Publicitate
Publicitate
Nu-mi plac lucrările de ficțiune. Textele descriptive ale autorilor precum Hemingway sau Bret Easton Ellis nu înseamnă nimic pentru mine. N-am văzut niciodată un film făcut după o carte care să mă dezamăgească din cauza acurateții vizuale. Sunt criticat în mod regulat pentru că nu am o bibliotecă personală impresionantă și pentru că nu mă interesează galeriile de artă. Fac parte din procentul ăla minuscul de persoane care nu încearcă să fie Gică Contra când spune că nu suportă opera lui John Steinbeck. Îți poți imagina ce izolat mă simt de restul lumii?Mi-am alcătuit stilul personal din filme și emisiuni TV și pentru asta a trebuit să fac o listă cu ținutele unor bărbați care mi se pare că se îmbracă bine. Când vine vorba de stil, viața mea e o serie de marcaje culturale, ceea ce nu e neapărat neplăcut. E un fel de colaj privat după care îmi trăiesc viața.Citește și: Întrebarea zilei: La ce boli psihice eşti predispus ca român?
Publicitate
„Vorbești cu fosta, hm? " mi-a dat mesaj o prietenă după ce am postat pe Twitter un schimb de replici tâmpit pe care l-am avut cu o fostă iubită de acum cinci ani. Din exterior, se pare că eu și fosta mea iubită n-ar trebui să ținem legătura, darmite să mai fim prieteni. Sunt multe lucruri cu care rămâi dintr-o dragoste veche. Dar eu nu-mi amintesc momentele în care m-am îndrăgostit de ea la 25 de ani și nici cum arăta fața ei când ne certam și ne înjuram. Nu-mi amintesc cum făceam sex. Trecutul mi-e șters total din minte. Totul a dispărut. Jumătate dintre prietenii mei cred că e un blestem, cealaltă jumătate cred că e o binecuvântare.Citește și: Alzheimerul o face pe bunica mea să mă blesteme
Publicitate
Cum sunt relațiile tale când suferi de tulburare de personalitate borderline
E un iad să ai un iubit care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă
O tulburare de personalitate mă făcea să mă rănesc singură
Cum e să trăiești cu tulburarea care te detașează de corp