Sunt singură, deși toată lumea din jurul meu e într-o relație. Cum să nu o văd ca pe o problemă?

În Ask VICE, îți răspundem la întrebările despre viață cu ajutorul psihologilor și al experților. Fie că sunt despre dragoste neîmpărtășită, colegi nesuferiți de apartament sau sentimentul de nesiguranță paralizantă care te copleșește după o noapte de beție. Astăzi încercăm să ajutăm o persoană care se chinuie să înțeleagă dacă este în regulă să fie singură în timp ce toți prietenii ei sunt în cupluri. 

Salut, VICE,

Am 29 de ani și sunt îndeajuns de norocoasă să am grupuri de prieteni cu care să-mi petrec timpul liber. Dar există o chichiță: toată lumea e acum într-o relație, mai puțin eu, care sunt singură de aproape cinci ani. 

Ca rezultat, sunt adesea înconjurată de cupluri sau oameni care vorbesc despre subiecte similare. În momente de genul mă simt din ce în ce mai inconfortabilă, dar mă și plictisesc teribil de multe ori conversațiile cu ei. Prietenii mei îmi spun uneori că mă și invidiază. 

Conform spuselor lor, cel mai interesant subiect este: tipa care iese în oraș și ajunge în pat cu oameni diferiți al căror comportament e disecat apoi pentru a vedea dacă au stofă de potențiali parteneri.

Recunosc că îmi place momentul când îmi povestesc aventurile, dar mai puțin când mi se spun fraze precum „O să vezi că o să găsești și tu persoana potrivită” sau chestii similare. Lucrurile astea sunt spuse cu bună intenție sau fiindcă oamenii asta cred că trebuie să zică sau poate că nu știu ce să spună. 

Aș minți dacă n-aș recunoaște că din când în când mi-e dor să am pe cineva lângă mine, cu care să fac sex cu încredere, cu care să împărtășesc anumite lucruri (cu atât mai mult când trăiești singură). Aș minți și dacă n-aș recunoaște că în anumite momente mă întristează. Mai ales în zilele nasoale. 

Cu toate astea, întrebarea e alta: presiunea pe care o pun oamenii pe mine când se întreabă de ce „o fată ca mine” este „încă singură”. „Compasiunea” care cred eu câteodată că e în privirea celui care se uită la mine. Toți acești oameni din jurul meu care par să urmeze calea deja scrisă. 

De ce cu cât trece mai mult timp mă simt mai singură, deși sunt înconjurată de oameni care mă iubesc? Cum să nu vreau să-mi arunc telefonul când cea mai bună prietenă a mea îmi scrie să mă invite la cinema cu ea și iubitul ei? Sau invers, când mă simt singură când nu mă invită și nu am alte opțiuni? Dacă rămân, trebuie sau vreau să mai fiu singură o perioadă?

Mulțumesc, P.

Dragă P.,

Hai să începem cu statisticile: potrivit unui cercetări din 2019, realizate de sociologul Elykim Kislev, intitulată Happy Singlehood: The Rising Acceptance and Celebration of Solo Living, persoanele singure sunt grupul demografic în cea mai mare creștere din lume.

Așa cum Kislev a spus într-un interviu cu VICE, sunt mulți factori care au contribuit la această schimbare în ultimele decenii: economici, sociali, independența și conexiunea. E ăsta un lucru bun? Rău? Este așa cum este. Numai că „modul nostru de a gândi nu s-a schimbat cu aceeași viteză cu care s-a transformat realitatea din jurul nostru. Încă avem impresia că nu poți avea încredere în oamenii singuri”, a spus Kislev. 

„Singlismul”, sentimentul negativ și derogatoriu față de persoanele care nu sunt într-o relație romantică, este de fapt anacronic și lipsit de sens de la început. Dar poate face o persoană să se simtă vinovată chiar și atunci când ar fi fericită, împăcată și împlinită fără presiunea exterioară. 

Așa cum mi-au confirmat Federica Micale și Giulia Amicone, psihologe experte în relații și cofondatoare ale Apsicologa, totul începe de la presupunerile care sunt în continuare folosite: să pui a fi „celibatar” și „singur” la același nivel, ca și cum ar fi sinonime și automat să asociezi sentimente negative precum să te simți singur cu a fi celibatar. Dar asta nu înseamnă că așa și este în cele mai multe cazuri.

Dar uneori, chiar asta crezi că simți intermitent. Expertele sugerează să te evaluezi și chiar să cauți sprijin. Să te întrebi mai profund: „La ce te referi când spui că te simți singură?”

Hai să începem cu calitatea timpului pe care îl petreci cu oamenii pe care îi iubești. În general, sentimentele de singurătate pot fi experimentate chiar dacă „ești singură, într-o relație, dacă ieși singură în oraș sau cu un grup mare”, clarifică expertele. În plus, și persoanele care sunt într-un cuplu au nevoie de momente pentru ele însele. Până la urmă, oamenii la care ținem nu pot mereu să ne satisfacă nevoile relaționale și să ne ofere încredere dacă nu suntem în contextul potrivit pentru a crea reciprocitate. „Reciprocitatea este una dintre chei, dacă nu chiar cea mai importantă, pentru a clădi fundația împărtășirii.”

Totuși, dacă simți că aceste contacte nu sunt suficiente pentru nevoile tale din această perioadă, ai putea încerca să-ți lărgești cercul de prieteni. „Este întotdeauna stimulant și util: nu fiindcă vrei sau trebuie să-ți abandonezi prietenii buni, ci pentru simplu fapt că, în fiecare moment și fază a vieții, nu trebuie să ai mereu aceleași interese și să împărtășiți aceleași lucruri”, continuă expertele. „Cu unii prieteni e grozav să iei cina, să mergi la o expoziție, să ieși la plimbare. Cu alții poți ieși în club, să cunoști oameni, să faci călătorii.”

Apoi, la modul general, nu toată lumea are posibilitatea, sensibilitatea sau capacitatea de a spune lucrurile potrivite pentru noi. Atunci când un prieten dintr-un cuplu spune că te invidiază pentru experiențele tale ca celibatară sau zice „O să vezi că vei găsi și tu pe cineva” probabil că o face cu cele mai bune intenții. 

Expertele subliniază faptul că „a găsi” este un verb reductiv. „A găsi” implică „o răspundere”, „a alege” o „proactivitate”. Gândește-te cât de diferit ar fi să ți se spună: Vei alege și tu pe cineva. 

Momentan, din ce scrii, reiese că ieși la date cu mai multe persoane și că nu duci lipsă de parteneri. Doar că nu ai întâlnit încă persoana potrivită și deci nu vrei să intri într-o relație cu cineva doar ca să spui că nu mai ești singură. 

„Când vine vorba despre relațiile romantice, ar fi mai bine să întrebi persoana cum se simte în acest moment din viață, ce o face să se simtă bine și ce vrea”, continuă expertele, „fără să consideri că o persoană singură este neapărat disperată și în căutarea sufletului pereche.”

Așa că, atunci când se uită la tine cu compasiune și te întreabă de ce „o fată ca tine” este „încă singură”, adu-ți aminte că asta spune mai multe despre ei decât despre tine. „Înainte de a fi singură ești P., cu corpul, personalitatea, pasiunile, istoria și viața ta de zi cu zi. A fi singură sau într-un cuplu nu reprezintă o ștampilă pe care să o porți ca să joci jocul vieții”, continuă expertele. 

Mai mult, ele sunt de părere că e ceva obișnuit „să ne comparăm cu alte persoane, în special cu cele apropiate” și în concluzie, „să simți că trăiești altfel decât ele poate să-ți aducă presiune”.

„Când vezi că majoritatea prietenilor tăi sunt într-o relație sau că te apropii de o anumită vârstă (cum ar fi perioada când treci de 30 de ani) poate să te facă adesea să simți presiunea de a te așeza la casa ta și de a face o serie de pași pe care îi consideri necesari la acea vârstă”, continuă expertele. 

„De asta e important să discerni și să încerci să-ți pui întrebări izolând acești factori ca să înțelegi care dintre ei te mâhnesc cel mai mult”, spun expertele. „De exemplu, când scrii aș minți dacă aș spune că din când în când nu mi-e dor să am pe cineva lângă mine, vorbești despre tine și recunoști că ce vrei (indiferent de presiunile societății și ale prietenilor) ar fi să împărtășești momente intime și afecțiune în viața de zi cu zi cu o altă persoană.”

„Să recunoști care sunt dorințele tale personale te ajută să te debarasezi de presiunile externe: știi ce vrei, faci pași să obții asta și eviți să intri într-o relație din cauza presiunilor sociale în loc de nevoile și dorințele personale.”

Dacă nu ești într-o relație nu înseamnă că ești singură. Dacă cineva îți dă târcoale, probabil că nu este persoana potrivită. Și mai presus de orice, nu ai o dată de expirare: mai degrabă „fiecare condiție aduce în mod sănătos satisfacții și nemulțumiri” și „atâta timp cât nu devine o închisoare sau un refugiu” este întotdeauna o oportunitate să cunoști oameni și pe tine însăți, să experimentezi și să faci lucruri noi.

De-a lungul vieții, fie că suntem într-o relație sau nu, suntem oameni diferiți cu așteptări și nevoi diferite. Să-ți diferențiezi ce vrei de ce au alții te ajută să realizezi ce e bine pentru tine și să înțelegi dacă cele două perspective se potrivesc sau nu, iar ăsta este un exercițiu grozav. 

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.