc cu fanii

Solistul de la Placebo, Brian Molko e un personaj captivant. De când a pătruns în mainstream acum două decenii, a rămas pe muchia culturii pop, el e același queer atrăgător, care spune „mi se rupe" la toate evenimentele. E un simbol esențial al sexualității și identității când ai în vedere schimbările din ultimii douăzeci de ani.

După două decenii de la albumul de debut, el este o forță la fel de vitală. Odată cu celebrarea carierei cu 20 Years și un turneu, am stat de vorbă cu Brian despre urină, X Factor și cum consumul de droguri l-a făcut să realizeze că nu mai e punk.

VICE: Există vreo persoană, cu excepția partenerului tău, cu care ești confortabil gol?
Brian Molko: Tatăl meu obișnuia să se plimbe gol prin casă când eram mic și nu voiam să văd asta dis de dimineață! Așa că eu am ales să nu fac asta cu fiul meu. Presupun că singura persoană care mă vede mai dezbrăcat e asistenta mea de costume și make-up. Dar deja lucrăm împreună de șase ani și ea nici nu clipește. Eu îmi schimb lenjeria înainte să mă urc pe scenă. Chiloți curați!

Ai chiloți speciali?
Da! Am chiloți de spectacol. Înainte purtam o pereche de lenjerie dantelată, chiloțeii mei norocoși. Obișnuiam să-i port pe scenă, când simțeam nevoie unui boost de mojo.

Mergea schema?
Da, psihologic ajuta! Tu ești acolo, într-un costum elegant și pe dedesubt porți lenjerie de damă. Cânți în fața a cinci - zece mii de oameni, la chitară și ei habar nu au!

Reechilibrezi puterea un pic.
Obișnuiam să ne întâlnim cu câștigătorii de la diverse concursuri, până când am fost supărat de unul dintre ei, punct în care ne-am oprit. De atunci, fac asta foarte rar. Dar ce obișnuiam să fac înainte de întâlnirile astea e să merg la baie și să mă piș intenționat pe degetul arătător. Toți câștigătorii și fanii Placebo cu care mă întâlneam în ziua aia rămâneau cu un pic de urină pe mâini. Nimeni nu și-a dat seama vreodată! Toți au plecat cu un pic de ADN Molko… Acum nu mai fac așa ceva…

Când a fost ultima oară când ai spus „nu" în cariera ta?
Ieri. Din fericire, nu pot spune despre ce era, dar a fost o decizie de afaceri importantă, una care avea potențialul de a fi foarte profitabilă, dar eu și Stefan [Olsdal, basistul de la Placebo] am spus nu.

Asta înseamnă că se întâmplă des?
Da, foarte des. Altfel am ajunge pe cutii cu capsule de Nespresso, ca dragul meu prieten Robbie Williams. Eu cred că o trupă se formează mai mult prin experiențele pe care le refuză, decât cele pe care le acceptă, iar într-o oarecare măsură și la nivel individual. Cel mai ușor lucru e să spui da, mai ales atunci când e vorba de mulți bani. Am refuzat X-Factor din Franța. Vorbesc și franceză, dar nu aș fi acceptat pe nimic din lume să apar la o competiție de karaoke.

Ca jurat?
Da, mi-au oferit un milion de euro. Dar din simplu fapt că eu consider aceste competiții de karaoke ca un factor major în ruinarea muzicii pop ca formă de artă, nu există suficienți bani în lume să mă convingă să fac așa ceva. Deci da, eu sunt ăla care a refuzat un milion de euro. Noi suntem motivați să facem ce considerăm că e corect din punct de vedere artistic, decât financiar sau pentru carieră.

E dificil?
Nu știu. Pur și simplu știi că nu mai poți să te uiți în oglindă dimineața. Ăsta e un lucru de neprețuit.

Care ar fi specializarea ta pentru Mastermind?Muzică pop din anii '80. Eu cred că e un deceniu subestimat când vine vorba de pop. Eu consider pop-ul o formă de artă importantă și semnificativă, de aia sunt atât de furios pe toate competițiile astea, care strică tot. Dacă revezi anii '80, în topuri era Bowie, cu piesa „Ashes to Ashes", care e super tare. Muzical e super ciudată și e despre sevrajul de la heroină. Și piesa asta era în top zece! În același timp mai era și Kate Bush care cânta „babushka, babushka, ya ya!", Peter Gabriel care făcea muzică ciudată avant-garde. Toate astea erau în topuri, iar oamenii descopereau tehnologii noi. Ei chiar elevau muzica mainstream.

Crezi că s-a pierdut asta?
E cu totul omogenizată acum. Din cauza competițiilor de karaoke, e general acceptat faptul că e o singură metodă de a cânta o baladă, un singur fel de a cânta o melodie upbeat și aia e. Care desigur, e un rahat!

Crezi că mai există oameni care fac lucruri interesante?
Ca să fiu sincer, nu am mai auzit ceva bun de la albi de multă vreme. Orice a ieșit în evidență a fost de la artiști de culoare, indiferent dacă e R&B sau hip hop sau orice fel de subgen care există acum. Singurul lucru mai experimental într-un fel sau altul e muzica compusă de negri. Nu contează ce părere ai despre Kanye ca individ sau persoană, tipul chiar e talentat. Jay-Z a mai scos un album, aici are loc inovația. Cu siguranță nu se întâmplă la casa de discuri a lui Simon Cowell. Nu cred că a mai auzit ceva bun în pop scos de albi de vreo zece ani.

Dacă ai putea trăi în orice perioadă, care ar fi aia?
Asta e o întrebare ușoară. Aș vrea să am vreo 22 de ani în 1967. Aș locui în San Francisco într-un vis hippie. Mereu am crezut că sunt punk în esență, dar asta de fapt era de la droguri. Când am renunțat, nu mai eram atât de furios și m-am apucat de meditație și budism. M-am transformat într-un hippie desăvârșit!

Când crezi că ai atins apogeul sexual?
Aaa! Apogeul sexual e cu oricine sunt în momentul actual. Acum sunt într-o relație de vreo doi ani, deci pot spune că asta e momentul! Plus, chiar sunt foarte foarte îndrăgostit, un lucru foarte important. Pe vremuri, când ne înfruptam cu groupies, nouă din zece dăți descopereai că pentru ei totul era despre flirtul în sine. Odată ce ajungeau cu tine în pat, se transformau în niște scânduri rigide. Pentru mine, conexiunea emoțională și dragostea sunt dependente de sex.

Te piși în duș, da sau nu?
Desigur! Nu înțeleg oamenii care consideră că e dezgustător. Se spală oricum cât sunt sub duș… Care-i faza?

Cât de des minți la interviuri?
Ăsta a fost cel mai sincer interviu pe care l-am dat, nu am spus nicio minciună! De obicei când mint în interviuri e mai mult prin omisiune decât printr-o invenție, sau formulez ceva să pară mai tare decât e de fapt. Dar chiar am fost complet sincer de data asta.

@ginanconnick

Citește mai multe interviuri cu artiști:
O discuţie lejeră cu cei de la Starfucker
Trupe și DJ din România mi-au povestit cum le-a marcat Placebo viețile
Am vorbit cu Dan Costea de la Coma despre cum e să fii tată și rockstar în același timp